Prima pagină > Articole, cugetare, deprinziare, politruce > Asasinarea Industriei – Pat Buchanan, II

Asasinarea Industriei – Pat Buchanan, II


Comertul liber international, bazele industriei americane si suveranitatea tarii
(preluat si tradus cu acceptul amconmag: http://www.amconmag.com/article/2003/aug/11/00007/)

Dupa mitingul de la St Mary, un fost angajat FBI, actualmente pensionar, lucrase o vreme in tinerete si la Combinatul din Weirton, si al carui tata isi gasise sfarsitul intr-un accident de munca, mi-a inmanat un numar din ziarul local: Weirton Daily Times. “Incotro ne indreptam?” titra cotidianul cu litere mari pe prima pagina. Articolul principal exprima teama de ceea ce avea sa se intample cu acele locuri prin prisma falimentului principalului angajator, otelaria despre care vorbeam. Au fost vremuri in istoria locurilor cand Werton Steel avea 14.000 de angajati intr-un oras de 23.000 de locuitori. Presedintele Sindicatului Independent al Muncitorilor din Combinat, Mark Glyptis, declara ca acest faliment nu ar fi trebuit sa se intample. Era o poveste amara a unor oameni, a unor locuri. Cand am inceput campania prezidentiala din 2000 la Combinatul Weirton, Mark si sindicatul mi-au fost alaturi de la inceput.

Exact in aceiasi saptamana un prieten mi-a trimis vestea ca Timco – o fabrica de cherestea unde petrecusem impreuna finalul de campanie din 1996 in New Hamshire, si-a inchis portile. Asa cum otelaria Weirton fusese fortata sa isi intrerupa activitatea de catre importurile massive de otel la pret de dumping pe piata US, Timco s-a trezit in competitie cu lemnul subventionat Canadian.

Peste tot in America povestea e aceiasi; siderurgiile si fabricile de cherestea devin falimentare, industria textile se muta in Caraibe, Mexic, America Centrala sau oriunde altundeva in afara Americii; producatorii de automobile mutandu-se peste ocean; industria miniera in America se inchide si agricultura e practic desfiintata. Sapte sute de mii de lucratori din industria textile – foart multi din acestia minoritati sau femei singure – si-au pierdut serviciul de la aprobarea acordului NAFTA in 1993.

Au trecut 30 de ani de la inceputul erei liberului schimb si 30 de luni de cand George W Bush a devenit presedinte. E timpul acum sa intelegem realitatile globalizarii si liberului schimb raportat la performanta.

Fara discutie aceasta tip de economie de piata a adus avantaje consumatorilor. Un drum la mall unde varietatea de costume, incaltaminte, imbracaminte, jucarii, jocuri, TV e abundenta, e edificator in acest sens. Dar intrebarea ramane: cat de mult platim in realitate pentru aceste produse ieftine ?

In fiecare luna de cand George W. Bush este presedinte America a pierdut joburi in intreprinderi si manufacutri: 1 din 7 joburi a disparut de la venirea noului presedinte. Sa ne gandim pentru o clipa, in 1950 o treime din forta de munca o reprezentau aceste fabrici.

Actualmente aceste joburi reprezinta numai 12.5%. Joburile din productia industriala din Statele Unite sunt intr-o spirala a mortii iar aceasta moarte nu e naturala. Ceea ce se intampla este o crima, inlaturarea granitelor si comertul liber inseamna distrugerea industriei americane.

In 2002 am inregistrat un deficit de bunuri in valoare de 484 miliarde. In luna May a acestui an (n.a. 2003) s-a ajuns la nivelul de 562 de miliarde, aproximativ 6% din GDP (Gross domestic product). Evanghelistii comertului liber predica lipsa de importanta a deficitului de schimb (trade deficit) ca si cum acesta nu ar avea niciun rol. Michael Boskin, Presedintele al grupului de consilieri economici ai presedintelui Bush, declara: nu mai are nicio importanta daca o tara produce cipuri de computer sau cartofi prajiti.
(* Mai greu de facut traducerea avand in vedere jocul de cuvinte: “It does not make any difference whether a country makes computer chips or potato chips.”)

Exemplul istoriei vine insa sa il contrazica pe Michael Boskin. In 1860 Anglia abandoneaza Britain First – set de reguli care au mersul economiei engleze pina atunci, in favoarea credintei in comertul liber la initiativa unui grup de economisti si politicieni ai vremii (David Ricardo, John Stuart Mill, and Richard Cobden). Dupa aproape 50 de ani , in timpul primului razboi mondial, Anglia care producea de doua ori cat America in 1860, ajunsese la mai putin de jumatate din capacitatiile de productie, fiind intrecuta ca productie economica chiar si de catre Germania care in 1860 nici macar nu exista ca forta economica.

Asa cum alcolul actioneaza asupra organismului: reducandu-i vitalitatea, energia, apoi independenta iar in final viata, la fel comertul liber actioneaza asupra unei natiuni.

America din ziua de azi prezinta simptomele unei natiuni imbatranite, cheltuim enorm, mai mult decat castigam, consumam mai mult decat producem.

De ce este extrem de important unde sunt produse bunurile de consum?! Pentru ca asa cum mentionam in cartea “Mare Tradare”: productia industriala este cheia sustinerii nationale, nu e vorba numai de asigurarea serviciilor industriale din productie interna, insa rata cresterii productivitatii depinde de aceasta si la fel potentialul de crestere si dezvoltare de industrii co-adiacente. Incepand cu radioul s-a ajuns la televiziune, VCR sau televizoarele cu ecran plat. De la productia de masini ajungem la dezvoltarea industriei de calculatoare, computere si robotica. De la masina de tiparit electronica se evolueaza catre procesoare de text avansate. Cercetarea si dezvoltarea sunt urmarea productiei manufacturiere.
 
Alexader Hamilton, arhitectul economiei SUA stia acest lucru. In anii Revolutiei SUA a facut fata blocadei economice engleze, Hamilton a inteles ca e nevoie de un system economic care sa asigure independenta economica a tarii.

Ca prim Secretar al Trezoreriei, el a prezentat in 1791 un “Raport asupra Productiei Manufacturiere”, unul din cele mai importante documente ale SUA. Referindu-se la cat de aproape tara devenise de punctul de a-si pierde libertatea, Hamilton scria:
Nu numai bogatia, dar independenta si securitatea unei tari, depind de prosperitatea industriei si productiei interne. Orice natiune … are ca scop fundamental asigurarea din produsul intern a necesarului de consum. Aceasta include necesarul de supravietuire, dezvoltare economica si de aparare.

In prevederile Constitutiei, Hamilton fiind unul din cei ce au contribuit la elaborarea acesteia, se prevede crearea unei zone nationale de comert liber. Planul lui Hamilton era acela de a utiliza tarife sit taxe pentru a stopa dependenta SUA de Europa, de a incuraja investitiile si finantarile engleze in constructia de sosele, porturi, canale de transport care sa transforme teritoriul american intr-o zona a comertului.

Aceste tarife au furnizat guvernului banii necesari de a opera, creand in acelasi timp o structura eficienta pentru dezvoltarea celei mai solide si eficiente economii bazate pe produsele manufacturiere. O data aceasta productie industriala incurajata, am reusit in scurt timp sa producem nu numai cele necesare consumului dar si armament, logistica si utilitati de transport care ne-au sustinut independenta si suveranitatea in vreme de razboi cand am ramas singuri in fata fortelor inamice.

12 decenii America a urmat viziunea lui Hamilton, la inceputul Primului Razboi Mondial, cele 13 colonii agricole din est reprezentau cea mai bogata regiune din lume, cu cel mai ridicat standard de viata, o republica care ajunsese capabila sa produca 96% din consumul propriu, in timp ce capacitatea de export era de 8% din GNP (Gross National Product) – un colos industrial bazat pe manufacturi ce producea mai mult decat Franta, Anglia si Germania la un loc.

Auto-suficienta si puterea industriala create de ideile economice ale lui Hamilton ne-au dat posibilitatea san e inarmam, sa invingem Axa in patru ani, sa reconstruim Europa si Japonia, sa intrecem imperiul Sovietic in Razboiul Rece si in acelasi timp sa putem asigura un nivel de viata superior cetatenilor americani.

In era comertului liber a lui Clinton si Bush, Alexander Hamilton este privit ca un “protectionist”. Dogma liberului schimb a lui Woodrow Wilson este un basm. Rezultatul? Nu mai putem vorbi despre surplus economic, deficitul este scapat de sub control, independenta economica este pierduta, suveranitatea in scadere, iar intreaga baza industriala pe care orice tara din lume si-ar fi dorit-o este terminata.

Pentru ce toate astea? Pentru mizeriile pe care le putem cumpara ieftin la mall? Ce anume avem acum si nu aveam in acei ani inainte de a ne arunca tara prada acestui cult al comertului liber ?

Anunțuri
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: