Prima pagină > Uncategorized > Best of Septembrie 2007, Vol I

Best of Septembrie 2007, Vol I


pai ce, tu imi bagi ceva interesant? 🙂

la mine veatza e destul de monotona, nici crescatoare nici descrescatoare, sunt intr-o rutina de frecat menta la servici desi ar trebui sa muncesc, dupa care acasa unde ma lupt cu mititica si ma intreb daca n-am lasat-o pe cealalta insarcinata. si ma intreb. si ma intreb. daca aflu iti zic. altfel am luat-o in freza ca am incercat sa aplic pentru un patent pentru un ecran electronic de pus in spatele unei masini, in geam, ca sa se uite boii din spate la el (eu unul sunt satul sa ma uit la cururi plate de masini la fiecare semafor). ce sa vada pe ecran? imagini, texte, „copilul meu e la nivelul 4 la inot” sau mai stiu eu ce. intelegi? o idee beton, am avut-o in 2003 si de-atunci ma tot coiesc sa aplic pentru patent. ei bine, saptamana trecuta m-a apucat sa aplic, am vorbit cu un avocat, care mi-a sugerat sa NU caut de „prior art”, si ca el ma factureaza cu 250 pe ora, aplicam direct, o sa ma coste vreo 6000$. 250 pe ora mi s-a parut usor exagerat, asa ca dupa vreo 2 ore pe uspto.gov, site care merge ca kuru, am gasit cel putin 2 inventii extrem de asemanatoare, una bazata pe proiector, si alta bazata pe un ecran electronic care se pune in spatele unei masini in geam ca boii din spate sa se uite la el. cand au aplicat aia? in 2003. ma rog, asta e, batut la puncte dar fara bani luati mi-am zis in barba ca nu merge nene, tre sa muncesc ca sa inventez ceva. ma pis. acu m-am apucat sa citesc cartea cu miturile inventiilor, ca sa aflu ca toti inventatorii au muncit de le-au sarit okii ca sa inventeze ceva. am desconsiderat cartea aia la prima vedere, da’ vad ca e mai corecta decat m-am asteptat.

altfel nimic, sarumana. acu ma gandesc la implementarea de sistem de construit programe fara sa scriu cod. ti-am mai zis. cand o sa reusesc sa scriu aplicatia folosind aplicatia insasi, atunci ala o sa fie semnul ca merge.

nimic in rest, rio de janeiro, buenos aires, saracie mama.
zi ce sa-ti mai zic interesant?

unde pleci in vacanta man? iar ai vacanta? zi drept, cata vacanta pe an ai? depinzand de raspuns, imi rezerv bilet de avion in urmatoarele 5 minute sau nu

macar un long wikend n-ai pe acolo? mai adaugi o zi si se pune la vreo 4 zile, nu e mare lucru dar tot e ceva
da ba pavarotti a crapat, deci gata cu nusunidorma, au ramas aia pitigaiati, ala cu nume de joc de noroc (domingo) si celalalt cu nume de motocicleta careras

ba sa vezi filmul wild hogs, pe bune ca mi-a placut, lasa-ti spiritul critic de elisabeta bostan acasa si vezi-l ca e unul din cele mai bune filme proaste pe care l-am vazut in ultimul timp
keppler?! l-am abandonat de cateva ori cu legamant ca nu voi mai pune mana pe nimic din ce-i apartine; fata e nebuna sau cartea a fost ieftina, nu inteleg cum poti sa ii faci cadou lu cuiva asa ceva; eu zic sa te razbuni si sa ii iei Adam Smith ceva Lassez Faire Economic Theory. Poate intelege ca lassez faire se aplica si la alte chestii.

bai, cand mi-a dat copernicus, m-am gandit ca poate asta e semnul ei ca vrea sa ma futa, la creieri cel putin. si iti spun sincer ca sunt as la sportul asta, mi-am dat examenul de centura neagra acu multi ani, cu cuba. oricum, sa vedem cum evolueaza lucrurile, si daca e vreo cale sa ajung de la fututul de creieri la unu’ mai omenos, prietenos, la os. nu stiu inca ce sa-i fac cadou, putine chestii se ridica la inaltimea cadoului ei si iti dai seama ca nu-mi place sa raman dator. una de inteligenta artificiala in assembler? nu, ca nu s-ar atinge de ea. ar fi misto sa-i fac cadou una de eugen simion, tradusa in engleza veche, si cand zic veche, ma gandesc la ceva si mai vechi decat shakespeare. mai e si varianta cu un poster cu samantha fox de exemplu, ca si-asa vrea sa-si redecoreze casa.

bine bai, o sa incerc sa vad wild hogs, sa vad unde-l strecor printre decatlonul lui kieslowski si decameronu lu bagaccio, ca io numa’ la de-astea de arta ma uit.

bai imi pare rau de pavaroti, adevarul e ca nu l-am ascultat niciodata. asa am fost eu, mai rebel

kieslowski?! Intr-una din peregrinarile intelectuale de saptamana trecuta, rasfoind siteuri de cinema cautand asiduu dupa hidden gem, dadui intamplator peste marele Kisslovsky, cu o biografie impresionanta, mort de tanar – asta e o calitate de exceptie la unii oameni – kiosklovisky si-a inceput cariera cu munca de jos, nu ma intreba cat de jos dar ca orice polonez crescut in comunism acesta este un leit-motiv pe care l-a urmat chiar si scropulosul Krysztofff. Sa trecem in viteza peste anii ratacirilor de tip bolchis si sa ajungem la cele doua mari serii kiesolwskyiene: Three Colors si Decalogul.
Inhibat fiind de numarul filmelor din seria Decalogul, mi-am aruncat umil si oarecum pervers privirea peste The Colors trilogie compusa din 3 filme The red, the white si the blue. Zic pervers pen’ca pe coperta lu The red e o gagica care mi-a inspirat subit o scena de sex oral. Ma rog, din pacare insa nu despre asta e vorba ci despre ideea care mi s-a infipt in creeere ca trebuie sa vad aceste capodopere. Asa ca aseara priveste-ma cum ma astern la vazut film cu tot deranjul cu putinta, eu si capodopera, keslovschi si cu mine. Nu o sa iti povestesc filmul si pentru asta imi vei ramane dator, este o incredibila porcarie, nu mi-a venit sa cred ochilor, am double check ca nu mi-au dat vreun cd cu alt film cu acelasai nume si facut de acelasi kiorslovsky dar nu, m-am convins ca el e, Rosu cel adevarat. Ea e pura si inocenta, e manechina, el e judecator batran si pensionat pe motiv ca a transat un caz in favoarea acuzatului iar el ca judge poarta vina incertitudinii gestului. Deci el e intransigent dar firav intr-un fel, mai e un el care e copia lu judge cand era tanar, si inca un el care e prietenu gelos al ei, in final nu am inteles nimic, cineva calca un catel cu masina dar catelul nu moare, toata lumea in film incearca sa se incaiere cu absolutul suprem al idei de adevar, caracterele sunt extrem de articulate si nimeni nu isi sare din cadru pe parcursul filmului. Ba deci imi pare rau, nu am inteles nimic din film, in final vaporul se scufunda dar toti astia scapa. Pula stie, din 1500 de oameni de pe vapor numai ei doi scapa dar asta e keaikovsky.

o sa razi, da’ am vazut si rahaturile alea, nu’s de ce credeam ca sunt ale vreunui frantuz – cred ca din cauza de juliette binoche de pe coperta, tipa de care ziceai ca merge la o muie. cred ca din cele 3 mi-a scapat albul, probabil ca de-aia n-am inteles nimic, albul unifica si pulifica tot mehlemul facut de celelalte culori.
imi pare rau ca mi-ai adus aminte de barba, pe care mi-l aduc aminte cel mai bine dintr-un concurs de ineptii cu un alt cretin (pershing), ambii fiind convinsi ca fac un misto fabulos de celalalt. adunatura celor doi i-ar fi dat idei lu’ van gog sa mai picteze 20 de tablouri cu „potato eaters”. totusi, am si o amintire placuta vizavi de pershing, nu de barba, de barba n-am, aia in care pershing si-a rupt o coasta rugandu-l pe alt preten de-al monicai sa i se suie pe spate cu bocancii ca sa-l maseze.
eu ma uit la tenis mai nou. us open, din pacate bucatile la care ma uitam (sharapova, dementieva – cum dreaq poa’ sa te cheme asa?, si ivanovic au zburat toate). mda
Anunțuri
Categorii:Uncategorized
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: