Prima pagină > baliverne > Everest: Beyond the Limit si Basarabi: Digg it (practica agricola la cules struguri)

Everest: Beyond the Limit si Basarabi: Digg it (practica agricola la cules struguri)


care aveti si apucati incercati sa dati un oki. e detaliata expeditia pe everest din mai 2006 a unui grup de cea mai diversa alcatuire, printre care un alpinist cu ambele picioare amputate, unul de peste 60 de ani, un astmatic care incearca sa urce fara oxigen (butelii) si un biker de 2.10m din hell’s angels. nu toti reusesc, va las sa-l vedeti ca sa aflati care reuseste, nu chiar toti supravietuiesc, absolut toti sufera degeraturi, mai bune sau mai rele. e plin de detalii si probleme interesante , printre care:
– daca ai oxigen pentru inca doua ore, esti la ultima suta de metri de sub varf si nu mai gandesti clar, cat ar lua sefului expeditiei sa te convinga sa abandonezi varful si sa te intorci la ciuperca unde sunt alte butelii de oxigen? ca observatie, ultima suta de metri probabil ca ar lua alte 2 ore.
– cu cati decibeli trebuie sa strige un sherpa ca sa trezeasca unu de 2.10 care adoarme din cauza hipotermiei?
– ce poti face la 8400m cand treci pe langa un om murind? altfel se pare ca te obisnuiesti cu privelistea celor care n-au mai ajuns, in varf sau inapoi.
– cu cat (procentual) sunt mai grele problemele de trafic la 8600m decat cele la nivelul marii?
– cat dureaza sa faci un pas?

mie personal documentarul mi-a lamurit o impresie gresita. in pofida organizarii, echipelor, ghizilor, serpasilor, etc, everestul e un exercitiu de singuratate si noroc. si efort, evident

http://en.wikipedia.org/wiki/Everest
http://en.wikipedia.org/wiki/David_Sharp
http://en.wikipedia.org/wiki/Lincoln_Hall_%28climber%29

mi-aduci aminte
de cand mergeam toamna in practica agricola la cules porumb, sigur pentru tine carele esti atat de prins de ideea de expeditii nu inseamna mare lucru, dar pentru mine, asa cum ma amintesc la varsta de 13-14 ani, in vremea scolii era o mare incercare. Am avut tot timpul o sensibilitate la temperaturile joase, exista un diagnostic medical pentru chestia asta, il am!, nu mai stiu insa cum se cheama, eh oricum, eram in vremea la care calitul era o cale pe care trebuia mers. Asa ca bagam la depanusat, mai cu manusi, mai fara, cel mai rau era dimineatza cand mi se invineteau mainile, de fapt cam asta era principalul simptom ca mi se umflau mainile si nu mai puteam sa misc degetele. Alta chestie ma surprinde in povestea astora cu Everestul, pastrand evident diferenta si distanta proportionala intre inaltimea tintei lor si mersul meu cu autobuzul pina la Topraisar, mie mi se zicea ca o fac pentru tara, pentru ca era un mod de a-mi exprima bucuria si avantul meu pionieresc ca traiesc in comunism in zbor, ca ajutam tara la indeplinirea planului cincinal, in final au scurtat-o in 89, macar daca asteptau cincinalu sa vad si eu rezultatele … ma rog, sunt curios cu ce ii pacalesc pe baietii astia care isi iau rucsacele in spinare si pleaca pe Everest. Iarta-mi maruntimea gandirii maica dar sincer performanta suitului pe Everest mi se pare identica cu cea a bungee jumpingului.

pastrand proportiile, sper sa nu te apuce sa
faci un documentar pentru viata satului. nu as rezista sa-l vad, simt ca asta cu everestul ar fi o copilarie. oricum insa, se pare ca am gasit cu ocazia asta motivul caderii comunismului, mi-e imposibil sa nu fac legatura intre depanusatul tau cu mainile umflate si scurtarea planului cincinal. culmea e ca nu-mi aduc aminte de expeditiile noastre agricole decat vag, mai exact am doua lucruri de care-mi aduc aminte – bataile cu coceni de pe gramezile de porumb si soarecele care i-a intrat lu’ felixache pe cracul de la pantalon, si acu’ ma pufneste rasul.
altfel, de everest n-am avut niciodata ambitii (ci numai curiozitati) de-astea, si sa-ti spun sincer nu cred ca as fi in stare. nu ma contrazice, lasa-ma sa sper ca nu as fi in stare. si nici eu n-am prea inteles ambitiile respectivilor. mai exact nu le-am inteles cand eram mic, acum incep sa le inteleg. la fel ca cu bungee-jumpingul, dar mult mai greu. la fel ca cu depanusatul, dar complet diferit.
si cum iti explici, filozofic vorbind, faptul ca ai sensibilitatea aia si traiesti unde traiesti? de unde pana unde?

bravos coane
Tu stii, claude lucra ca regizor … acu vreo 6 ani, la viata satului? ar fi un moment bun sa incerc o colaborare si sa vindem filmul la discopery.
Cum ma ai uitat expeditiile agricole, ai uitat Basarabi? Esti un dezradacinat. Clasa 9a, struguri si fotbal, chibrituri intre degetele de la picioarele lui Merfu in timp ce dormea? Gemul pe care l-a mancat Dragu (parca asa il chema) in timp ce dormea cu gura deschisa? Parafina lu Cimpo facand rani lui Cotabitza pe maini si pumnii lui Arvente lasand urme in capul lui Cimpo? Viziunea lui Arvente care l-a numit pe Cimpo terorist si tigarile americane? Pedepse in flotari si ture de internat, must de la pompa fabricii.
Bula mers la piscina si asezat pe canapeaua de fier sub care isi uitase degetele? Chesia e ca magaru a scapat de practica agricola cu ocazia asta, avand mana in ghips pentru vreo 2 luni.
Sa iti mai zic?

Anunțuri
Categorii:baliverne
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: