Prima pagină > Comunism > Marx – Manifestul Comunist (7)

Marx – Manifestul Comunist (7)


explicatia teoretica (nu ma bag in cea practica pe care o simt legata de psihiatrie) a existentei sistemelor este dorinta de a rezolva la scara mare diverse probleme. marx a crezut ca a rezolvat problema tuturor proletarilor, iar dat fiind ca ii simtea majoritari, inseamna ca la modul democratic natia respectiva era mai fericita dupa decat inainte de revolutie. sigur ca majoritari insa nu erau – la vremea aia – decat poate in germania, anglia. rusii n-aveau nici o treaba, din tarani pe glie s-au trezit brusc proletari, ca doar erau si ei exploatati cumva, nu? ce vreau sa spun insa in final este ca inteleg tentatia sistemului. toti intelectualii sunt(em) angrenati intr-un joc mental in care cautam sa descoperim filosoficeste care ne e menirea, si ne-o gasim jucandu-ne cu sisteme. tu cand faci un program, nu faci doar un program, ci un sistem. nu rezolvi numai problema curenta, ci si pe cea viitoare care nici nu va exista de fapt. cred ca suntem cablati sa cream sisteme, solutii grandioase pentru probleme curente si viitoare.
am mai vorbit de fapt despre asta, dar faptul ca cineva gandeste solutii nu e rau. problema este faptul ca nu exista un control asupra aplicarii sistemului din punctul de vedere al tertei persoane, in care context abuzul ia amploare. nu exista unit-testul predefinit, care specifica ca in caz ca majoritatea oamenilor nu sunt mai fericiti ca inainte, inseamna ca sistemul a esuat si deci trebuie scapat de sistem. ma rog, ma aberez, nu stiu cum se poate scapa de un sistem si cum poti sa te intorci la forma dinainte, in conditiile in care aplicarea sistemelor la scara umana nu e tranzactionala.
zici ca drumul este unidirectional intre teorie si practica. nu e chiar adevarat in cazul fizicii, dar e adevarat in cazurile lui marx si wittgenstein (il bag si pe-al doilea ca ma enerveaza). care e diferenta te las sa cugeti ca nu stiu (scara la care se intampla experimentele? izolarea? faptul ca in fizica subiectii nu sunt oameni?).
in final, nu cred ca mi-ar mai fi frica de existenta sistemelor cu solutii radicale (comunism, fascism, etc), am senzatia ca lumea s-a mai desteptat intre timp, feedbackul este mai rapid si mai fara perdea, ceea ce e bine. arhitortura se intampla inca in locurile in care nu exista feedback (china? corea de nord? dubai?), in politica criza cea mai des intalnita e cea de identitate, iar primejdia cea mai recunoscuta este ideologia (iran, coreea de nord, partidele de extrema dreapta sau stanga). cred ca vreau sa spun ca problema de care ne plangem s-ar putea sa fie deja desueta.

Anunțuri
Categorii:Comunism Etichete:,
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: