Prima pagină > baliverne > catre un disneyism deja multilateral dezvoltat

catre un disneyism deja multilateral dezvoltat


M-am intors de la Disney World, si in acelasi timp dintr-o copilarie trecuta, nu neaparat cea cu basme si printese, cat cea comunista si plina de frustrari. Sa ne fie clar, experienta mea s-ar putea sa fie unica, hai ca glumesc, ce dreaq. Trec in viteza prin cateva exemple de perversiune ciclica capitalista, in care se va vedea ca totusi exista puncte comune intre un capitalism in care corporatia si mocofanii fac pipi pe tine si comunismul in care guvernul si mocofanii fac pipi pe tine. Sigur, diferentele sunt din punctul lor de vedere.

Egalitarismul de parcare. Dupa cum te-ai astepta in parcarea oricarui loc de distractie din lume, primul venit ocupa locul mai apropiat de subiect, nu? Sau, sa zicem, daca ai masina mai smechera, o pui langa discoteca. Nu. In Disney esti indrumat de catre personajele care inca dau din maini si n-au fost impuscate, catre locul urmator, indiferent de cand te-ai trezit si ai purces la drum cu puradeii sau de ce conduci. Intelegi, nu este important ca tu – clientul – sa fii cat se poate de avantajat, ci este esential ca locurile in parcare sa fie ocupate in mod secvential si dupa o regula simpla pe care omul care te indruma sa o inteleaga. In final, smecherul care a tras din mahoarca si a mai supt o vodca seara dinainte, parcheaza mai aproape, cu o probabilitate de 50% in teorie si 100% in practica. Sa numim asta nepotism din prostie, pentru ca trebuie sa fii complet retardat sa crezi ca modusul operandi te-ar putea avantaja cu ceva.

Egalitarismul de coada. Toata lumea sta la coada, cozi, cozile din Disney. Daca as numi experienta Disney un lung stat la coada n-as exagera decat in mic. Este mai mult decat stat la coada. Este statul la coada sistemic, apocalitpic, canicular, ca sa afli ca stai la coada gresita, si ca, desi e posibil ca dupa tine sa nu mai fie nimeni care sa intre, sa fii trimis la aparatul de alaturi cu o amabilitate ipocrita, de catre persoana care ia partea unor alte persoane nedreptatite si inexistente, cei care ar fi putut fi in spatele tau dar de fapt nu sunt.

Egalitarismul in „grija” pentru informatia privata. Istoria ne spune ca oameni imprumutau bilete si intrau pe sest, sa nu intram in amanunte ca nu sunt clare, cum poti sa intri cu un bilet deja rupt? Cinematografele Progresul si Popular nu-mi aduc aminte sa fi avut problema asta. Disney insa (dupa o idee de-a lui Mickey?) s-a gandit si a gasit solutia – sa ia o amprenta de la un deget care sa o pastreze in baza lor de date vreo 30 de zile. Spun sincer, la faza asta m-am bucurat ca nu a fost Goofy cu ideile, daca era dupa el mi-ar fi taiat direct degetul si pastrat 30 de zile.

Egalitarismul de abator. Cantitatea de persoane care dau din maini si te indruma, cu amabilitate sau nu, dintr-o directie sau alta, e demna de circulatia de la victoriei. Sa ne intelegem, vatafii sunt vatafi chiar si in uniforme cu insigne de pionieri, la orice varste si din orice colt de mapamond le permite importul de vize h1b. Toti sunt de fapt experti disneyeni, iar disciplina in care exceleaza este impachetatul cator mai multi oameni intr-o arie si volum minime, dupa algoritmi si reguli probabil dezvoltate in alte lagare.

Egalitarismul propagandistic. Totul e misto. Cantitatea de bani pusa in bilete este o dovada clara ca ce e inauntru e super. N-are cum sa fie nasol si sa coste atata, e imposibil. Asa ca imediat dupa ce intri incepi sa te bucuri ca esti inauntru. Si rezisti, si te enervezi de aproape tot ce e inauntru dar in acelasi timp iti impui ca e un vis frumos, dupa o metoda pe care o cunoastem deja.

Exista totusi o parte pozitiva. Experienta nu dureaza decat o zi, depinzand de cine te tine inauntru, iar numai deviatii sexuali cu tendinte s&m se intorc si isi programeaza urmatoarele vacante in jurul lumii disney. Daca esti interesat, uita-te dupa mamele racnind si vanturand biletele pentru cozile scurte, si dupa colectionarii de insigne care le invart pe unele cu dispret (pe alea le au deja) si cu foamea in ochi pe celelalte (inca nu le au, si le lasa gura apa). Da. Ei totusi exista si umbla printre noi.

Anunțuri
Categorii:baliverne
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: