Prima pagină > Arhitortura, Articole, baliverne > Arhitectura, Fractali, Obsesii III

Arhitectura, Fractali, Obsesii III


Ma tu vrei sa ma sperii cu erlangu; oricum legat de programare ma gandesc ce sinsitru trebuie sa apara ceea ce facem acum raportat la, eu stiu, 50 sau 100 de ani de acum incolo.
E aceiasi marie cu alta palarie, httpu e identic sau aproximativ identic insa vin toti si zic ca au descoperit piatra filosofala (~). ~ inseamna ca steitmentu e aproximativ, si eu ma indoiesc de ce am zis.
Mi-am downloadat phytonu acum vreo saptamana si ma tot chiorasc la el si la ce exemple au astia. Chestiile simple care se pot face?! Implementarea unui web server (server nu service) e una din chestiile pentru incepatori. M-am oprit acolo.
In IT sunt unii ceva mai constienti si altii complet inconstienti (vezi microsoft). Baltoaca in care se scalda cu totii e aceiasi, evident problema e ca unii ar vrea sa iasa si sa se mai curete dar datorita principiilor de piata democratic impuse le este imposibil.
Mi se pare brutal ca un document pe care l-am scris acum 15 ani sa nu il mai pot citi in ziua de azi, vezi versiunile initiale ale lui ms office. Asta o fi progresul dar e cumva prost ansamblata ideea asta de progres, cel putin asa o vad eu pentru ca se accepta pe ascuns ideea ca progres inseamna lipsa de continuitate, vrei o noua versiune? ok, forget about the previous one atunci. Si atunci ca sa nu ne plictisim avem cate un nou inceput cu fiecare versiune. Impus, decis, zice-se de piatza, ca daca nu il accepti esti privit circumspect, esti reactionar. Progresul e taboo pricepi, trebuie sa mergi cu el fara sa te intrebi daca in spatele acestui cuvant sunt livrate, pe langa o idee buna, cateva zeci de rahaturi ascunse in bundleu de progress. Buy one, get few other free. Asa e decis de niste baieti, leaderi, ei sunt aia care stiu mai bine decat tine ce iti trebuie. Cat o sa le trebuiasca la astia sa isi dea seama ca nu de leaderi e nevoie ci de arhitecti. Imagine there’s no leaders, it’s easy if you doooo. Daca era destept John Lennon asa isi incepea cantecul, dar mneh, fraier. Hai sa nu mai discutam despre IT.

pai ce ma deranjeaza pe mine e ca in momentul de fatza programam la un nivel mai de cacat decat acu 50 de ani. lisp-u s-a inventat in 1958!!!!! si de-atunci marile firme gen microsoft si sun si python si rahat se tot chinuie sa-l reinventeze. java vrea sa introduca „closures” in urmatoarea specificatie. lispu a avut asta de cand s-a nascut. lispu are bucla REPL (read eval print loop), care permite prototipare imediata, si, mai mult, permite inlocuirea de cod intr-un sistem care ruleaza. ia incearca sa faci asa ceva in C#. in final, nu mi se pare ca progresam, ci regresam sau batem pasul pe loc. lumea inca programeaza in fortran. penibil. totul a evoluat cu exceptia uneltei, acum nu mai batem cu ciocanul intr-o bucata de fier, ci intr-una de titan.
m-am jucat si eu un pic in jurul python-ului, si mi s-a parut dragutz, da’ nu suficient de extrem (la fel de labartat ca si java sau c). totusi, pythonu’, perl, php au un avantaj clar (plus ca pythonul are REPL) – prototipurile se programeaza mult mai repede, sari peste etapa cu compilarea, si in general sunt mai permisive decat C# sau java sau C. asa ca pot sa mai adaug la limbajul/sistemul ideal:
7. prototipare imediata, care sa devina cod bun de productie intr-un mod trivial.
7.1. REPL
8. sa permita inlocuirea de cod in timpul rularii.
ma mai gandesc.

oricum, cu cele de mai sus, mi se pare ca pythonu si elangu ar putea fi ce vreau. avantajul erlangului e ca e obligatoriu functional, ceea ce schimba un pic lucrurile (dupa parerea mea in sensul bun, te obliga la o abordare top-down), in timp ce cu pythonul le mai copilaresti cu programarea imperativa (in general bottom-up). desi si cu pythonu poti sa scrii cod functional.

pentru faptul ca nu mai poti sa mai citesti un document de 15 ani trebuie sa multumim microsoftului, care a descoperit ca daca are monopol pe formatul de fisier are monopol pe piata. dpdv al afacerii beton, dpdv al clientului, de tot cacatul. cel mai clar exemplu de business in defavoarea clientului. as putea sa adaug si API-urile de doi bani, care au fost bataia de joc la adresa developerilor, si acu intelegi de ce am parasit programarea MS cat de repede am putut.

vezi ca’s plin de opinii in materie de soft, din ce am inteles si eu prost de pe ici pe colo.

 

Organizarea in Fractal :
 
Cat de departe trebuie mers cu fractalul, stiut fiind elanul debordant al fiintelor omenesti in fata unei idei, faptul ca sensibilitatea umana se lasa usor devorata de idei si modele fanteziste, ma intreb daca nu cumva din spirit de abnegatie nu se va ajunge la prelungirea fractalului in insasi psihologia individuala.
De fapt astea nu sunt intrebari ci certitudini.
Modelul dezvoltat abitir de catre civilizatia business in ultimii ani este profesionistul. Este implicita ideea ca profesionistul poate indeplini orice sarcina cu maxim de eficienta, profesionistul nu se vaita, nu vorbeste mult, nu se plange si nu iarta. El poate fi intalnit intr-o vasta arie de activitati: de la criminali platiti pina la specialisti in securitatea datelor. El nu judeca ansamblul a ceea ce face deoarece este executantul perfect. Instrumentul pe care fantezia oamenilor l-a ridicat la rang de super-hero, el este produs si parte integranta in arhitectura sistemului modern. Mitologia colectiva l-a transformat intr-un model arhetipal demn de urmat, e interesant ca in toate formele de organizare sociala au existat modele idealizate: comunistul, nazistul, profesionistul. Subtilitatea e ca fiecare din aceste modele, desprins de contextul care il produce, este caracterizat de atribute firesti si incontestabil de bun simtz. Eliminand insa generalitatile calitative pe care fiecare din aceste modele le insira si incadrandu-le in sistemul care le propune, la o analiza atenta se pot observa ca fiecare din aceste modele sunt purtatoare ale bugurilor de design ale sistemului parinte.
Modelul antropologic defineste in sine germenii sistemului, partile bune ale acestuia dar si partile lui rele. Fac presupunerea ca niciun sistem care a fost asumat la un moment dat de istorie a fost precedat de o intreaga prezentare pozitiva in care, functie de momentul istoric, oamenii au crezut ca va aduce cu sine salvarea sau emanciparea.
Profesionistul este garantorul reusitei, cel a carui executie perfecta nu lasa loc de corectii, sistemul parinte e obsedat de ideea perfectiunii (toate sistemele probabil au aceiasi obsesie), problema insa e cum este definita perfectiunea in acest sistem.
 
Oamenii creaza sistemul, sistemul creaza pe oameni. Ideea cu fractalii e rapitoare dar e prea perfecta, cred ca la oameni le trebuie sisteme care sa includa ceva erori, sa permita greseala, greseala e sfanta, e prinsa in conditia umana.
Revenind la sistemul fractalic, poti sa iti imaginezi care ar fi modelul creat de un astfel de sistem?

ma impingi in exercitii deconstructiviste, ca sa pricep ce vrei sa zici tre sa scot ideile principale.

fractalu’ era un exemplu de introdus varietate repetand modelul. varietatea era scopul urmarit, nu fractalul in sine. deci nu fractal in sens geometric, cat fractal in sens de gasit varietate si echilibre la orice nivel de detaliu. de exemplu as putea sa dau ca contraexemplu modelele alora de la http://www.fractalarchitect.com/, cladirile sunt plicticoase, moarte, desi sunt bazate pe principiul fractalului. n-au inteles nimic. este tot aplicare canonica a regulilor (putine). schimba si modelul din cand in cand. schimba materialul, textura, numarul de dimensiuni, scara, proportiile, geometria.
alta chestie care mi se pare de urmarit este ideea de surpriza placuta. da un ochi la astea: http://www.livius.org/a/netherlands/amsterdam-artist/artist.html

si acu, sa incerc sa raspund. cat de departe tre mers cu fractalul? nu foarte departe. 3 nivele mi se pare suficient. mai putin, structura s-ar putea sa para simplista, mai mult, prea complicata. iti dai seama ca imi dau cu parerea jenant, tre incercat. da’ un ochi la arhitectura lu’ ala cum ii zice, spaniolu cu sagrada familia, vezi la ce nivel de detaliu a ajuns, mi se pare un exemplu de urmarit.

profesionistul este exponentul clasicismului, tripleta adevar-frumusete-bine sau asa ceva la orice scara. umanitatea a mai evoluat intre timp, a aratat cu un arghezi, impresionistii si wikipedia ca din picatele fara noima si din bube mucegaiuri si noroi iscat-am frumuseti si alt noroi.

ti-am raspuns?

m-au futut aia de la yahoo ca nu m-am mai putut conecta vreme de vreo juma de ora
beton ce zici, asa e, de vreo 50 de ani si mie imi pare ca se invart astia in jurul cozii, totul e ca acum suntem ca developeri mult mai flexibili, mai contorsionisti dar nu vad cui ii foloseste tot cacatul asta
stai sa citesc urmatorul mesaj

Bucuria sa iti citesc mesajul a venit din constatarea pe care ai facut-o vis-a-vis de fractalarchitect.com, eu m-am abtinut sa iti zic ca mi se pare monstruos ce exemple are ala pe acolo. Si ca am avut o pornire inainte de a face paralela intre system si exponent sa incep prin a-ti zice ca cu totul altceva ma asteptam de la sistemul de fractali si ca aia nu au inteles nimic
(daca repet ce ai zis tu zi). Chestiunea e ca sistemele, stupoare nu!, par a sfarsi ca interpretari tupeiste si subiective ale fiecaruia.
Nu stiu nici un model care sa nu ajunga in final sa fie confiscat de un extrem de mic segment de „utilizatori”, care mai departe sa il transforme dupa profitul, nevoile si asemanarea lor, in final sa impuna reguli noi facand uz de rastalmaciri ale legilor initiale ale sistemului sau pur si simplu sa revolutioneze sistemul dupa cum vrea muschii lor, iar in final pentru a se salva, sistemul deja corupt e nevoit sa construiasca modele ca forme de subzistenta in interiorul acestuia.
Profesionistul este, in accept antropomorfic, un model de existenta, la fel cu bunul crestin, tovarasul dedicat cauzei de partid. Simt ca exista si alte structuri care promoveaza modele conform aceluiasi patern nemernic dar nu imi vin in minte. Armata?
http://ro.wikipedia.org/wiki/Antropomorfism
Iar ca sa vezi cum au inteles unii integrarea cu mediul inconjurator, uite pe acelasi site pe care il trimisesi:
http://www.livius.org/a/turkey/lycia/lycian_tombs01.JPG

iti zic sincer ca nu cunosc matematica din spatele fractalilor, daca la
asta te referi cu „sistemul si exponentul”.
si, cumva, printre aburii sedintelor, incep sa cred ca zici ca
arhitectura incepe sa urmareasca personalitatea „profesionistului”, care
o fi aia, ideologizata si perfectionista intru contradictia realitatii.
totusi, nu as da vina numai pe asta pentru multimea de cuburi si
dreptunghiuri care ne inconjoara, cat pe lipsa banilor si a metodelor de
constructie „recente” (desi orice vila romanesca de secol 16 are mai
multa personalitate si ingeniozitate decat john hancock center din
chicago – nu insa si aceeasi dimensiune).
sunt optimist in sensul ca cred ca o sa apara din ce in ce mai multe
chestii interesante pe planul asta.
oricum, nu vreau sa stam in analize fara rezultat. zi ce ti-ar place, nu
ce nu-ti place. eu as mai adauga la axiomele din emailu precedent
„joaca”. poate bill ar adauga „futaiu”. tu?

Anunțuri
Categorii:Arhitortura, Articole, baliverne Etichete:
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: