Prima pagină > arhitectura, baliverne > urbanism (pentru un) handicapat

urbanism (pentru un) handicapat


Hai sa spunem ca ti-a cazut in mana o carte (dupa ce ai cumparat-o) care se cheama Design of Cities. E scrisa de Edmund Bacon, care suna ca Francis Bacon sau ca bacon, depinzand de foamea la momentul respectiv. Deci e cel putin interesanta. Si salivezi. O deschizi la intamplare, desene superbe, gravuri de epoca, epice. Planuri 2D pietmondriene, cu dreptunghiurile negre, galbene si albe de rigoare, liniile rosii sau albastre. Fantastic. Te apuci sa citesti cu incredere. Surazi la ideea ca in final vei afla secretul proiectarii unui oras intreg, cu tot ce misca, cu efort minim: paginile au desene imense, textul se pierde printre poze sau planuri. Te uiti catre lego-urile aruncate in colt sau prin casa, s-ar putea sa iti foloseasca, soldateii de asemenea.

Incepi cu teoria, ca altfel nu se poate. Ti se defineste, sau mai degraba sugereaza, ce este „simultaneous movement systems” (continuitatea experientei spatiale dpdv-ul unor sisteme in miscare cu diferite viteze). Asta este solutia celor doua probleme principale intr-un oras, prima fiind faptul ca „the geographic extent of the city is so vast that human mind is incapable of developing concurrently explicit three-dimensional plans for an entire area„. Hmm. Zici ca o avea dreptate, desi mai departe in carte iti vorbeste si despre Brasilia, conceputa in mare de doua persoane, si de Canberra, al carui proiect facut de o singura persoana troneaza mandru pe doua pagini in alta parte. Oricum, il crezi pe cuvant, avem nevoie de simultaneous movement systems. Treci peste mici bucati de teorie mai dubioase („so the strength of a city plan should lie not in the authority but in the ability to influence growth…”, „… the square, the paradigm of the architectural thought, compact, self-contained, the minimum exterior exposure for the maximum interior area if a minimum of perpendicular straight lines is also an objective„, definitia arhitecturii ca „articulation of space so as to produce in the participator a definite space experience in relation to previous and anticipated space experiences„). Ce-a facut? Ma rog, treci peste si te arunci in lectura. Ai scapat cu viata din primele 70 de pagini.

Urmeaza istoria, desi la urma urmei te intrebi daca nu se poate si altfel. Te astepti ca cu asa o introducere aventuroasa, cu explicatia psihologiei spatiului, cu o noua teorie de demonstrat pe viu, te apuci si faci un oras din radacina. Nu. Mai intai treci prin 200 de pagini de istorie de orase care probabil n-au auzit in viata lor de „simultaneous movement systems”. Asa ca treci prin Atena, cu „the superb placing of Hephaisteion, the product of a deliberate act of will…”, casti pe ritmul unui „the answer, in which lies a very important architectural principle, is achieved by transposing the activity into the next phase: the body reduces to the point, and so starts the journey afresh, invading the volume of the next dimension„, galopezi prin alte antichitati, te bucuri ca „this is a method used by Greeks designers with superlative skill” si ca nu toti amarastenii foloseau metoda respectiva, ar fi fost primejdios. Ajungi la Roma, scara creste, pretentiile se maresc, ei introduc ordinea unde grecii lasau organicul sa graiasca, folosesc geometria intr-un mod mai libertin, irelevantul se impleteste cu informatia concisa, proiectiile 2d pe cate doua pagini par importante, mai ales daca cunosti Roma, daca nu nu. Continui cu Evul Mediu si chiar cu Renasterea, incerci sa fugi printe informatie buna de dezbatut la o bere („With superlative mastery Vasari fulfilled the hopes of his client.”) sau printre epifanii fugare („From this, the “principle of the second man” can be formulated: it is the second man who determines whether the work of the first man will be carried over or destroyed.”), te enervezi ca nu stii care este designul lui Brunelleschi de pe arcada Foundling Hospital, desi el „set a level of architectural excellence that was continued around the square by later designers„. Deh, multi se incumeta, putini reusesc. Dar sa o scurtez, cavalcada istorica continua, desenele sunt bune, interesante, vag reprezentative pentru text, textul continua si el in legea lui, cu informatie corecta probabil dar plicticoasa la lacrimi („the churches [from Piazza del Popolo] were completed by 1679 and the Piazza remained in this state until… rich at both ends but ragged and dull in between„). Ajungi la pagina 159, unde esti atacat de un capitol „form and nature”, sugerand ca pana acum cele doua n-ar fi avut nimic de-a face una cu alta. Te miri un pic, stii ca n-are dreptate, dar ai ajuns pana aici, esti la jumatatea cartii, mai mult de zobit inca o jumatate de creier nu are ce sa-ti faca. Urmeaza o bucata inedita – interludiu olandez. Ce fain iti spui, si incepi sa afli de Culemborg, Zaltbommel si de – mai putin cunoscutul, cum cu umilinta recunoaste si autorul – Wijk-bij-Duurstede, pe carca caruia autorul extrage niste concluzii din desene. Daca mai ai humor, te intrebi ce-a vrut sa zica autorul cu „the juncture of two streets at right angles to each other„, de parca s-ar fi putut ca una sa faca unghi drept cu cealalta dar cealalta sa faca unghi obtuz cu prima. Dar nu, nu esti carcotas, asa ca vaslesti mai departe. Fentezi niste arhitectura englezeasca, Nancy il cunosti ca pe palma, pe fiecare pagina e cate un shaft sau cate un thrust, si cumva ajungi la Paris. Stai cateva pagini, mai afli cate ceva care are sens, in mare cel putin, deja nu te mai legi de toate detaliile ca nu esti nebun. Fugi de Sankt Petersburg ca irelevant, lasi Londra in pace ca pana si autorul recunoaste ca e o tragedie, te indrepti cu hotarare spre modernismul unui Corbusier (Chandigarh in India), Lucio Costa si Oscar Niemeyer (Brasilia), care toti au esuat lamentabil, faci un popas in Rotterdam si recunosti ca florile sunt esentiale, faci un stanga imprejur prin Orasul Interzis din Pekin (nu te mai intrebi de ce l-a pus aici autorul) si ai ajuns la prezent.

Prezentul e cu masini, scara de dezvoltare, birocratia, posibila interventie a publicului. Le recunosti ca valide, speri sa afli solutiile. Treci din nou printre niste teorii articulate aiurea, banalitati oarecare sunt ridicate la rang de principii (faptul ca comunitatea ar putea avea un cuvant de spus este explicat pe cateva pagini din care numai integralele mai lipsesc). Ajungem in fine la punctul forte al autorului – Philadelphia. unde ramanem aproximativ cu putine exceptii pana la finele cartii (Stockholm, Canberra), cu planuri nesfarsite pe cate doua pagini fiecare, cu dialogul cu publicul, cu relatii si alte maruntisuri. Autorul te lasa cu speranta ca vei vedea prin aceasta „broken approach” si ca orasul va incepe sa se iteasca ca un organism viu in ochi.

Ai supravietuit, mai mult nu-ti mai puteai dori. Sigur ca mai sunt amanunte semnificative care ti-au scapat (ce draci e cu Paul Klee pe fiecare pagina? Ce ti-a scapat? De ce sunt atatia cu o parere pozitiva despre cartea asta? Cum sa-ti amortizezi investitia?), dar astea raman ca exercitiu cititorului. Normal.

Disclaimer 1. cartea a fost scrisa in ’67 (prima editie, apoi revizuita de vreo 2 ori pana in ’76 cred, ca si opinie, mai putea fi revizuita de cateva ori). Deci nu vorbim de ultimul racnet in materie de urbanism, desi sa fim seriosi, nici alte semnale nu se prea vad in jur.
Disclaimer 2. cartea are si ceva bun in ea, pe parte de imagini si de „psihologia spatiului”, nu stiu cum se pot pune in cuvinte, e ceva cu multe ‘->’ in toate directiile, catre interior, exterior, jumi-juma, stanga dreapta, stanga-mprejur si cu cantec inainte.

Anunțuri
Categorii:arhitectura, baliverne Etichete:,
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: