Prima pagină > baliverne > mai departe teoria planificarii inainte

mai departe teoria planificarii inainte


la un alt topic, ca nu mai am loc in asta, putem continua subiectul desi nu vad ce ar mai fi de zis, l-am epuizat ba, l-am stors, nu a mai ramasara nimic din din el.
Mi se pare interesant ca Europa a fost in ultimii 2 mii de ani taramul experimentelor sociale, mai mult decat orice alt colt de lume. As zice ca asta e bine, macar e un mod de a alunga plictiseala, desigur daca ma gandesc experimentele secolului trecut, la fascism si comunism, evident ca mi se cam taie de a cataloga aceste experimente benefice dar in final totusi s-au gasit resorturile necesare pentru a merge mai departe. Cred totusi ca o lectie s-ar putea desprinde, ca democratia, forma ei actuala nu imbraca o forma ideologica si ca asta cumva e ideea, anume ca nici o teorie de organizare sociala nu poate fi cuprinsa sub standardele rigide ale unei ideologii, societatea fiind un organism extrem de dinamic are nevoie de ajustari permanente in domeniul legilor si de adaptarea acestora si nu de crestari in formele sau in modul insasi de functionare al acesteia (vorbeam de corpul social, sau corpusul daca vrei sa fiu si mai convingator). Ambitiile astea de a considera programele ideologice mai importante decat functionarea libera a societatii au esuat total, asta e concluzia dupa fascism si comunism, ceea ce e de luat in considerare va fi frameworkul (zi-mi care e ala!) si pe acest framework construit, demolat, ajustat, imbunatatit permanent functie de pasii de dezvoltare. Iti aduci aminte despre dezvoltarea etapizata si planul partidului comunist pe urmatorii 5 ani? Cum poate cineva sa aibe o astfel de ambitie de a crea un astfel de plan? Se pot crea germenii si conditiile unei dezvoltari dar ea nu se poate etapiza pentru ca presupune existenta apriori a unei viziuni exacte despre ce, unde si cum se va realiza aceasta dezvoltare. Asta cred ca e aberant, a crede ca asa ceva e posibil.
astept corectii si rejectii din partea ta, sau cine stie, daca mai are cineva ceva de zis … nu trebuie sa aibe legatura cu subiectul

in teorie, sa planifici pe niste ani inainte e un lucru bun.
cum crezi ca se poate construi ceva mai mare decat o casuta de pasarele? cat crezi ca dureaza sa asfaltezi soselele dintr-un oras? cat dureaza sa scoti un produs oarecare pe piata? cat dureaza sa schimbi sistemul de taxe? problema cu planificarile comuniste era ca aveau tinte idioate. grane la hectar. tone de otel pe cap de copil. capete de vaca pe trupuri de om. ma rog, intelegi tu.

e interesanta problema cu europa, taram al experimentelor sociale. cred ca din punctul asta de vedere a ramas inainte cu un pas. frameworkul de care vorbesti e dat de distantele mici, densitatea de populatie mare, viteza de propagare a comunicatiei, avansul tehnologic. probabil ca sa traiesti in europa inseamna sa traiesti permanent intr-o societate versiunea 1.0, nu ajungi niciodata la 2.0 pentru ca se lucreaza la scara mica, orice modificare relativ minora are efecte ample. stai sa ma gandesc ce am spus, daca are vreo noima. are cred, din cauza ca scara asta mica la care se lucreaza e scara nationala. populatiile sunt clar mai mici decat cele americane, ruse, de chinezi sau indieni sa nu vorbim. daca scara n-ar mai fi cea nationala (ci UE), atunci lucrurile ar incepe sa isi intre pe un fagas. pentru asta insa tre sa treaca la pasul urmator (greu, cand iti atarna nicovala – propria natiune – de picior. vorbesc aici de nicovala in sens figurat, de inertie, in caz ca nu te-ai prins).

oricum nu cred ca am terminat subectul celalalt. ca sa-l terminam ar fi trebuit sa incheiem cu concluzia:
– ce ar insemna un proces al comunismului? cum s-ar desfasura, ce finalitate ar putea avea?
– ar fi el util societatii? ar fi util cuiva? care ar fi beneficiile – imediate sau de lunga durata? (ia in calcul si problemele de imagine internationala, o eventuala cearta cu rusii, cearta cu toti fostii, judecati la greu).
– ar merita efortul (rata cost vs. beneficii)? am senzatia ca daca te uiti la cele de mai sus, iti vine sa crezi ca nu. nu stiu.

Anunțuri
Categorii:baliverne
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: