Prima pagină > baliverne, fantasmagarii, forme diforme, suleimenituri > munca care tampeste – programe alternative

munca care tampeste – programe alternative


din nou despre cioran – ti se pare, ce-sti copil? cioran si idiotii de teapa lui ma scot
din pepeni, si mi se pare ca pe undeva i-ai da dreptate. cu asta nu sunt de acord, si poate devin prea vehement, da’ sa nu crezi nici o clipa ca as avea ceva cu tine personal, sfinte.
si mai e ceva. recunosc in stilul lui cioran (si mai dau ca exemple adrian severin sau propaganda comunista) ceva otravit. greselile lor nu sunt evidente (intentiile sunt insa indoielnice, cel putin daca incerci sa stai cu simtul realitatii treaz), literatura e convingatoare, stilul ales, totul pare incredibil de adevarat. daca nu ai insistenta de copil cretin sa intrebi „de ce”, „pe ce te bazezi”, „de unde ti-ai luat informatia”, „poti sa explici sau sa dai exemple” , linistit o sa pici in capcana de a crede ca exista o oarecare valoare in scrierea respectiva, si, nu numai, da’ sa le devii promotor la randul tau.
cand dau de asa ceva imi piere humorul, totusi nu mi s-a intamplat de multe ori.
continuind cu exemplul, pe adrian severin l-am crezut cel mai beton politician cand i-am citit cartea (mai ales ca-l criticase si pe plesu), pana cand am inceput sa vad ca o droaie din paragrafele lui incepeau cu „EU am inceput deschiderea politicii catre est, ceilalti dinainte o ignorasera”, „EU am semnat tratatul cu ungurii, ciuhabii, mehlemii si liliputanii”, etc. bai, tipul isi facea linistit in capul meu o statuie imensa, si eu ii aduceam ciment. incredibil. tot ce am mai citit prin ziarul ziua – unde omul isi mai publica cate o statuie din cand in cand – nu a facut decat sa-mi clarifice ca tipul e un complexat nasol, destept si foarte decis sa-si faca statuia respectiva. iti dai seama ca m-au apucat pandaliile cand maikmea mi-a trimis un articol din ziua de el, in care asta isi mai facea o statuie.
asta mi s-a parut ca recunosc acum in miscarea ta cu cioran, de-aia mi-a perit humorul. scuze

si mai e ceva, la care nu e prima oara cand ma gandesc
spiritul pacifist, pana unde stai la discutii si cand decizi ca merita inceput razboiul. merita combatut cu iliescu, care cu vocea molateca si zambetul centripet o sa-ti explice totul, de la ana si caiafa, cu o logica indoielnica si cu o memorie idem? cat merita discutat cu irakienii cand blix ii intreba de sanatate si ei ii inchideau poarta in nas si-l lasau sa astepte ca un catel? parerea europenilor a fost ca merita discutat la infinit. parerea americanilor a fost ca 4 ani a fost suficient (in fine, nu stiu exact cat, si din pacate poate ca europenii au avut dreptate – parerea mea personala ar fi ca nu).
ei, chestia asta cu munca si cu dez-umanizarea mi s-a parut de o superficialitate absurda. nu-mi vine sa cred ca cineva atat de citit si apreciat (aveam senzatia, eu nu l-am citit) poa’ sa scrie in halul asta. avem prea mult respect pentru autoritate, aia e. inca.

de altfel, mi-am ridicat si eu intrebarea asta de multe ori. Legat de stilul conspirativ in care foarte multi baieti din astia incep sa te convinga de ce vor ei, intr-un stil de-a dreptul imbatabil. Din genul alora care te conving ca 1=2 pornind de la cateva premize insa, treci peste, una din presupunerile lor e discutabila pentru un amator sau de-a dreptul falsa pentru un initiat. Nu stiu daca baietii respectivi se bazeaza pe faptul ca initiatii nu ii vor citi cartea sau pur si simplu, la rindul lor, ei sunt niste amatori si nu isi dau seama de greseala, chestia e ca pornesc la batut campii fiind in stare sa demonstreze orice si oricand.

Legat de cioran, ti-am mai scris acu ceva vreme ca cioran mi se pare un rebut care insa s-a priceput la a invarti cuvintele si a-si varsa pe foaie frustrarile. Deci sa nu crezi iau de bun ce scoate el acolo. In cazul de fata insa mi s-a parut un punct de pornire in ceea ce zicea, l-am luat ca pe un proxy in a trece in ideea mea apropo de munca. Asa ca uita de el, de vreo 5 mesaje incoa nu mai e vorba de ciorban, vad ca te tot intorci la el.

Chestiunea de baza insa este ca nu e necesara aceiasi vehementa in a ma combate pe mine, accepta si tu, chiar daca nu ne place ciocan, nietzche sau kant ca noi nu avem ani la dispozitie pentru a scrie impecabil pe siteul asta. Asa ca nu te astepta sa incep ceva imbatabil, sa scot vreo teorie de necombatut, evident ca gresesc dar macar hai sa ne bucuram in prostia noastra de originalitatea ideilor. Ca s-or nimeri unele naspa rau, aia e, ghinion dar as merge pe o intelegere, pe un pact in care sa nu ne mai dam peste deshte la orice scriem pentru ca mie unuia mi se taie din inspiratie.

Pai de ce am facut siteul asta? Unul din motive, ca sa ne aberam in taclale, si asta faceam. Nu putem face numai misto sau numai poezii, oricum in cazul siteului si a discutiilor dintre noi nu vad nici un sens in a-ti fragmenta mesajul si a-ti dovedi ce smecher sunt (cum fac eu acum!) ci mai degraba incerc sa caut macar o idee din toate tampeniile alea care le-am scris, pe care sa o dezvolt la randu-mi.

Probabil ca nu am facut asta niciodata dar sper sa o fac de-amu inainte.

singura chestie care ar merita discutata (cred eu)
din toata chestia cu cioran, la care nu vrei sa te intorci, este cum/ce sa facem sa muncim mai omeneste. sau umanist, ca nici nu mai stiu. cred ca ar trebui in primul rand acceptat ca orarul fix e absurd. chit ca exista si locuri in care e absolut necesar. constructiile imi trec prin cap. da’ la munca cu capul, inspiratia e obligatorie. deci: orar flexibil. dat fiind ca aia n-o sa mai stie cum sa te plateasca, clar ca vei fi platit pe proiect. si atunci? ar trebui sa existe o galeata de proiecte din care iti iei pe gust (licitatie?) si la care sa lucrezi pana le termini (cred). ce-ti mai trebuie? sa lucrezi de oriunde iti vine la gura, daca te paleste damblaua sa lucrezi la restaurant in timp ce nevasta (bai sper ca nu citeste nimeni) te bate la cap, ar trebui sa poti. nu?
altfel?

orar flexibil – prima intrebare: flexibil pentru mine sau flexibil pentru ei.
Asa-i ca exista limitatii, oricat m-as stoarce nu imi vine alt exemplu in minte decat ala al tau cu constructorul.
Dar hei, nu despre limitatii si posibilitati reale de implementare vreau sa vorbesc ci despre posibilitati dincolo de ce este in momentul de fata logic si real. Sar la capitolul meu de variatiuni in campul muncii despre chestia cu orarul flexibil tre sa ma mai gandesc (oral flexibil merge?).
Uite de exemplu s-ar putea introduce ideea de proiecte alternative, alternative intre ele si alternative cu munca de zi cu zi. Sa existe o suma de proiecte, propuneri la care mai departe sa se inscrie diversi. Orice individ poate sa subscrie sau propune un proiect pe perioada de 2-3 saptamani la care are dreptul.
Nu stiu cum se va decide daca proiectul respectiv e viabil sau nu, probabil ca nici nu trebuie, insa evident ca trebuie tinuta o evidenta a eficientei, in sensul ca sa fie stimulat daca are rezultate pe proiect sau a stat acasa si a dormit. Factorul uman e de speriat in schema asta dar exista ac si de cojocul factorului.

ok, atunci exista un pool de proiecte
un numar de x companii din toate industriile posibile, se prind ce au de lucru, impart taskurile in subproiecte de cate 2-3 saptamani per persoana, le fac publice. oameni se inscriu la ele. daca le termina, au un rating bun, daca nu, nu neaparat. in felul asta se poate rezolva concurenta la proiecte, cei care au ratingul mai bun au prioritate.
ce probleme vad in asta
– problemele puse de tine: factor uman, abuz, masurarea progresului pe proiect
– cum se lucreaza in echipa
– exista riscul (pentru companii) ca proiectele sa nu fie dorite de nimeni? (probabil ca problema asta nu e reala – in sensul ca si in momentul de fata exista riscul asta, tre doar sa plateasca mai bine proiectele)
– exista riscul (pentru lucratori) de a nu gasi proiect? (idem ca mai sus, si acum exista riscul asta)
– daca exista oameni care nu sunt interesati de sarit de pe un proiect pe altul ci vor sa moara ca soferi de troleu, cum a murit si buniq lor?
– ce faci daca vrei sa continui pe proiect si dupa ce l-ai terminat?
– pentru companii rulatul oamenilor pe un proiect e lipsa de productivitate – fiecare pierde timp invatand de e de invatat.
sigur nu exista deja asa ceva – freelanceri, e-lancer, etc?

probabil ca inainte de a trece la implementare, e de vazut „ce ar face munca noastra mai umana”. pana acum am depistat orarul flexibil. ce altceva? siguranta ca avem oportunitatea de a ne exprima opiniile si ca ele vor fi si luate in consideratie? ce altceva?

Uite ma gandesc la o analogie cu open sourceul. Facand referire la lumea softwareului mi se pare ca exista doua lumi. EULA si GPL (sau cum s-or chema). Microsoft cu marlanii (si nu numai) care vor numai profit si restul de baieti care se multumesc cu mai putin dar care cel putin pina acum au creat chestii fabuloase, ex: wikipedia. Care fara sa fie bagate pe gat au reusit insa si ele sa creeze profit.
Evident ca ambele lumii pot coexista si, mai mult as zice, ambele sunt necesare.
Participarea la astfel de proiecte ar fi un drept si nicidecum o obligativitate, daca unu vrea sa stea pururi sofer pe autobuz ca si bunicasu, n-are decat, va lucra ca si pina acum.
La fel, participarea la astfel de proiecte trebuie vazuta ca o pauza temporara in care individul isi va dezvolta si alte aptitudini decat specializarea lui. In acest fel se poate introduce variatia si diversitatea in campul muncii, sporindu-se creativitatea – cuvant de mare efect.
In plus omul poate fi angrenat, se poate simti mai util, mai implicat.
Intrebarilor puse nu le-am raspuns punctual, de altfel mi se pare ne-elegant sa incep sa iti raspund punctual dar considerand paralela cu open sourceu cred ca se poate da un raspuns la unele din ele.

cat pe ce sa-mi scape.
stii ce mi se pare dezumanizant? deadline-urile. stai sa ma gandesc de ce
– presupun ca munca respectiva poate fi terminata pana la o anumita data (realitatea releva un fapt curios – presupunerea e contrazisa in 99 cazuri din 100)
– presupun ca omul (sau echipa) respectiv pe taskul respectiv poa’sa faca lucrul pana la data respectiva. vezi mai sus
– introduc un element de stres in munca, evident contra-productiv, asta daca nu esti silvestru stalone, el mananca stres pe paine, inainte de desert, care e gem pe paine
– permit unor fitecine sa vina si sa intrebe – o sa fim gata pana la deadline? nu stiu bai moaca, lasa-ma sa lucrez

deci fara deadline-uri. ce altceva?

deadlinesucks, nu stiu, propun ca cei care nu isi indeplinesc deadlinurile sa fie electrocutati.

auzi dar chiar trebuie sa existe ? mda, evident ca ceva tre sa existe, altfel factorul uman va fi ispitit sa joace o septica in loc de a face ceva

pe perioada in care lucrezi la astfel de proiecte vei fi platit la fel cacand lucrezi la jobul tau normal, apropo de deadline, va fi identic ca atunci cand la servici dai rasol … sa plateasca firma sau cel in cauza diferentele; vezi, depinde si in ce project de bagi ca daca e ceva de facut curat in bucegi si nu ti-ai terminat dealul de curatat in cele 2 saptamani, nu-i bai, poate a plouat sau au fost avalanse, mai vine tura doua cand o veni.

apropo de pierderi stii cati bani cheltuie sua cu razboiul din irak? cam 10 milioane pe ora. adica nu vreau sa ma concentrez pe pierderi ca e deprimant

eu mi-as lua maine o zi sa fac treducerea in engleza a stenogramei cuvantarii tov parvulescu la congresul XII, asta daca nu cumva cineva deja a facut-o

Anunțuri
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: