Prima pagină > Arhitortura, baliverne > Urbanism si Arhitectura

Urbanism si Arhitectura


style & architecture neika: http://www.kunstler.com/eyesore.html

bai, imi cer scuze, da’ imi plac aproape toate. parcarea cu panouri solare e beton (la propriu, da’ sa vezi parcarile pe-aici, niste jeguri), muzeul ala „care nu are atribute feminine” imi place (ma doare-n cur ca n-are atribute feminine si ma pis pe ala care le vrea peste tot, plus ca interpretarea „nu are curbe” == „nu are nimic feminin” e un pic naiva, nu dau exemplu pulii mele, ci a lu’ audi q7), cladirea lu’ hyundai e zbanghie, iar muzeul satului din winnipeg chiar imi place. ma rog, cat vad din el. m-am oprit acolo, sa nu-mi zici ca de-acolo incep adevaratele junghiuri

hai ba ce dreq, de cand ai inceput sa fii into colvnerii, cum sa iti placa fatza de kitsch, hidoasa a nord americii; de fapt daca iti place n-am ce-ti face, e posibil sa iti placa si arhitectura de pe Bdul Tomis si Soveja, cu blocurile cutezatoare inaltandu-se semetze catre cer.
Pe cele din Berceni nu le mentionez nici in gluma.

Ce ne ofera America din punct de vedere al arhitecturii? Pe scurt: extinderea suburbiei peste ideea de oras si peste orasul propriuzis, transformarea peisajului dupa pohta ce-o poftim, respectiv pofta vazuta la modul flagrant, pragmatismul sincer asumat, convertit in kilograme si ore de stat la tv, coborat la nivelul cel mai hidos al nevoilor primare: orasul e o bucatarie prost oranduita, indesata insa si tixita cu tot felul de produse gata de consum. Asta e orasul american, oamenii il construiesc, orasul ii modeleaza.

soveja nu-mi place cine stie ce, mai ales bucata de la intersectia cu tomis in sus. e chinuita. in partea cealalta insa, spre parc, nu e rea. bd tomis chiar imi place, si ma dau in vant dupa lapusneanu. bercenii nu mi se par rai deloc (cu stilul lor sovietic), in schimb rahova e crancena, mai ales de cand a vopsit vanghelie balcoanele mov. sa-ti spun sincer ca atunci cand am plecat din tara toate astea mi se pareau un rahat. a trebuit sa ajung aici sau in alte tari (sa vezi blocurile din apeldoorn, tipii mari fani ai lui van der rohe si corbusier) ca sa incep sa le apreciez.
ce a oferit america? pai frank loiyd wright („waterfall house”, guggenheim in ny), frank gehry (guggenheim in bilbao), si o carca de alti frank, se pare ca tre sa te cheme frank. a mai oferit zgarie nori, dezvoltare/planificare suburbana corecta (dpdv american, adica sosele largi si asezari oarecum ascunse – din pacate nu peste tot, da’ pot sa dau exemplu california), si in puii mei, tre sa insir toate chestiile care mi-au placut in state – georgetown in washington, ocean drive in miami, brickell key in miami, manhattan, fort lauderdale? oricat ai vrea, nu poti sa storcosesti „tot ce a oferit america” intr-o propozitie doua. stiu ca ai citit cartile gagicii aleia cu urbanismu, poate ar trebui sa le citesc si io, da’ zau ca nu poti spune ca america e un rateu total.
apropos de gustul personal. mie imi place sa fiu surprins cand merg pe strada, si sincer toate „eyesore-urile” de pe site-ul ala m-au surprins. si nu neplacut.

Daca o sa imi zici ca ai halit un hamburger de la mcdonald si ti-a placut sa nu crezi ca o sa te contrazic sa iti explic cat de nociv e mcdonaldu si restul de fastfooduri.
De fapt apropo de fast-fooduri, mie chiar imi place quiznos, indiferent de cat de nociv poate fi sau daca o fi.
Din toata nebunia de constructii pe care le stiu in toronto si in general in GTA (probabil ca se aplica si in restul americii), numar pe degetele de la picioare alea de care sa zici ca e ceva de capul lor. Sunt urate ma, sunt facute de dragul arhitectului si dupa mintea lui sofisticata, nu ai niciun sentiment cand treci pe langa ele, nu au suflet, sunt facute parca ca sa fie niste cladiri goale fara nicio aplicabilitate, doar formele sunt oarecum incitante prin faptul ca sfideaza geometria fireasca. Senzatia mea legat de orasele nord americane e ca le lipseste tocmai atingerea asta a bunului simt si frumusetii care sa o transmita ca o lucrare care challenge perfectiunea.
Imi enumeri pe toti domnii Frank arhitecti, pai de marele arhitect Wright tot ce s-a ales se pare ca e Water House, cu care nu am nicio treba, nici nu am vazut-o decat in poze, dar Frank astia sunt celebri pentru ca au iesit din schema canonica a arhitecturii americane, ei nu sunt exponentii ei ci ciudatenii ale acesteia.
Hai sa ne intoarcem la Cta, mie imi place zona veche a orasului, are o personalitate, e placuta, e stilata are biblioteca, biserica ortodoxa, basilica, geamia, muzeul, statui cate vrei, imi place cartierul Coiciu, si parcul care se continua cu restaurantele la casutze cum ziceai de parc, dar aglomeratia aia de blocuri e total sinistra. Felul in care s-au construit blocurile nu are nimic de-a face cu notiunea de frumos, echilibru, nici macar cu notiunea de confort si practic nu are. In felul in care au fost aglomerat construite si pe fuga, ele reprezentau din start un esec de proportii. In acele vremuri, si cred ca si acum inca, cuvantul de ordine era proportia, dimensiunile, indiferent ca e vorba de esec, oamenii se vedeau coplesiti de ideea de a ocupa cat mai mult spatiu, de a devasta si a infesta cu prezenta lor orice loc, asta reprezenta intr-un soi de proiectie mentala, o cucerire a mintii umane si un semn al prezentei noastre, poate o garantie a vesniciei, dracu stie. Incep sa imi dau seama ca au fost anii aia in care s-a construit conform unor paterne si curente de idei nu neaparat comuniste, aia era moda in acei ani peste tot. S-a practicat iresponsabil desfigurarea oraselor, fara jena, fara mila, candva dupa al doilea razboi mondial a fost o criza culturala universala, poate o criza de identitate sau un soc resimtit dupa razboi.
Merita aflat, nu iti citez dupa Jane Jacobs, cred ca tipa a fost mult prea blanda vorbind despre orasele americane.
Peste o luna ma duc sa il vad pe Jan Geihl ca o sa aibe o conferinta la noi in urbe. E incredibil ca unu ca asta sa vina pe aici.

si mie imi place quiznos, iar prin macdonald nu cred ca am mancat vreodata. ti-as trimite un link cu arhitecti americani celebri, da’ acu cand ma uit la lista, vad ca 3/4 sunt care mai de care mai americani (gropius!!! van der rohe!!!!! helmut jahn? i.m pei?? eero saarinen???). oricum, linku’ aici. http://www.bc.edu/bc_org/avp/cas/fnart/fa267/architec.html
ne chinuim (de fapt te chinuiesti) sa tragi o linie, sa judeci si sa descoperi generalul in arhitectura nord americana. nu cred ca se poate. daca reusesti, atunci incearca acelasi lucru pentru orice alta „arhitectura nationala sau regionala”. poate, candva, o fi existat (vorbesc de satele dace, care probabil aratau la fel, desi nu bag mana in foc) o linie directoare sau o planificare generala (ny, paris, washington, brasilia). da’ cu exceptia astora, restul dezvoltarii a fost la intamplare, cladire cu cladire, cum s-a putut si cu cati bani au avut. ok. zi-mi cum comparam „arhitecturile” intre ele, ca sa vedem unde se situeaza cea americana… daca pastram specificul national, atunci incearca s-o compari cu cea indiana, chinezeasca, ruseasca, franceza, spaniola, italiana, germana, si dupa comparatie zi-mi unde se situeaza.
am incercat sa gasesc o comparatie de scoli de arhitectura, da’ n-am gasit. am gasit una de scoli de design, conteaza?
http://bwnt.businessweek.com/dschools/2006/

Nu ma, nici macar nu ar fi trebuit sa discutam despre arhitectura in termenii astia pretentiosi, riscul e cacand rostesti cuvantul arhitectura deja plonjezi in pretentios fara sa iti dai seama, dar nu vorbeam despre asta ci despre look & feel-ul general, ca observator, spectator la meciul care se desfasoara. Si mie unu mi se pare ca in afara unor exceptii foarte particulare nu se desfasoara nimic notabil, totul e sub semnul unei crize a ideilor si sub imboldul impulsurilor si nevoilor de moment.
Nimic nu e facut sa dureze, cu vreo asumare o istoriei inainte de a chema excavatoarele si macaralele, e o civilizatie a cartonului la propriu si la figurat, am uitat ca ar trebui sa exista o arta a spatiului si o responsabilitate de lunga durata pentru cum este el gestionat.
Nu stiu cum e cu arhitectura din venezuela sau pakistan, cred ca nici nu vreau sa stiu pentru ca nu are nicio relevanta, alora macar le gasesti scuze, sunt vai mama lor. Dar aici in lumea noastra nu gasesc scuzele, au bani, au tot ce le trebuie pentru a construi ceva de valoare si totusi nu o fac. E ceva dereglat in perceptia lor despre mediul inconjurator, asta vreau sa gasesc ce anume.
De fapt ce a ala un oras fain, ce il pune in valoare, dincolo de faptul ca e valoros prin faptul ca stai tu in el.

pentru mine frumusetea unui oras e legat de un sentiment de prietenie pe care-l inspira. toate alea de pe „eyesore” mie mi s-au parut prietenoase. nu stiu daca „notabilul” e ceea ce tre cautat in arhitectura, moderna sau nu, cat „apropiatul” si „intimul”. intotdeauna mi-au placut mobilele cu linii drepte, geometrice, minimaliste, insa m-am uitat la asa niste camere si am zis ca nu mi-ar place sa traiesc in ele. m-ar enerva cumplit orice abatere de la arta originala, iar jucariile antigonei imprastiate peste tot nu cred ca ar fi in armonie cu minimalismul original, sa nu mai zic de posetele lu’ monica care numa de lustra nu atarna. nu cred ca mi-ar place sa traiesc intr-o catedrala catolica. deci, concluzia mea e ca nu tre sa ne uitam dupa mari planuri grandioase, cat dupa confortul apropiat si dupa varietatea care inspira. ai o masuta pe care sa lasi paharul langa scaun? ai un butic unde sa fugi dupa o paine? ai o terasa la indemana, cu fantana si bere unde sa iesi seara? cand te uiti in jur, vezi acelasi lucru in toate directiile sau fiecare pas si unghi iti arata altceva? criteriile astea sunt subiective sau obiective?
e pe discovery un show „build bigger”, in ultimul episod era vorba despre un complex de librarii si arta, undeva in america de sud, construit pe un deal. ei bine complexul era scara mai mica a orasului de care apartinea. asta inseamna arta a spatiului? mie ideea nu mi s-a parut cine stie ce, desi chestia era in mod cert spectaculoasa. sau complexul de insule in forma de palmier (e unu’ si in forma de glob pamantesc) care se construieste in dubai? aia iti place? catedrala sau bazaru’? ce iti place sa vizitezi, unde iti place sa traiesti?

pula, casa aia de cultura (de fapt „un oras cultural”) nu e din america de sud, e din spania (santiago de compostela), si vezi o schita aici: http://www.archimagazine.com/abienna.htm

pozele cu insule din dubai, aici: http://www.darkroastedblend.com/2007/05/dubais-architecture-update-part-2.html

Un raspuns meserias la o intrebare la care nu exista raspuns unic, e ca si cum ai intreba ce culoare iti place cel mai tare, totusi ce inteleg din raspunsul tau este ca la un oras apreciezi: diversitatea (varietatea de care ziceai), accesibilitatea, public spaces.
Ca sa ne focalizam pe chestii concrete nici nu vad ce altceva poti sa vrei de la un oras.
Ce poti sa vrei de la un tablou, niste culori nu?, puse pe o pinza si evident totul inramat.
Cam asta e ceea ce vrei, insa dupa aia apar chestiile pe care nu stiu cine le-ar putea defini insa oricine le poate simti. Culorile alea sa se imbine una cu alta intr-un mod placut, sa aibe in final o identitate de nuante, aici cred ca e scaparea la orase, se incearca supra-industrializarea lor, crearea dupa niste tipare si mode care in final nu au ca rezultat sentimentul ala prietenesc.
Cred ca se supra-liciteaza pe partea profesionalista rece si fara nicio implicare si simtire, ce vorbesc de simtire cand se ajunge de-a dreptul al nesimtire cu turnatul de cladiri si case identice fara niciun gust pentru estetic.
De fapt mi-e teama ca orasele nu sunt create de arhitecti ci de ingineri constructori.
In orasele astea nu exista nicio piata in care lumea sa se stranga pur si simplu sa se vada unii pe altii, eye-contact, socializare si participare comunitara. Daca ele totusi exista, se intampla sa fie construite in forme atat de imposibile sau neprimitoare ca nu vezi pe nimeni stand pe acolo. Trotoarele de la marginea strazilor sunt inguste sau inexistente, indemn pentru locuitori sa sara in masini si sa nu le dea prin cap sa piarda vremea cu plimbatul. Parcurile bine ca exista dar totusi ca locuri prin definitie de relaxare si odihna ar trebui sa fie mai prietenoase, arata mai degraba ca ascunzatori si retragere in paduri.
In schimb orasele noastre sunt facute pentru masini, daca te uiti cu atentie iti dai seama ca e mai rentabil sa fii masina, ai spatii de alergat unde vrea muschiul tau, obsesia oamenilor de a crea parcari cu orice ocazie si in orice loc e nelimitata. Masina e locul unde ne petrecem mai mult timp pe an decat citind o carte (am citit asta undeva).
Si acum sa punem pe tapet cuvantul magic: Europa. Cred ca Europa se comporta in mare masura identic ca Nord America, e greu totusi sa afirmi exact despre ce si cum cu Dna Europa ca e mare si mult mai diversa, daca francezii au construit cartierul La Defense, romanii au facut Rahova iar Sarbii au distrus ceea ce aveau. Europa insa a avut marea sansa de a fi avut secole la dispozitie, mai intai si-au construit orasele, nuclee in sensul social al intelesului, la care au adaugat incet incet stil si indentitate. E mare lucru fata de Asia sau Africa unde, desi timpul a fost acelasi, aia nu au miscat mare lucru, cel putin nu ceva durabil si convertibil in timp. Nu neg ca europenii (vorbesc de cei valabili intre ei) in ultimii 50 de ani probabil ca au procedat identic cu americanii: blocuri dreptunghiulare, geometrie inexpresiva, parcari si sosele cat cuprinde.
Orasele americane au apucat sa fie construite ca extensie a industrializarii, cred ca asta e una din probleme, orasele americane au pornit diferit de la infiintare, in loc de a purta cu sine mesajul de comunitate, ele au fost doar un efect al unor necesitati industriale, de a innopta intre doua zile de munca fara a avea un mesaj coalizator si spiritual pentru comunitate.

Am vazut imaginile din Dubai, stiam de insula aia in forma de pamier dar niciodata nu am vazut hidosenia in toata splendoarea ei, asa cum se vede din pozele astea, e ingrozitor si macabru; e o masura buna a nemerniciei unde s-a ajuns cu lupta impotriva a tot ce reprezinta natura. Auzi tu stiai ca hidrocentralele sunt o mare piedica in filtrarea aluviunilor unui rau/fluviu? Si ca in general s-a constatat ca pe toate fluviile pe care s-au construit nevinovatele si nepoluantele hidrocentrale, deltele acelor fluvii incep un proces de alterare.

Ba trimite-mi poze cu Biertan, Sibiu, orasele din Italia, alea din Dubai sunt chestii sa te dai rotund cu ele dar nu sa traiesti acolo, sunt orase moarte in fasa. Pai vorbeam de diversitate, accesibilitate …

Uite asta trebuie ca e un oras pe cinste:

http://en.wikipedia.org/wiki/Str%C3%B8get

ma tem ca n-o sa se mai construiasca vreodata orase care ne plac pentru ca exista coduri de constructii care ne sunt impotriva. mie imi place sa fug la buticul de la coltul strazii sau la terasa de-acolo, numai ca zonele rezidentiale n-au voie sa contina spatii comerciale si invers. asa ca daca fug la butic, o fac cu masina conducand 10-20 minute. noua ne place sa ne plimbam si sa ne uitam la lume, numai ca din cauza motivului precedent zonele comerciale sunt in general tranzitorii si deci orientate spre o filozofie „fast-food”, au ora de inchidere, nu inspira la taclale, sezatoare, socializare (starbucks incearca ceva in sens opus, da’ ar trebui incercat la scara mai mare). compari cu europa. cred ca pe undeva densitatea de populatie (relativ mica) si distantele (relativ mari) din america de nord joaca impotriva genului nostru de oras. europa a fost intotdeauna suprapopulata, lumea nu si-a permis carute cu secolele, in timp ce in america e invers. distantele uriase au obligat lumea sa aiba masini, care au re-definit mai departe conceptul de oras. de fapt e chiar mai mult, e o diferenta fundamentala de perceptie, pe care nu am inteles-o niciodata. in state exista notiunea de spatiu personal (care ar trebui in teorie respectat si propasit, inclusiv in cadrul familiei sau cu cei mai apropiati). notiunea asta ne-a lipsit total in romania, si sincer nu cred ca exista in general in europa sau in alte parti ale lumii.

Nu stiu, daca numesti chestia aia catedrala atunci inseamna ca imi place bazarul, dar chestia aia din dubai nu isi indeplineste scopul de oras, asa ca nu e oras; asa ca nu e catedrala de oras. He!
Cred ca si Europa e in rahat, e nevoie de ceva nou si novator, nu ma intreba ce. Probabil de renuntat la ideea ca singurul lucru care conteaza pe lumea asta e profitul si de aici trebuie reconstruit o noua scala de valori in care sa ne re-definim.
Sa stii ca Starbucks e interesant, trebuie luata in calcul la elaborarea teoriei generalizate a urbanismului, da-i drumu la axiome.

Uite asta m-a uns, unde mai pui ca ideea organizatiei e croita in NY, in ciuda a ceea ce ziceam io ca nimeni in nord amerique nu face nimic.
Sunt multe de vazut pe siteul asta
http://www.pps.org/squares/

Anunțuri
Categorii:Arhitortura, baliverne Etichete:,
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: