Prima pagină > baliverne > Omul care a schiat pe Everest

Omul care a schiat pe Everest


Undeva la intersectia dintre concursurile pentru premiile Darwin si traditia marilor exploratori, intre te doare mintea si hai sa bem o bere, se situeaza o expeditie japoneza pe Everest, in care un japonez pare sa isi doreasca sa se dea cu schiurile. Omul pare experimentat, campion la schi, urmas al samurailor, sau invers, cunoaste muntele, stie, miroase zapada, se uita in zare la gheata si se antreneaza mental, psihic si fizic la fiecare pas si respiratie. Din cand in cand isi pune ochelarii de soare zebrati si se uita ganditor la cusmele inzapezite. Declaratia initiala a filmului, pe care l-am crezut comedie dar s-a dovedit documentar, este clara: omul va schia pe Everest. Ce conteaza unde anume pe Everest, toate pozele arata stancarie, ce conteaza motivatia, pentru ca nimeni n-a facut-o, omul isi are in Edmund Hillary un suporter si aproape un fan. Marele talent al intamplarii este ca te umple de intrebari. Este intr-adevar un paradox ca cineva sa vrea sa schieze pe Everest, este un japonez persoana care ar putea sa o faca, motto-ul filmului, ceva cu maretie, umanitate si barbatie, are vreo legatura cu schiatul pe Everest, cui i s-a parut chestia asta o idee buna si de ce numai lor? In fine, toate intrebarile isi vor gasi vreun raspuns, desi nu am aflat unde. Intr-un loc mai degraba cunoscut pentru alte discipline, neolimpice, de genul sariturilor fara schiuri in crevase, curlingului cu avalanse si inghetatului viteza, schiatul cu o masca de oxigen si cu o parasuta deschisa (dupa cum devine evident mai tarziu) pare si el pe aceeasi linie. Filmul este lung, la cele 85 de minute din care numai ultimele 5 relativ interesante, este plin de filozofie, poezie zen combinata cu haikucie pur paunesciana. Sar peste ea, nu ne cunoastem. Insa ultimele doua (cinci? nu mai stiu cate ca timpul isi pierde semnificatia in filmul asta) minute sunt aproape interesante, sunt minutele in care omul isi da drumul de undeva, nu stiu unde, pe undeva prin zona Everestului, da’ nu din varf (deci?) pana mai jos la vale vreo 2000m vertical cred. Calatoria in sine a durat vreo 2 minute cred, din care ultimele 20 de secunde s-au petrecut cu personajul maturand partia cu fundul, dupa ce a cazut pe o bucata de gheata interminabila si cat pe ce sa sara si el intr-o crevasa. Filmul se termina, cu omul nostru intrebandu-se crepuscular – a fost un esec, o victorie? Pare sa nu stie, da’ daca e inca interesat si pot sa-l ajut, ii spun cand ma contacteaza pe email. Ca stiu.

Anunțuri
Categorii:baliverne
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: