Prima pagină > baliverne, forme diforme > Dialog – Forme Speculative

Dialog – Forme Speculative


Modul speculativ de argumentare de sine suficient vine adeseori ca o cale presupus a sinelui pe care autorul o adauga la rechizitoriul diletantist al demonstratiei in cauza. Adeseori stupefiant personalitatea in cauza secreta produsi sintetici, fabricati incoerent logic, in vederea anihilarii oricarei forme de contrazicere, dialogul, de la o disputa ideatica, ia forma unei lupte corp la corp data pe taramul dreptatii in plan subiectiv nemaiavand nimic de-a face cu tentativa initiala, necesitatea unei finalitati se impune in mod superficial iar asa zis castigatorul va rupe cu dintii dreptatea in ciuda invinsului.
A avea dreptate e frontiera finala si prostia suprema, e incununarea cu succes nu a nivelului de pregatire si a arsenalului de cunostiinte in dezbatere ci a recunoasterii personale a iscusintei cu care adversarul se poate intimida, impiedica si bloca in intrebari si sofisme lipsite de logica. In final contrazicerea e o chestiune atasata personalitatii, nicidecum ceva ce ar tine de convingeri, acestea pot lipsi, e suficient tupeul de a te arunca in lupta si capacitatea de a deseca orice continut, a izola cuvintele si a incinera recursul la logica, cultura si inteligenta.
Incep si sfarsesc prin mine insumi, nu exista idee, nu exista dialog, ipocrizia e baza oricarei constructii, tot ce comunic e pentru a-mi largi sfera autoritatii si poleirea propriei imagini, practicam nonsalant cultul personalitatii la orice nivel si cu orice ocazie, nimic nu e mai adevarat decat eu spiritual, nimic nu e mai palpabil decat eu ca fiinta suprema impreuna cu senzatiile si trairile personale. Tentatia absolutului ne arunca ridicol in frenezia unei zbateri patetice intr-o lupta a dominarii aproapelui oricare ar fi acesta, excitandu-ne pervers simturile si dandu-ne in final senzatia de liniste si satisfactie. Monstruoasa alcatuire psihologica rabufneste in crize identitare chiar si atunci cand, nefiind parte a conflictului, se desemneaza un castigator al cauzei, culmea absurdului conflictul in sine e deja nesemnificativ ci numai cel ce isi smulge dreptatea circumstantiala devine eroul efemer culegand laurii pentru impodobirea propriei icoane.
Caram bagaj neideatic, venim dintr-o istorie incordata, am supravietuit fizic si umoral desi ne-a placut sa ne dam mentali. suntem supusi placerilor, dihotomici in a vedea ori alba ori neagra, cine nu pare sa fie cu mine e dusmanul meu de moarte. greu de pastrat ratiunea in capul de pe umeri, cand te arunci in focul dialogului pierzi viziunea de ansamblu, oamenii cu greu se inteleg cand se intreaba cat e ceasul deci ce pretentii sa ai de la orice alt dialog, doua negrese in magazin se intreaba cat costa, una zice fiftii, ailalta intreaba fifty sau fifteen, prima pe degete – 1, 5. penal, ma intreb cum totusi de reusim sa razbatem undeva, oriunde cu dialogul, daca suntem atat de aproximativi si jalnici?

Anunțuri
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: