Prima pagină > Uncategorized > in carute colorate americane

in carute colorate americane


Ba ieri eram la piata mare cu fetele, le-am lasat sa halaiduiasca de capul lor prin magazine, eu retragandu-ma pe o terasa in intimitatea unui hamburger si a unui pepsi mic. Am uitat sa iti zic ca tocmai venisem de la ymca unde am bagat tenis si ceva sala iar fetele s-au rock climbing pe niste pereti, nu pot sa iti zic cat de relaxat eram, vremea era frumos insorita si un vanticel dinspre lac abia adia sau adia abia, ascultam o muzica nedeslusita la un radio nu stiu pe ce unde si de unde si nici ca-mi pasa, priveam fara de tinta la lumea care se vanzolea cu cumparaturile. Si uite asa in imaginea neclara a musuroiului de oameni din fata mea deslusesc o silueta parca desprinsa dintr-un vis, abordand in stanga si in dreapta trecatorii, mi-era lene sa focalizez insa doar ca sa ma conving ca visez aiurea am deschis ochii mari incercand sa observ fenomenul. Spasita, cu o basma pe cap, femeia tuciurie purtatoare a unui bilet cu mesaj magic, se indrepta catre diversi indivizi aratandu-le mesajul, reactia oamenilor era identica, isi duceau mana la buzunar, scoteau si ii inmanau ceva.
Iesindu-mi brusc din idila cu hamburgherul si pepsiul de langa mine m-am indreptat catre femeie si i-am cerut sa vad biletul. Mi l-a aratat plecandu-si privirea si oftand melancolic si nostalgic: „I have two children, no job, we are poor, please help” suna pragmatic filosofia careia fiecare din cei abordati ii sacrificau maruntisul pe care il aveau prin buzunare. O priveam inlemnit, pentru necunoscatori ai fi zis ca vine din zona asiatica, tenul foarte inchis la culoare, buzele vinetii, mica de statura, in final si-a ridicat privirea asteptandu-mi reactia, respectiv banii, am intrebat-o cam gatuit de unde este, am intrebat in engleza desi in toata mintea mea navalea un singur raspuns; gesturile si aspectul, miscarile si intreaga ei atitudine purtau ceva cunoscut si familiar, simteam ca o stiu, nu personal iti dai seama, ci tipologic, ii cunosteam categoria, apartenenta; mi-a raspuns tot in engleza: „from Constanta”, cred ca atunci mi s-au tras jaluzelele, am avut o clipa in care deja disparusem de acolo, eram in metrou si ii ascultam leganandu-se si cantand, ii vedeam la universitate cersind pe zidurile fantanii, vanzand seminte pe strazi, furand prin autobuze, umbland cu copiii murdari din poarta in poarta cersind, toate imaginile astea m-au inundat intr-o secunda, cred ca am ramas cu ochii deschisi, habar n-am daca expresia figurii sau pauza ce a urmat au facut-o sa repete raspunsul la intrebare, intarind: „from Constanta, from Romania”. Atunci am exclamat instinctiv in romana cu prefixul „futu-va-n gura”, ca pentru mine: „si aici ati ajuns!”. Cred ca am repetat ulterior nuanta din prefix, abordand insa Dumnezei si mame. Dupa care am continuat sa o privesc uluit, in acest timp isi coborase privirea umila si spasita, asteptand parca sa termin, in final singurul lucru pe care l-a zis, ridicand privirea, strangand din umeri si miscand din sprancene complicitar: „ci sa facim shi nuoi …”. Am facut stanga imprejur si am plecat sa imi recuperez disperat fetele, le-am bagat in masina cu forta si le-am dus acasa, am incuiat garajul, masina, usile de la intrare, am verificat poarta la backyard si geamurile, i-am zis lu fii-mea ca am vazut tigani. S-a uitat nepasatoare la mine si dupa ce mi-a dat ceva timp sa ma calmez m-a intrebat: ce sunt aia tigani?

Anunțuri
Categorii:Uncategorized
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: