Prima pagină > arhitectura, Arhitortura, Articole, urbanism > abuzul structural, IX

abuzul structural, IX


O sa ramanem neimpacati cu topicul asta, mi-ai tras-o la firul ierbii cu plonjon intelectual si pe buna dreptate pe alocuri, sa nu crezi ca nu sunt de acord cu unele idei cu care m-ai plesnit parinteste peste crestet insa incercarea mea se vrea temerara si radicala ma, nu te-ai prins!, deci prin urmare nu se face ma-ntelegi sa contrezi cu realitati triviale sau aplicat lovituri brutale de bagat mintile mele in cap (al meu). Nici nu mai stiu ce sa zic, sa continui ce ziceam sau sa contrazic ce ziceai, uite intai de toate sa stii ca discutia asta mi-a dat de gandit, ma tentezi cu un balacit in axiologie (filosofia valorii) sau epistemologie (a cunoasterii) dar sper sa rezist spiritual tentatiei, altfel mi-e teama de ce-ar putea iesi si-asa am debitat peste masura.
Ba tu nu stii ca vesnicia s-a nascut la sat, asta ca sa iti abat atentia putin de la subiect si sa te relaxez prin surprindere sau sa te surprind prin relaxare, urmeaza o eschiva pe care nu o poti vedea si iti zic in directa de dreapta (sper sa nu daram cafeaua de pe birou miscandu-ma), e gresit ca intre vesnicie si perfectiune sa pui egalitate, zic perfectiune ca definitie a super calitatii. Nu numai ca pui egalitate intre doua entitati diferite ca si compozitie dar vii cu o fandare spirituala si tai in carne vie sinonimia naturala intre vesnicie si durabilitate, care sunt absolut unul si acelasi lucru.
Ma rog, revenind la ce ziceam, consider totusi ca limitarea in timp a constructiilor ar crea o responsabilitate macar fata de natura daca nu si fata de generatiile ce vin dupa, care vor avea la randul lor sansa sa produca fara sa condamnam la grotesc pe cei ce ne urmeaza.
Istoria a dovedit oricum cu varf si indesat ca „viziunea” e ceva ce oamenilor le-a lipsit constant insa pe de alta parte s-au ambitionat sa dovedeasca (la fel de constant) fix pe dos. Nici nu vreau sa ma refer la vreun exemplu insa mergand pe zisele lui Iliescu eu vad o infatuare clasica si o nesimtire izvorata tocmai din prisma acestei confuzii generale intre durabilitate si calitate, cu seria dihotomica: timp – creatie, abstract – concret, religie – om etc got it?. Judecata istoriei, invocata de Ilici – oricare ar fi ea, nu inseamna tot timpul cuprinderea adevarului. La cat de sulfa e istoria asta si-ar putea permite sa ignore nonsalant cateva generatii suferinde fara a putea calcula ce s-ar fi intamplat daca in locul lui Ilici ar fi fost altul. Sau fara a putea masura ceea ce Iliescu NU a facut ci numai ceea ce A facut. Irelevant mai cu seama avand in vedere ca oricare i-ar fi fost actiunile, viitorul uneori se poate desfasura fara a mai tine neaparat cont de ele.

Mai ales ca vezi si tu cum merg lucrurile mai nou, nici viitorul asta nu mai e ce era pe vremuri.

Anunțuri
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: