Prima pagină > Articole, baliverne, deprinziare > wigilenta romaneasca

wigilenta romaneasca


Citesc si eu un articol oarecare dintr-un ziar romanesc oarecare scris de o oarecare. Articolul pare sa fie pozitiv, lucru laudabil, despre un roman care cumva, in termeni destul de ambigui, vinde un soft unor englezi. Ajung la comentarii. Primul, scris de SG, se indoieste in termeni destul de sobri si de elevati de inventivitatea romanului respectiv. Sa zicem ca ii dau dreptate, articolul e suficient de confuz in a explica ce a facut de fapt romanul, iar ce a explicat nu pare cine stie ce inovator. Lui SG insa ii raspunde „George”, direct si la obiect: „Mare cretin, esti G – Mai, neghiob esti, mare G. Te mananca in c… ca nu scrie de tine? Ar trebui sa fi mandru ca o firma din Baia Mare face lucruri mari. Esti o ganganie mica, cu suflet negru si putred”.
M-a amutit, bufnit rasul si intristat in acelasi timp, am stranutat si am tusit deasemenea. „O ganganie mica cu suflet negru si putred”? Ce imaginatie! „Te mananca in c…”? Ce nesimtit! Ar „trebui sa fii mandru…”? Ce dubios! Iata ca romanul este vigilent si pe web, mioritzul loveste fara crutare, din orice unghi, prin surprindere, cu orice obiect contondent. Nu pune intrebari, pentru ca are raspunsurile. Citeste, adica rationeaza. Stie sa scrie, deci e intelectual. A auzit de cuvantul suflet, cum ar veni e filozof. Vorbeste romaneste, pai atunci e patriot. Indoiala i se pare o slabiciune de neiertat, intrebarea clarificatoare e o insulta personala.
Ma intreb daca e bine ca comentariile de genul respectiv sa fie moderate, sau sa fie lasate intru pilda urmasilor. Pana decidem, Anca, modereaza-ti mama comentariile la articole (..cu placere, in caz ca imi multumesti vreodata). Sigur, la cealalta intrebare, cum sa scapam de genul asta de comentarii educand autorul, e imposibil de raspuns. Poate ca e cazul sa acceptam faptul ca exista semeni de-ai nostri incapabili sa priceapa sau sa prelucreze un mesaj. Deci e cazul sa fim toleranti. Dar ei?

Anunțuri
  1. carevasazica
    Februarie 3, 2009 la 6:01 am

    (daca nu cumva faci misto de mine) pai am zis sa mai schimb din tenta economica academica ultima, si sa vad daca mai pacalesc pe careva sa citeasca cate ceva. adevarul este ca subiectul nesimtirii agresive romanesti este infinit nenumarabil, se stie, de cate ori plictisesc cu altele, pac, il scot pe-asta din maneca.
    adevarul este ca pe undeva ma gandeam daca sa nu bat si mai departe, pe cateva linii:
    – pana unde se poate fi de fapt tolerant, in conditiile in care „partenerul” de dialog este un „george”?
    – in cate moduri se poate fi nesimtit?
    – exista (totusi) o cale de iesire care sa ia in consideratie si manelele si coruptia?
    dupa ce m-am gandit tangential sa ma apuc si de astea, mi-am dat seama ca nu am nici un gand clar, si ca pe undeva am prejudecati. asa ca nu pot, ma-ntelegi

  2. yuhuu
    Februarie 3, 2009 la 1:23 am

    aplauzele mele din tribune condimentate cu bezele de la gagicile din juru meu care e clar sunt innebunite de delicatesurile cu care ne-ai servit ca sa nu mai vorbim despre maniera aleasa, parol scot palaria vorbesc serios monher, cu care executasi prezentarea scurt, rece si la obiect, joc de glezne in deschidere dupa care aplicat cateva crosee scoala, ce pot zice: brava

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: