Prima pagină > Articole, deprinziare, obsesii, politruce > Asasinarea Industriei – Pat Buchanan, VIII

Asasinarea Industriei – Pat Buchanan, VIII


Fabrica Industriala Globala
(tradus si publicat cu acordul AMCONMAG: http://www.amconmag.com/article/2003/aug/11/00007/)

 In vreme ce americanii sacrifice viitorul pentru prezent, China isi sacrific prezentul cu gandul la viitor.
 Expansiunea economica din Beijing a inceput dupa ce China si-a devalorizat moneda in 1994. Desi impactul in populatie a fost unul defavorabil, devalorizarea a oferit un plus competitive in fata Tigrilor Asiatici. Beijingul a actionat imediat invitand companiile vestice sa investeasca in China oferind o momeala greu de refuzat: muncitori pe salarii de nimic. In acest schimb Beijing cerea investitorilor transferul de tehnologie catre China. Ceea ce companiile nu au transferat, chinezii au furat sau au obtinut prin alte mijloace.
 Oferind muncitori de calitate la 2$ pe zi, garantand din start disciplina si absenta sindicatelor, permitand nivele de poluare pe care noi nu le-am tolera, si ignorand orice standarde de sanatate si siguranta, China a devenit baza industriala a economiei globale si a reusit depasirea SUA in calitate de tinta a investitiilor straine.
 Ceea ce analistul Charles McMillion numea “cea mai inegala relatie comerciala”, poate fi observata in statistica bilanturilor comerciale. In 2002 balanta deficitului SUA cu China atinsese pragul de 103 miliarde. In mai aceasta ajunsese la 12o milioane – cel mai mare deficit commercial intre doua tari din istorie.
 Este oarecum un mit faptul ca presedintele Bush reuseste o revigorare a joburilor. Scaderile de taxe si deficit nu fac decat sa creeze intradevar milioane de joburi in industrie dar in China. America cumpara 14% din productia chineza si furnizeaza Beijingului un surplus commercial de 12% din intregul GDP al Chinei. Consumul American este prin urmare “responsabil” in totalitate pentru cresterea economica a Chinei.
 Relatia SUA – China nu poate fi descrisa cu adevarat doar in termeni de comert. Este mai degraba un jaf al Americii de catre China impreuna cu colaboratorii sai: corporatiile din USA. Beijing ceea ce nationalistul Friedrich List (creatorul Zollverein) scria acum o suta de ani: “Capacitatea de a produce este mult mai importanta decat produsul in sine”.
 China la ora actuala a masat 360 de miliarde de dolari din surplusul comercial in rezerva USA incepand cu 1990. O mare parte din suma e investita in US bonds si T-bills, aducand venituri Beijingului din visteria SUA. Se crede ca America e cea mai avansata tara din lume iar China o tara in curs de dezvoltare insa un studiu statistic dezvaluie o cu totul alta realitate.
 In 2002 China a reusit cel mai mare surplus de schimb cu noi in domeniul masinilor electrice, computere, jucarii, incaltaminte, imbracaminte, plastic, mobilier, fier si otel, automobile, echipament foto si optic la care se pot adauga si alte produse. Intre cele 23 de produse la care noi am avut un surplus fata de China se numara: soia, porumb, grau, furaje, carne, in, piei de animale, hartie, tigari, aur, carbine, combustibil mineral, orez, tabac, fertilizatoare, sticla. Beijing ne foloseste precum George III folosea colonia Jamestown.
 Terry Jeffrey  este un journalist care a studiat cum China procedeaza cu sistemele capitaliste care o curteaza. Pe siteul de internet al firmei Motorola, Jeffery a gasit o descriere relevanta in acest sens despre cum isi vede aceasta companie viitorul:
 “Motorola va merge inainte … considerand China ca pe o casa si o baza de dezvoltare totodata. Motorola Chinese Electronics … si-a marit investitia de cateva ori in China fara a instraina niciun dollar. Compania a reinvestit tot profitul in China … inca de la inceputuri Motorola a promovat idea de a deveni un bun cetatean la Chinei, considerand China ca propria tara si angajand lucratori chinezi… ca parte a planului de dezvoltare am inclus transformarea companiei intr-una chinezeasca.“
 Dincolo de aspectul ironic al plecaciunilor, acest pasaj dezvaluie costul ascuns al globalizarii. Atunci cand companiile SUA devin globale loialitatea fata de America este ultimul lucru la care se gandesc.
 Sa luam in discutie cazul Boeing, ultima firma Americana ramasa care produce avioane comerciale. Se pare ca si aceasta a inceput constructia unei intreprinderi in China pentru a-si  stabiliza situatia. In ianuarie anul acesta (n.r. 2003) citeam in New York Times:
 Departamentul de Stat a acuzat doua importante companii americane de 123 violari ale legilor de export legat de transferul de rachete si date aditionale catre China in anii 90. Compania Boeing si Hughes Electronics, unitate a GM, au fost companiile acuzate.
 Hamilton, Clay, Lincoln si T.R ar fi inteles pe deplin politica Chinei si atat cat se poate le-ar da dreptate. Insa aceasta generatie de afaceristi nu are nici cea mai vaga idee despre ceea ce se intampla, despre dedesupturile acestor schimburi. Ori pur si simplu nu intereseaza. Oricare ar fi situatia, consecinta e una singura: de-industrializarea Americii, declinul dolarului si adancirea dependentei de alte tari pentru asigurarea necesarului de trai, deasemenea afectarea suveranitatii, iar in final pierderea independentei. Daca cineva are cel mai mic dubiu ca asa ceva se va intampla, va rog sa priviti tarile Uniunii Europene, candva independente si suverane.

Anunțuri
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: