Arhiva

Archive for Aprilie 2009

Atlas De Mitocanie Urbana

Taranul de Mall (Molus Homoretardus)
Badaranul de Cinematograf (Pelicula Bipedo Retardus)
Cocalarul de trafic (Muscolo Cocalarus) – confundat cu melteanu care face bilutze la stop
Marlanul de Dorobanti (Dorboantio Ostentativus)

http://www.youtube.com/watch?v=FmkVBUpAao4

Pitipoanca de Companie (Siliconatus Phelina)
Mitocanul de Birou (multinationalus mitocanus)
Baiatul de Bani Gata (Trabucus Fitzas Exprimatas)

Anunțuri
Categorii:baliverne Etichete:

pumni in ochi – fotografiatu interzis

sa nu uiti, darie. filmul imi aduce aminte de semnele alea de interzicere a fotografiatului pe care le vedeam prin spatele blocului in zona unde erau unitatile militare, chiar era un loc anume acolo care se transformase in groapa de gunoi intre timp insa semnul ramasese acolo pe stalp „fotografiatu interzis”, ba chiar il schimbau sau vopseau cu regularitate, copil fiind paduri cutreeram si ma-ntrebam adesea si de zor cine piz masii o sa faca poze la gunoaiele alea.

http://www.youtube.com/watch?v=6TVfUVRsOZE

A, mai erau semne de interzis fotografiatu pe unde nu te asteptai prin comunele alea unde mergeam la practica agricola unde nimeni in 10 sate nu avea un aparat de facut poze, in final am inteles care era ideea, spatiul comunist era impartit riguros, in fiecare din aceste zone trebuiau plantate niste semne care sa iti starneasca proasta dispozitie, sa te faca sa te simti ca ceva nu e in regula si ca nu e totul cum vrei tu. Sa iti amineasca ma ca nu ai voie niste chestii care in veci nu ti-ar fi trecut prin cap insa tocmai alea, in mod subtil, e bine sa iti sugereze ca asa in general nu faci tu asa cum vrei.
In filmul de fatza ma enerveaza amandoua taberele motivele sunt complet diferite, insa partea cu politistii si cu interzisul filmarilor mi-a adus aminte de povestea de mai sus.

puncte de vedere – John Galt

e parte din marele discurs, nu te grabi, eu zic ca tipu in incrancenarea lui vehementa ramane intamplator fixat pe niste idei esentiale. e drept ca dupa 90 de pagini de vorbit nu te mai astepti sa mai vina si cu adnotari si explicatii la fiecare fraza; aici l-ai prins, john nu sta sa se scuze, sa se roage de tine sa il intelegi sau sa il citesti. el crede ca daca vrei bine, daca nu la revedere, e gata sa iti smulga cartea din mana si n-ai decat sa vii cu roaga la el cand o sa ai chef de inteles.
ma rog, hai sa iti zic din perspectiva unuia care o sa termine cartea cam ce zice acolo. tipu e vehement, incrancenat, plictisit sa piarda vremea cu nulitati sau paraziti (sunt in capu listei, vezi ca pe tine tocmai te vedeam in gasca lui de rationali objectivisti). eh, cum ziceam, omu nu trebuie luat ad-literam ca nimeni nu merita supus judecata stricta pe text, e aburitor, aberant, nedemn, injositor. unul din lucrurile ce merita atentia e ca in textele dansului, john galt printre altele comite un act care pentru mine ca copil crescut sub semnul mioritzei si a mesterului manole mi se pare de-a dreptul remarcabil: infiereaza ideea de sacrificiu.

ieri am vazut un film: the tale of despereaux, merita pierdut doua ore cu filmul asta pentru 5 minute in care un soarece copil era prezentat in societatea lor de soareci ca fiind defect, bolnav la minte, imposibil de asimilat si de integrat ca un soarece de viitor pentru ca lu asta nu ii era frica. Educatia soarecilor era formata in jurul catorva idei fundamentale: sa iti fie frica, sa fii las, sa fugi cu orice ocazie. Filmul reuseste sa puna cap la cap niste scene in care aceste valori apar ca un fel de fundament „sanatos” al lumii lor. Pusi in fata unuia ca Despereaux astia nu mai pricep nimic, sunt perplexi, nu inteleg cum e posibil ca un soarece sa se nasca in halul asta …. bagami-as pula in capula astia ca m-au deranjat din scris si nu mai stiam ce vroiam sa iti zic … ok.

Pai cred ca faceam o paralela intre edcucatia lu despreaux sub auspiciul fricii si a noastra sub mitul sacrificiului si a acceptarii fatalitatii. John Galt, pe langa defectele lui de exprimare si problemele de comunicare, intelege si tu, omu e inginer, vine cu o sanatoasa morala: va fut in gura pe toti, nu exista sacrificiu, nimeni vreodata nu decide in numele meu. Este deplin moral si realist ca fiecare din noi sa fie lasat sa gandeasca cu capul lui mai ales atunci cand vrea sa o faca.
Acuma nu ca dau vina pe comunisti, astia pe aici nu sunt departe, acelasi sistem mujic educational in care esti invatat sa taci, sa asculti si sa executi.

Acum ceva vreme stiu ca vorbeam noi despre lipsele si defectele din educatia pe care am primit-o. Pai cred ca numai faptul ca l-ai citit pe mesteru manole te-a dat inapoi; despre sclerozarea tineretului cu aventurile mioritice nu mai vorbim.

In final intrebarea retorica e penibila, jenanta, naiva: de ce sistemul educational nu te pregateste (macar asa in joaca copilareasca) sa fii leu, sa te iei in serios pe cont propriu … in loc de asta ideea educatiei e sa capeti flexibilitatea de a te mula pe orice forma (de cacat, de soarece, de pupincurist). Adica oricum o sa o faci dupa ce termini scoala insa ar merita incercat ca macar copil fiind sa ti se dea tupeul sa iti imaginezi ca nimeni nu e deasupra ta. Nu te gandi la sex.

puncte de vedere carevasazica – John Galt

fantastic. am o senzatie de desuet, o imagine din filmul cu nicole kidman pe post de dansatoare de can-can si cu iui macgregor ca mare scriitor de bordel. evident stilul scrierii l-as caracteriza ca repezit, incepe brusc, se termina abrupt. in principiu aproape ca i-as da dreptate. cand am ajuns insa pe la „objective law” am inceput sa ma tem. imi dau seama ca in istoria mea am avut tentative in a te convinge ca sistemul judiciar ar trebui automatizat. legile ar trebui proiectate in asa fel incat notiunile sa fie precis definite, ortogonale si fara ambiguitati. pe baza unor astfel de legi si semantici predefinite, credeam ca o sentinta ar fi clara si usor de fmon. incep sa cred ca gresesc, niste legi „obiective” ar fi inumane (deci imorale).
poate ca guvernul ar trebui sa fie garantul moralitatii, nu cel al integritatii fizice. si, daca stai sa te gandesti la faptul ca guvernul are o parte de asistenta sociala (ar trebui sau nu?), atunci se apropie mai degraba de definitia mea. cumva mi se pare ca makes sense

Categorii:Ayn Rand Etichete:, ,

Federatii de la FRF

In ziarul lor (EvZ) dupa ce vin cu un titlu demn de stirile feudale ale anilor 1809: „Lucescu jr. va fi înscăunat azi la naţională”, baietii se scapa in nestire cu faze gen: „Preferinţele federalilor se îndreaptă către Răzvan Lucescu …”

FRF este Federatia Romana de Fotbal. Iar componentii Federatiei nu sunt Federali, de unde si pana unde v-ati scremut de ati venit cu titulatura asta ? Mai degraba „Federatzi” desi evident ca nici asta nu merge. Orisicat, carevasazica sa nu ziceti ca nu v-am zis.

Categorii:deprinziare Etichete:

Discursul lui John Galt

Aprilie 28, 2009 1 comentariu

Trebuie sa iti zic de la inceput ca daca ai ajuns la pagina asta este foarte posibil sa fie exact ceea ce cautai. Discursul lui John Galt. Faimosul „This is John Galt speaking”. Asta a fost partea buna a povestii. Partea rea e ca nu stiu daca o sa duc treaba pina la capat, adica sa traduc cele 90 de pagini ale discursului. Si pentru ca tot discutam de parti, sa ii dam drumul.
Pentru cei care inca isi pun intrebarea „Cine este John Galt?” da-i drumu pe alte meleaguri, nu o sa aflii niciodata.

Va vorbeste John Galt – partea 1.

Se implinesc mai bine de doisprezece ani de cand va intrebati cine este John Galt. John Galt este cel care va vorbeste acum. Sunt un om care isi iubeste viata. Sunt un om care nu gaseste de cuviinta a-si sacrifica iubirea sau valorile pentru nimic in lume. Sunt cel care a facut posibila disparitia tuturor celor ce au fost victimele voastre si prin aceasta v-am ruinat lumea voastra, iar ca sa stiti de ce lumea in care voi traiti e distrusa – voi care nu credeti in cunoastere – sunt aici pentru a va spune toate acestea.

Ati auzit vorbindu-se despre faptul ca traim intr-o criza morala. V-ati spus acest lucru voi insiva, cu frica si totodata cu speranta ca vorbele pe care le rostiti n-ar avea prea mult inteles si importanta. Va plangeti ca pacatele oamenilor sunt cele ce distrug lumea, blestemati natura umana pentru a nu fi capabila de a urma acea virtute pe care voi o considerati mai presus ca orice: sacrificiul. Deoarece aceasta virtute pentru voi inseamna atat de mult, ati cerut mai mult sacrificiu cu fiecare dezastru care v-a lovit. Sub pretextul reintoarcerii la moralitate ati sacrificat tot ceea ce in numele cauzei voastre era considerat rau. Ati sacrificat justita pe altarul milei. Ati sacrificat independenta pentru unitate. Ati sacrificat gandirea rationala credintei. Ati sacrificat bunastarea nevoilor. Ati sacrificat mandria si demnitatea autodenuntarii si renuntarii de sine. Ati sacrificat fericirea in numele datoriei.

Ati distrus tot ceea ce din punctul vostru de vedere era considerat dusman si ati reusit sa infaptuiti tot ceea ce, tot din punctul vostru de vedere, ati considerat bun si inaltator. De ce atunci tremurati cand priviti lumea din jurul vostru ? Aceasta lume a voastra nu este produsul pacatelor voastre, aceasta lume pe care ati creat-o este imaginea propriilor virtuti, este lumea pe care v-ati dorit-o. Este idealul vostru moral transformat in realitate cu deplina acuratete, cu perfectiunea si detaliul pe care vi l-ati dorit in toti acesti ani. Ati luptat pentru ea, ati visat-o, v-ati dorit-o, iar eu – eu sunt acela care v-a lasat sa va indepliniti aceasta dorinta.

Idealul vostru a avut de la bun inceput un inamic pe care codul vostru moral a fost conceput a-l distruge. Eu v-am scapat de acel inamic. L-am scos cu buna stiinta din calea voastra, si in afara pericolului de a interveni cumva in planurile voastre. Am anulat acel generator de inamici pentru voi, pe care ii sacrificati unul cate unul. V-am scutit de aceasta lupta, am oprit acea sursa: am scapat lumea voastra de gandirea umana.

Voi ati spus-o de nenumarate ori: oamenii nu traiesc dupa cum gandesc. Am retras din calea voastra pe cei care o faceau. Gandirea este impotenta, este ceea ce voi spuneti. V-am scapat de cei a caror gandire este potenta. Exista valori superioare gandirii si cunoasterii, spuneti voi. I-am scos din lupta pe cei ce pun gandirea si cunoastera ca valori supreme.

In timp ce voi va incercati sa ii tarati pe altarele sacrificiului pe acesti oameni care credeau in dreptate, in independenta, in ratiune, in bunastare, in demnitate – aici am fost mai rapid decat voi – am ajuns la ei inaintea voastra. Le-am explicat natura jocului vostru si natura codului moral pe care doriti sa il impuneti. Le-am aratat modul in care ei pot trai o alta viata dupa o alta moralitate – a mea. Si aceasta le-a fost alegerea finala.

Toti cei ce au disparut, acei oameni pe care voi ii considerati dusmani, pe care ii doreati pierduti, ei sunt cei pe care i-am luat din calea voastra. Nu incercati acum sa ne cautati, suntem noi cei care nu dorim sa fim gasiti. Nu acuzati ca este de datoria noastra sa va slujim. Nu cunoastem vreo astfel datorie. Nu acuzati in numele faptului ca aveti nevoie de noi. Noi nu consideram nevoia un cap de acuzare. Nu ne acuzati ca va suntem datori cu ceva. Nu va suntem datori cu nimic. Nu ne cereti sa ne intoarcem. Suntem in afara lumii voastre, noi, cei care gandim.

Este protestul nostru in fata auto-sacrificiului. Este protestul nostru impotriva muncii nerasplatite si a castigurilor fara munca. Este protestul nostru impotriva dogmei ce considera pacat cautarea fericirii personale. Si impotriva doctrinei ce afirma ca viata este o vina asumata.

Exista o diferenta intre protestul nostru si acele greve pe care voi le practicati de secole: greva noastra nu consta in a va cere ci in a va acorda ceva. Noi suntem diabolici din punctul de vedere al moralitatii voastre. Iata ca am decis sa nu va mai stam in cale. Noi suntem inutili – in acord cu economia voastra. Am decis sa nu va mai exploatam economic. Noi suntem elemente periculoase buni de tinuti sub supravechere din punctul de vedere al politicii voastre. De aceea am decis sa nu mai punem in pericol existenta voastra, si nici sa nu mai necesitam supraveghere din partea voastra. Dupa filosofia voastra noi suntem o iluzie. Am ales iata, sa va lasam fata in fata cu realitatea pe care v-o doriti, lipsita de iluzia existentei noastre, iar lumea pe care o aveti acum este o lume fara gandire.

V-am daruit tot ceea ce v-ati dorit din partea noastra, noi cei care am fost tot timpul cei care au dat, dar numai acum am inteles. Nu va putem cere nimic, nu exista niciun schimb pe care sa il putem face cu voi, niciun compromis la care am putea ajunge. Voi nu aveti nimic de oferit. Am inteles: nu avem nevoie de voi.

Categorii:Ayn Rand Etichete:

logicum debatae nonsensum

tre sa fac o analogie cu un calculator. dupa parerea mea (nu cunosc definitiile foarte bine), as face analogiile „logica e ca un procesor, iar datele sunt ca un harddrive”. Evident ca’s inutile (sa zicem) una fara alta. Logica opereaza pe date, aplica niste reguli pe niste date care sunt structurate cumva. Logica are grija de reguli si defineste structurile (definitia mea, mi-e lene sa ma uit pe wikipedia).
in cazul in care ne sta mintea in loc cand se intampla cate ceva, de fiecare data s-a dovedit ca greseala sta in setul de date, nu in regulile care le proceseaza (din nou, vorbesc de simplele reguli ale logicii – echivalenta, simetria, tranzitivitatea, inferenta, modus tolens, ponens, pula mea). de fapt cred ca vorbesc pe nas, interesant este ca logica depinde si ea de domeniu (asa cum si procesoarele sunt diverse). totusi, ideea finala pe care vreau sa o raportez, sa traiti, este ca e mai usor sa dau vina pe datele gresite sau incomplete decat pe setul de reguli, care de obicei (raportat la date), este infim.