Timpul un camp al fortei

Asculta cu atentie, daca nu e adevarat, si e foarte posibil sa nu fie, macar e o idee despre care poti sa scrii o carte sau macar putem fabula, insa daca e adevarat … e beton.
[..]
pentru indivizii care depasesc 100 de ani e doar o chestiune de pura performanta sau sa ii zic rezistenta, e ca si cum daca dintr-o suta de oameni tinuti flamanzi, unul o sa reziste cu o zi mai mult decat ailalti insa e evident ca la un moment dat o sa crape.

Ideea asta care ni se serveste, apropo de longevitate, nu are nicio relevanta avand in vedere ca aia pe la 100 de ani ajung niste putreziciuni ambulante, as intelege relevanta in cazul in care ala la 100 de ani ar arata si ar avea energia exact a unui individ de 25 de ani. Altfel no way, e o prelungire fara sens de la un punct incolo a unei poveri, cea a timpului in care suntem afectati identic. Deci nu mi se pare impresionant ca un individ a dat coltul la 80 de ani si altul la 110 ani.

Ziceam de modalitatea in care suntem afectati de timp, uita treaba cu randomu legat de lungimea vietii fiecaruia care tine de accidental si neprevazut, timpul afecteaza identic pe toti. Si aici incepe teoria care sa stii ca ai noroc de data asta ca e scurta. Timpul e campul unei forte. Chestia e ca nu stiu cine manifesta aceasta forta, poate masa pamantului sau poate gaurile negre …

Deci cevaul ala creaza o forta care creaza un camp al fortei. Materia care exista in acel camp devine afectata, acel camp al fortei il numim “timp”. Deci carevasazica timpul este conform acestei teorii o masura a fortei TForce, exercitata de ochiu lu sauron sau gaura neagra sau masa pamantului cum ziceam.

A scapa de timp e o prostie evident, e ca si cum ai scapa de gravitatie creand campuri anti-gravitationale, mai mult decat atat, izolarea intr-un camp cu forta TForce te-ar plasa intr-un alt sistem referential in care lucrurile s-ar intampla evident identic din punctul tau de vedere, insa e drept ca din punctul de vedere al unuia care traieste intr-un camp al unei TForce puternica, ala o sa isi termine viata mai repede insa nu neaparat mai saraca in evenimente, ele doar se vor succeda mai repede prin comparatie.

Hai ca te las aici. Astept sa imi distrugi teoria, sa imi zici ca asta contrazice tot ce a zis Newton si Biblia. Mie imi place la magzim, asta noapte nici n-am putut sa dorm gandindu-ma.

Zile naspa

Mititelul ma impinge acu o zi sa deschid un ziar drag dubiosilor, ciudatilor si SRS-ienilor si desigur, mie, cand am chef sa-mi fracturez creierul, fara droguri sau pumni in cap. Asa ca patinez prin sumar, si ochii mi se proptesc de o intrebare retorica – Diaspora a facut diferenta? – retorica pentru ca de fapt omul de fapt stie ca “nu numai diaspora a cantarit…” Ma rog, continui sa citesc, omul are o opinie, pe care si-o spune in cuvinte multe, pare sa fie doxat, interesat, documentat. Nu ma iau de cifre, nu cred ca merita, cat de niste concluzii pe care domnia sa autorul le trage, concluzii care ar parea aproape logice daca intr-adevar ar fi.
Prima, trasa dupa un dialog cu un ziarist din ny sau asa ceva (“Batranii anticomunisti au fost impotriva nomenclaturistilor lui Geoana, iar tinerii ajunsi aici nu mai stiau ce se intampla in tara”) este ca “In SUA, ca si in Canada, pe romani nu-i prea mai intereseaza ce au lasat in urma, preferand sa creada ca actualul presedinte e de partea lor.” Afirmatia, de o stupiditate seaca, se incadreaza in categoria superficialului dambovitean, formei fara fond autohtone, generalizarii ca exercitiu al fanteziei balcanice, filozofiei in slapi. Distanta intre afirmatia “cei din strainatate nu s-au prea dus la vot” (ce s-a intamplat) si cea ca “diasporei nu-i pasa” (ce a inteles ziaristul nostru) este un salt logic de neexplicat, o gaura in argumentatie, imposibil de sarit. In fine, recunosc ca sutul in creieri este unul din motivele pentru care calc pe la ziarul ala, asa ca il iert pe ziarist, nu face decat sa stea in sablon.
A doua concluzie, mai ciudata, dar totusi atat de jurnalistica, este ca desi in primul rand din articol omul afirma ca “nu numai diaspora”, mai departe omul isi ajusteaza parerea, devine subtil si nuantat “…diaspora a putut decide soarta Romaniei”. Deh, nu ma mai intreb, ca in filmele cu suspans, superman isi roade legaturile de kriptonite cu dintii de lapte, omul paianjen scapa de sub ziduri si isi face plasa pentru portocale, chuck norris mai trage una din intoarcere ca sa niveleze si k2u’, nu numai everestu’. Toate se clarifica, exista un deznodamant, cum e el, dupa celelalte parti ale actiunii.
In fine, tre sa ma leg de ceva din P.S-ul autorului – “pe coasta de vest a SUA, unde traiesc aproape o suta de mii de carpatini”. Apelativul de carpatin, de obicei asociat cu un cerb sau cu un caine, este cel putin straniu cand de atasat unei persoane. Indraznesc sa afirm ca m-am simtit jignit, desi nu traiesc acolo, deci poate nu vorbea cu mine. Pe cat de stranie este gaselnita ziaristica, pe atat este de inexacta, ori irelevanta. Daca autorul crede ca carpatinii sunt numai romani, e un ignorant, orice vizita la un atlas geografic ar trebui sa-l dumireasca pe unde sunt carpatii. Daca autorul decide ca stie totusi unde sunt carpatii si atunci de fapt afirmatia ar trebui tradusa cu ceva gen “pe coasta de vest.. traiesc aproape o suta de mii de romani, austriece, cehi, slovaci, etc”, atunci sa ma scuze, da’ nu are nici o legatura cu subiectul de care vorbeam, deci in final e o prostie.
Ce zici carpatine?

blogul ca manifestare launtrica a vointei populare

“Este decisiva in acest sens prezenta masiva la vot a cetatenilor, pentru a predomina votul in favoarea schimbarii, adica, pentru Mircea Geoana.” – Ion Iliescu pe blogul domniei sale.

In stilul clasic cominternist avem de a face cu o inflatie a vorbelor, o redundanta a cuvintelor, supurare a unui singur mesaj prin toti porii comunicativi, aglomerare verbala, supra populare frazeologica, adresare la modul afisat puternic, pletoric, abundent ca forma de convingere, nu conteaza ce zici ci conteaza sa convingi, gen specific agitatorilor din intreprinderi, poporul este manipulat cu frumosul in a se indrepta cu mic cu mare catre sectiile de vot, miscarea fiind considerata organizata in mars incolonat cu placute si pancarde la nivel de grup de actiune, fiecare grup avand la conducere un membru de nadejde, sinergia faptelor e la confluenta cu meandrele concretului si se aduna intr-o actiune “decisiva” de Ilici si argumentata pleonastic masiv prin tot felul de manevre in cadrul unei singure fraze.

Indemnul tovarasului Iliescu incepe prin sublinierea cu tarie a caracteristicii cu care acesta descrie intreaga revolutie in curs de desfasurare sub ochii nostri: “decisiva”. Cuvantul reda starea revolutionara a pacientului, in plina excitare, scuturat de emotii, sugrumat de dorinte inaltatoare, gata de fapte marete.
El cheama “in acest sens” prezenta, masiva, cetateni, predomina … vorbe neica multe si inutile, ce drecu putea sa zica mult mai usor, nici nu ma mira ca astia de la twitter au atata succes, 160 de caractere mai animalule, suficient.

Skip peste restul de avant revolutionar si notam in finalul adresarii o suava sugestie care sgaltzaie vreun prostanac din tztzni in caz ca nu stiai despre ce e vorba “in favoarea schimbarii, adica pentru Mircea Geoana”, pai bai beleuzelor, in caz ca nu stiati in ce directie bate aceasta favoare a schimbarilor, batranul Ilici va explica ca pentru prosti, e vorba de Mircea Geoana ochei ? Sa nu care cumva sa nu intelegeti gresit. Avea dreptate prostanacu cand s-a scapat: “nemernicii dracului” cu limbaju vostru de lemn.

sinistru. plin sinistru. bleag-er

Sub apelativele “ministru, prim-ministru, blogger”, se ascunde un personaj politic care n-ar trebui sa scrie, un scriitor care n-ar trebui sa faca politica, dar care totusi le face pe-amandoua, cu o sarguinta si staruinta demna de o cauza mai buna (cules gunoaie de pe strada?) Personalitatea se exprima pe internet, si acum e momentul in care trebuie sa specific ca vorbesc de blogul dlui Nastase, Adrian, nu pun linkul ca il gasiti si singuri. Blogul mai are si cateva motto-uri, pentru ca personajul este mult prea multilateral sa poata fi caracterizat de unul singur: “cititorii nostri sunt mai inteligenti decat scriitorii altora” (o parafraza la motto-ul catavencian, ziar cu mare dragoste – barbateasca desigur – pentru personalitate), respectiv “blog cu acord intelectual continut implicit”, in care simte nevoia sa precizeze (pentru cei carora nu le e evident) ca ceva ar fi intelectual pe blogul respectiv. Tind sa ii dau dreptate, literele formeaza cuvinte, cuvintele alcatuiesc propozitii, propozitiile sunt organizate in fraze, si deja totul este mult mai intelectual decat in alte parti, de exemplu la primaria 5 (as mai putea sa adaug ca frazele au sens, dar asta ar trebui deja demonstrat). In fine.
Dl Nastase s-a apucat dupa alegerile de duminica sa isi expuna opiniile. O initiativa laudabila, in general, in care, in mod absolut de inteles, incearca sa extraga concluziile din pierderea (dpdv psd-ian) a alegerii prezidentiale. Imi scot palaria in fata exercitiului reflectiei, ma bucur ca exista oameni in psd care isi doresc sa evolueze, intelectual si politic, cel putin la modul declarativ. Asa ca, la cald inca, dl se apuca sa insire afirmatii. Trec peste banalitatile ignorabile (“Am ajuns la capatul unui ciclu electoral dificil, cu bune si cu rele”, fantastic, ce interesant!), peste stupiditatile evidente (“Ceea ce ne transmite constant populatia este ca are nevoie din partea clasei politice de un comportament consensual. Modul de a fi al romanilor nu este unul de tip majoritarist, bazat pe conflict si excludere” – ce-a facut?) si incerc sa ajung la miezul compozitiei. Miezul consta in realizarea faptului ca diferenta intre votanti a fost de vreo 70mii, din care dl incearca sa adune macar steagurile lui pristanda.
Sa incepem cu inceputul. 42 de voturi s-au descoperit in Vaslui, anulate, pentru Joahnna. Numarul, diferit de 0, este evident raspunsul la intrebarea universala (cine recunoaste aluzia s-o pastreze). Faptul ca s-a descoperit asa ceva sper sa fie reflectat intr-o investigatie si cine a facut marlaneala sa fie pedepsit. Sper ca procedura alegerilor acopera cazul, asa ca sa trecem mai departe. Mai departe insa este ca scriitorul decide ca respectivul caz e emblematic. Ce-a facut? Statutul de emblematic este dat de aflarea tuturor cazurilor, din care unul devine emblematic, din diferite criterii. Daca dl cunoaste toate situatiile si stie ca respectivul caz este intr-adevar emblematic, sper sa ne precizeze si noua. Ma rog, sa zicem ca autorul aluneca lejer peste amanuntele de genul asta. Mai departe, afirma ca Mircea Geoana ar fi castigat Bucurestiul, din care extrage concluzia ca oamenilor educati, dinamici si cu venituri peste medie nu le place de base. Din pacate insa, tre sa-i atrag atentia scriitorului ca oameni de genul asta sunt si in alte parti, nu numai in Bucuresti, si ca ei ar trebui sa se simta insultati de omisiune. Probabil n-o sa o faca, oamenii educati si inteligenti se lasa greu insultati. In acest caz insa, autorul face o greseala evidenta de logica, si anume extragerea unei concluzii generale dintr-un caz specific. In fine, nu detaliez, cine are nevoie de explicatii separate sa imi ceara. Autorul incepe sa prinda viteza, zboara in concluzii din ce in ce mai fabuloase. “Daca votau doar cetatenii romani aflati in tara, Mircea Geoana era castigator clar.” Din viteza renunt si eu la scris la persoana a treia. Deci nici picior, dl Nastase, in alte parti se vorbeste de o diferenta de 17mii voturi pentru base. Mai asteptam, pana atunci citim mai departe. “Harta politica ofera argumente suplimentare pentru cei care sustin teoria unei Romanii in care se regasesc doua „civilizatii”. ” Povesti, dle autor, exista mult mai mult de doua “civilizatii”, faceti o confuzie intre numarul de candidati si numarul de categorii in care s-a situat populatia, si, mai departe, uitati de cei care nu s-au dus la vot (printre care, al dvs). Deci cel putin 3 “civilizatii”. Evident, insasi categorisirea respectiva este o prostie, da’ acum ne jucam cu vorbe. In paragraful urmator contraziceti pe cel dinainte, acum spuneti ca “Nu romanii din diaspora au decis castigatorul alegerilor.” Pai n-ati spus ca cu voturile din tara ar fi castigat Gioala? Ati uitat ce ati scris mai sus? In fine, paragraful “suna” misto, sa zicem, asa ca nu mai insist decat un pic, pe marginea afirmatiei “realitatea politica, economica si sociala din Romania este cunoscuta in profunzimea ei doar de catre cei rezidenti. E un argument solid, care se aplica in multe tari europene”. Dle Nastase, ma faceti sa rad si-mi crapa o buza, afirmatia este de o prostie desavarsita, este o alta greseala de logica, se cheama argumentatie prin apel la autoritate, si are valoare logica nula. La modul concret romanesc insa, o carca de oameni au plecat din tara DIN CAUZA ca au cunoscut romania in profunzime, si ce au cunoscut a devenit incompatibil cu structura lor umana, anormalitatea vietii romanesti combinata cu agresivitatea stupida cotidiana fiind greu/imposibil de acceptat de respectivii. Ma rog, puteti sa luati notite in punctul asta, stiu ca pareti interesat. Paragrafele urmatoare, cu intrebari diverse, si chiar as adauga, interesante, se refera la controlul “turistilor” electorali, si va intrebati “Ce control avem…, cum depistam mita electorala”, etc. Pai dle Nastase, sunteti in politica de 20 de ani (sa zicem). Ce control ati avut pana acum, cum ati depistat mita pana acuma? Chiar nu stiti (in care caz tre sa ma intreb vizavi de cum sunteti un om politic atat de habarnamist), sau controlul nu exista (in care caz tre sa ma intreb de ce nu ati sesizat asta pana acum, v-a traznit brusc inteligenta?) Nu ma apuc sa caut raspunsuri, nu cred ca vrem sa fie gasite. Sar peste paragraful urmator in care mi se pare evident ca nu le aveti cu statistica, de vreme ce considerati ca 52.7/47.3 nu semana deloc cu 50.3/49.7, si in fine trec la concluzie “Mi-ar placea, dupa ce se finalizeaza contestatia la Curte, ca presedintele, oricare ar fi el, sa indemne la unitate…” Am de adaugat ceva care n-o sa va placa, lucru pe care l-am tot mentionat pe blogul asta. In democratie, in orice societate, in orice grup, de oricati, e quasi imposibil sa se ajunga la “unitate”. Unitatea, in contextul general din afirmatie, este o idiotenie, o insulta adusa “individualitatii”, o reducere (de sorginte comunista) la acelasi numitor, de obicei cel mai mic. Altfel, in acelasi paragraf, faptul ca presedintele ar trebui sa respecte pe cei care nu l-au votat, mi se pare de bun simt. Sper sa se intample.

Declaraturi in Vantu

Categoria “Sunt Tampit si ma Tratez”:
Bucuraţi-vă şi rugaţi-vă lui Dumnezeu să nu fiu eu preşedintele României. Bucuraţi-vă că nu sunt şi rugaţi-vă la Dumnezeu să nu ajung. Să nu ajungă vreodată unul ca mine preşedintele României. (SOV)

Categoria “De urat v-am mai ura!”:
Urăsc beţivii şi proştii. Un tip care urăşte, care are capacitatea de a urî aşa cum îi urăsc eu pe beţivi şi pe proşti, n‑are voie să ajungă să aibă puterea unui preşedinte. (SOV)

Categoria “Sex Amoral”
Eu comit doar fapte necesare, nu fapte bune. Din acest punct de vedere, mă puteţi eticheta drept amoral.

Categoria “Talhari au fost, talhari sunt inca”
Atâta timp cât va exista mentalitatea asta bizară a clasei politice că oamenii de afaceri sunt nişte tâlhari, eu nu mai investesc niciun ban în România.

Categoria “Dimensiunea Bisnitz”
Am intrat în business de foame, dar mie nu-mi place busi­nessul. Sărăcia m-a aruncat în business. Nu este dimensiunea mea naturală. (SOV)

Categoria “Prostia aduce fericirea”
La 54 de ani, numai proştii sunt fericiţi. Fericit eşti la 18, la 20, la 30. La anii mei, nu mai eşti fericit. (SOV)

popeye marinarul

ca si cand ciudateniile din aceste alegeri nu ma marcasera suficient, dupa ce am scris articolul spanacu si prostanacu cu gandul la popeye, deschid si eu google asa la dat o cautare si cand colo ce vad.

pentru un moment am ramas suspendat pe ganduri, conspiratii pdl-iste, poate a vorbit base la google, o fi mana lui iliescu sau degetu lu nastase; maine ma astept sa apara si prostanacu in vreun fel sau altul pe sigla google