Arhiva

Archive for Februarie 2009

istoria secreta a cartilor de credit

Februarie 24, 2009 2 comentarii

http://www.pbs.org/wgbh/pages/frontline/shows/credit/view/

– La inceput a fost rata maxim admisa (acum 25 de ani). South Dakota a decis ca nu mai merge. Nu facea rost de bani, asa ca a decis sa ridice limita regulata a ratei imprumumturilor.

– In acelasi timp Citibank pierdea bani la faza in care ii costa 20% si profitau 12%. Se punea problema falimentului. Mutat divizia de carti de credit din NY in South Dakota. Motivul mic – mai ieftin. Motivul mai mare – o decizie obscura (Marquette) a curtii supreme americane in care imprumuturile pot fi facute in alte state la rata din statul in care s-a legalizat imprumutul, indiferent de plafonul din statul celui care imprumuta (daca nu intelegi, vezi documentarul). Deci South Dakota a devenit capitala cartilor de credit din SUA. Pana cand Delaware a prins miscarea, si daca Citibank s-a mutat in South Dakota, MBNA a devenit musafirul Delaware-ului. Ce a insemnat asta pentru omul stradal? Faptul ca bancilor le-a devenit permis sa salte rata dobanzii la cartile de credit oferite clientilor cu risc ridicat, tradus in niste numere sarit de la 25-30% la 90% plus taxa anuala. Rezultatul – 30 miliarde dolari profit in 2003, cu sectorul cartilor de credit devenind cel mai profitabil instrument bancar.

– Reporterul vrea sa vorbeasca cu niste executivi din Citibank, MBNA, este in schimb trimis la asociatia bancherilor. De ce? Reprezentantul explica ca ei se ocupa de chestiile astea, da de inteles ca „mai delicate”. Dialogul se plimba printre cantitati incerte, cu reprezentantul asociatiei explicand vag ca profitul este intr-adevar remarcabil din cauza ca si riscul este remarcabil. Reporterul trage totusi o linie, si face afirmatia ca MBNA e mai profitabil ca McDonalds (o data si jumate), iar Citibank decat Microsoft sau Walmart.

– dead-beats – persoane care-si platesc cartile de credit la timp. Sunt urati de catre banci. Aproximativ o treime din cei 150 milioane de americani cu carti de credite. Restul sunt scufundati in datorii.

– cei mai profitabili – revolverii – cei care nu-si platesc balanta complet in fiecare luna

– americanul mediu – 8000$ datorii catre banci, numai din carti de credite. Cel mai des din cauza ca folosesc carti de credite sa-si acopere alte imprumuturi, ca la un moment dat sa se intample ceva (pierdut job?, etc), se scufunda in datorii fara posibilitati de redresare. Din punctul ala bancile incep sa adauge taxe si sa ridice rata dobanzii, de la 9% catre 25-30%.

– 7milioane familii care aplica pentru faliment (un exemplu care ajunsese la 80.000$ datorii).

– americanii sunt incurajati in mod activ intru datorii. Chiar si persoane falimentate primesc din nou oferte de noi carti de credite.

– „inovatii” bancare:
1. in loc de 5% plata balantei lunar, 2%. Daca clientii platesc mai putin, imprumuta mai mult. Fiecare luna, aprox 35mil americani platesc minimul.
2. rata introductiva de 0% in loc de 10-12%. Cu o carca de „fine-print”, imediat cum intarzie vreo plata rata poa’ sa sara.
3. la cei cu risc mare, ridicat plafonul imprumuturilor. Contraintuitiv, dar profitabil.

– 75% americani au un scor FICO (scor asociat riscului de a acoperi platile). Bancile au voie sa schimbe termenii contractului in orice moment. Profita de faptul ca nimeni nu citeste sau intelege termenii. Exemplu anecdotic – profesor expert in legea contractelor, spune ca nu intelege termenii. Reprezentatul asociatiei bancherilor recunoaste ca a citit contractele respective, doar e avocat, da’ isi da seama ca nu multi ar reusi.

– „universal default”. ratezi o plata, la casa sau masina, sau orice. Interesant este ca poti sa intri in default daca ratezi o plata LA O ALTA INSTITUTIE BANCARA. Ai intarziat o plata la Citibank? Reiffeisan o sa-ti sara rata dobanzii. Dau exemple concrete. Explicatia data cand victima s-a trezit cu o rata dubla? Pai a devenit mai riscant. Dupa o vreme si ceva scandal mediatic, rata scazuta pe sest la jumate.

– Este drept sa schimbe ratele in mijloc? Reprezentantul explica ca totul depinde de scorul respectiv, contractul initial este in mod gresit interpretat de toti consumatorii. Nu este la fel ca atunci cand iei un imprumut la masina, in care rata ramane constanta. Cumva insa toti sunt prosti si nu pricepe.

– Vezi decizia Marquette despre rate, acum apare ridicarea limitei la taxele pentru platile intarziate, de la 5-10$ devine 20-30$.

– Exista un oficiu de control al bancilor (OCC). Ca exemplu de actiune luata impotriva unei banci, se aminteste Providian. Providian – specializati in clienti cu cele mai proaste scoruri FICO, primea plati prin cec de la clienti pe care le incasau cand le voia muschiu’, ca clientul sa se trezeasca si cu o taxa de plata intarziata. 50% din profit numai din taxe. 300 milioane settlement in final. Nu mi-e clar cui, probabil guvernului. Oricum, un conflict pentru influenta apare intre OCC si organizatiile statale, cum ar fi cele de protectie ale consumatorului. OCC castiga. Reprezentanta OCC pare complet de pe alta lume.

– in general, cele mai multe plangeri din orice industrie – in cartile de credit. Reprezentanta OCC se mira.

– incepe problema inducerii in eroare si a omisiunii amanuntelor semnificative. De ce bancile nu spun pe factura cat ar dura plata unei datorii platind numai „plata minima” (se masoara in zeci de ani). Clar, clientii habar nu au. Daca ar sti, s-ar speria. Reprezentatul asociatiei bancherilor sustine ca a blocat si va bloca orice initiativa care sa divulge amanunte de genul asta ca fiind „initiative rele”. Pentru cine? „Pentru consumatori” sustine reprezentantul, fara sa clipeasca.

din pacate tre sa cumpar DVD-ul ca sa vad restul. Poate pe youtube. Ce e de retinut, numele lui Andrew Kahr, „inovatorul” caruia trebuie sa-i multumim pentru multele gaselnite pe care bancile inteleg sa le treaca in fine-print.

Categorii:baliverne

sa cream o 9 distopie!

Februarie 16, 2009 Lasă un comentariu

Pentru ca uneori pur si simplu distopia in care traiesti nu ti-e destula, pentru ca evident ca orice om se plictiseste de o distopie si vrea alta, sau pur si simplu pentru ca smecher cum esti ai nevoie de mai multe distopii, recomand una noua, proaspata, garantata sa te faca sa te simti ca un gandac ce esti.

http://www.inhabitat.com/2009/02/16/dystopian-farm-by-eric-vergne/

kinsey, a nu se viziona cu gura cascata

Februarie 12, 2009 5 comentarii

Fiecare dintre noi e un mic om de stiinta. Fiecare dintre noi are un sex. Unii dintre noi chiar fac cate un sex. Numai Kinsey insa l-a avut, facut, studiat stiintific, atent, pedantic, meticulos, adanc, rapid, pe indelete, cu unii, cu altii, cu altele, cu unele, cu toti si toate cei/cele dinainte, cu creionul in mana si nu numai, cu camera de luat vederi in mana si nu numai, din toate directiile, in toate dimensiunile, tragand singura concluzie de rigoare posibila: orice gusturi ai, foarte probabil ca nu esti singurul/singura (nu ma contrazice). Sigur, nu toate sunt bune si frumoase, intotdeauna, pana la capat, dar atata vreme cat controlezi situatia si nimeni nu sufera, pai de ce nu? Evident, as putea spune ca ne-a furat sparla, da’ asta nu numai ca a furat-o, ci a si implementat-o cat a incaput. Ce vroiam sa zic. A, un film neasteptat de bun, de sarmant, cu caractere pozitive, genuine si intrinsec interesante. Se termina cu bine? Omni animale tristum post coitescu? Te las sa vezi

Categorii:baliverne, filme, obsesii

onlinesport, acum mai putin analfabet

Februarie 11, 2009 2 comentarii

Joaca romania cu croatia.

… Contra are o interventie acrobatica asupra lui Rakitic si se acorda fault
… Presing sufocant al croatilor care se mentin foarte sus in teren
… Momente de presiune ale croatilor care atac in continuu in jumatatea Romaniei
… Cocis centreaza perfect in careu la Marica, dar acesta se complica si trimite aiurea cu calcaiul mingea ajungand la portarul advers
… In poarta Romaniei intra Pantilimon si a mai intrat si Tames

Remarc faptul ca numai o mica parte din comentariul meciului este haios, involuntar sau nu. Semn bun.

Categorii:baliverne

borat. cu a normal

Februarie 10, 2009 Lasă un comentariu

Am zis ca ok, a trecut suficient timp de cand filmul a aparut pe ecrane, valva s-a mai stins, nu sunt in primejdie de a parea smecher si la zi daca ma uit la el. Asa ca mi-am ratacit mainile prin DVD, pus, vazut. In concluzie, un film care clar merita o atentie, de vizionat cu sufletul la gura, cu parul maciuca si pielea gainii, sperand in fiecare moment ca personajul va supravietui abuzului fizic la care se expune, si ca nimeni altcineva in afara de toti care au vazut filmul au fost expusi la goana grasanului in pielea goala.
Insulta continua a filmului este greu de cuprins. Trebuie o inteligenta superioara si o mare atentie la detaliu sa fii in stare sa scoti din buzunar o fotografie a unui „membru din familie” in pula goala si s-o intrebi pe profesoara de eticheta daca aratatul pozei e permis in „societate”, trebuie sa ai un curaj nebun sa te duci la un rodeo si sa canti „imnul kazahstanului” pe muzica celui american in racnetele publicului, trebuie sa fii cel putin nesimtit sa fugi in nud dupa un grasan asisderea prin holurile hotelului superfitzos, tre sa fii macar inconstient sa incerci s-o furi pe Pamela Anderson din librarie intr-un sac. Si totusi personajul face toate astea (mai mult sau mai putin trucate), demonstrandu-ne la fiecare moment ca comportamentul in societate este totusi o superficialitate impusa, ca traim subjugati de reguli arbitrare si ca in general gloata e proasta.

Categorii:filme

figuri comune

Februarie 5, 2009 1 comentariu

image001

Categorii:baliverne

wigilenta romaneasca

Februarie 2, 2009 2 comentarii

Citesc si eu un articol oarecare dintr-un ziar romanesc oarecare scris de o oarecare. Articolul pare sa fie pozitiv, lucru laudabil, despre un roman care cumva, in termeni destul de ambigui, vinde un soft unor englezi. Ajung la comentarii. Primul, scris de SG, se indoieste in termeni destul de sobri si de elevati de inventivitatea romanului respectiv. Sa zicem ca ii dau dreptate, articolul e suficient de confuz in a explica ce a facut de fapt romanul, iar ce a explicat nu pare cine stie ce inovator. Lui SG insa ii raspunde „George”, direct si la obiect: „Mare cretin, esti G – Mai, neghiob esti, mare G. Te mananca in c… ca nu scrie de tine? Ar trebui sa fi mandru ca o firma din Baia Mare face lucruri mari. Esti o ganganie mica, cu suflet negru si putred”.
M-a amutit, bufnit rasul si intristat in acelasi timp, am stranutat si am tusit deasemenea. „O ganganie mica cu suflet negru si putred”? Ce imaginatie! „Te mananca in c…”? Ce nesimtit! Ar „trebui sa fii mandru…”? Ce dubios! Iata ca romanul este vigilent si pe web, mioritzul loveste fara crutare, din orice unghi, prin surprindere, cu orice obiect contondent. Nu pune intrebari, pentru ca are raspunsurile. Citeste, adica rationeaza. Stie sa scrie, deci e intelectual. A auzit de cuvantul suflet, cum ar veni e filozof. Vorbeste romaneste, pai atunci e patriot. Indoiala i se pare o slabiciune de neiertat, intrebarea clarificatoare e o insulta personala.
Ma intreb daca e bine ca comentariile de genul respectiv sa fie moderate, sau sa fie lasate intru pilda urmasilor. Pana decidem, Anca, modereaza-ti mama comentariile la articole (..cu placere, in caz ca imi multumesti vreodata). Sigur, la cealalta intrebare, cum sa scapam de genul asta de comentarii educand autorul, e imposibil de raspuns. Poate ca e cazul sa acceptam faptul ca exista semeni de-ai nostri incapabili sa priceapa sau sa prelucreze un mesaj. Deci e cazul sa fim toleranti. Dar ei?