Prima pagină > fantasmagarii, forme diforme > intalnire oarecare, proza oarecare

intalnire oarecare, proza oarecare


Este foarte posibil sa fi facut drumul pe scari, in sus si-n jos, de doua ori pe zi, de trei ani incoace. Cat vine asta? Ma rog, sa zicem de doua mii de ori. M-am dat jos din autobuz in fata blocului, ca de o mie de ori pana atunci, am descuiat usa de la bloc si am pornit plictisit pe scari in sus.
N-aveam ce sa ma plang, nu mint, stateam la etajul 3 si eram in forma, nu eram cine stie ce obosit. Lumina, ca de obicei pe scara blocului, vaga si indiferenta, arhitectii/arhitectul nu se incurcase cu detalii legate de lumina naturala pe scara blocului. Sa fim seriosi, se intampla si la case mai mari. Urc un etaj, dau coltul pe palier sa ajung la urmatoarea scara spre urmatorul etaj. Lumina pe palier, si mai incerta. Probabil din cauza asta sentimentul de stranietate nu m-a socat instantaneu, cat mai degraba gradat. Nu eram singur, dar mi-a trebuit o clipa sa realizez in ce fel nu eram singur. Revelatia mi-a inghetat sangele in vine. Pe scarile de la etajul de sus cobora ceva, si mi-a luat ceva efort sa vad ce. Greu de descris, cobora o silueta, in mod cert imateriala, poate daca va imaginati un nor cenusiu aproape transparent in forma umana, care paseste pe scari in jos, fara sa se grabeasca si aparent fara sa ma observe, poate va apropiati de ce cred ca am vazut. Panica indusa reflex de socul aparitiei s-a estompat destul de repede, inlocuita de o vaga intrebare „si acum ce?” Dupa viteza de deplasare a corpului oarescum fizic, parea inofensiv. Totusi, chiar si asa, ramanea sa ne intersectam pe palier, eu ma duceam catre etajul de sus, silueta se ducea catre parter. Ca sa fie sigure, instinctele naturale ma tradasera si disparusera, stateam teapan si penibil si ma intrebam ce dracu se poate face in situatia asta. N-am ajuns la nici o concluzie in timp util, iar intre timp silueta era la un pas de mine fara vreo intentie de oprire. Silueta era doar o silueta umana, fara chip definit si fara nici un alt detaliu. M-am intrebat cum se interactioneaza cu asa ceva, iar silueta, la fel de nederanjata de prezenta mea, si-a continuat drumul. Eram in calea ei, asa ca singura cale de a trece mai departe era sa se strecoare pe langa mine sau sa faca altceva, iar silueta a ales sa faca altceva. A trecut prin mine. Am vazut mai intai mana balansata in fata a norului trecand prin mana mea, piciorul intins trecand dincolo de piciorul meu, iar apoi corpul insusi intersectand corpul meu. In momentul insa in care si-a trecut capul direct prin al meu, o figura umana mi-a aparut in ochi, ca un fel de imagine creata direct pe retina. Era un chip prietenos, zambind usor hatru, usor jenat. Viziunea nu a durat mai mult de o fractiune de secunda, am apucat sa inclin capul a salut, dupa care silueta era deja in spatele meu, coborand scarile catre parter. Nu am apucat sa mai fac nimic altceva, oricum nu stiu ce as fi putut face.

Anunțuri
Categorii:fantasmagarii, forme diforme Etichete:
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: