real e state


ok. imagineaza-ti o tara care merge bine. lumea e fericita. ideile merg flux innodandu-se bob de orez, unu pe fatza unu pe dos, toate par ca au un sens si fara un motiv anume parca o minte stralucita a orchestrat de undeva de sus toata minunatia.
cineva in multime insa scapa o idee, ca o basina (a se anticipa bubble), omu nu stie cum i-a iesit insa e drept ca vrea sa fie diferit, dintotdeauna au fost indivizi care au vrut sa fie diferiti desigur insa el se apuca si incepe sa isi vanda casa. cu un pretz mai mare decat era inainte. si merge. ceilalti, orbiti de idea de imbogatire incep si ei sa se gandeasca la idee. pai vand si mai scump, incepe un proces exponential naucitor. lumea incepe sa imprumute bani. in paralel cu preturile, sumele imprumutate cresc exponential. toate bune insa ajungem sa patrundem in adancul procesului, banca imprumuta mai multi bani. sigur banca are bani, desi nu produce banii respectivi banca are bani pentru ca imprumuta la o adica de la alte banci mai mari cu o rata preferentiala. in final procesul se opreste cand banca mare imprumuta si ea din afara. sigur banii astia vin de undeva. de undeva unde trebuie in final sa si ajunga. daca insa ceva se intampla pe parcurs, sursa imprumutului nu isi va mai primi banii insa sursa care in cazul statelor unite este china, sursa il iarta pe debitor. nu iti face griji, uite punem aici suma cu o dobanda mica insa stai calm daca nu ai.

ce e important e ca la capatul celalalt omul american e fericit. el si-a vandut casa cu bani mai multi si a scos profit. ramane sarcina altui american sa plateasca datoria. si a chinezului in final sa incaseze. sau sa cumpere debt. la ora actuala citesc o carte in care sumele pe care le datoreaza sua lu china sunt naucitoare. incredibile.

in fata evidentei nu mai e nimic de zis, nu ma refer al evidenta numerelor si a inglodarii in datorii ci in fata evidentei ca e doar chestie de timp pina cand intregul sistem american o sa bufneasca din tztzni pentru ca nu se mai poate plati, e suficient ca chinezii sa le crape ceva si sa nu mai poata cumpara la randu-le datoria americana si totul va exploda. nu ma refer aici la conspiratii sau ascutitori chinezesti, la conspiratii sau prostie americana ci la deznodamant logic si efecte catastrofice evidente.

cartea se cheama The American Political Economy: Institutional Evolution of Market and State

Ma balacesc in textul de mai sus de dinainte de obama, acum ca republicanii sunt in rahat in loc de congres si casa alba il scot in evidenta cu atat mai multa insistenta. Datoria externa americana e la vreo 12-13 trilioane, cea catre china la vreo 1 sau 1juma. In pofida acestor lucruri – ti-am mai trimis o data lista cu raportul datoriilor la GDP – americanii stau bine (sau asa ceva). Masa de bani circulata intr-adevar infioara, nu raporturile. S-au scremut astia un pic si au declarat ca un trilion e usor de scos daca sunt eliminate usitele din taxele pentru bogatani, si se apuca si aia sa plateasca taxe la fel ca sarantocii. Problema e ca tot republicanii zbiara, care – vezi in randul 1 al emailului – in acelasi timp zbiara ca datoria e prea mare.
Mai departe. Daca gripezi motorul banilor, chineji, etc, nu cred ca se va intampla colapsul. Chinejii nu-si permit sa se cace pe un trilion jumate de dolari (asta e si un motiv teapan sa le convina ca moneda intrernationala sa ramana dolarul, altfel ce se fac?), asa ca vezi tu, cele doua tari vor fi totusi in cardasie de-a pururea, si vor juca urmatoarele carti:
1. americanii daca se apuca sa incerce sa plateasca datorii vor intampina preturi din ce in ce mai mari la chineji plus amenintari ca vor toti banii plus amenintari ca sisteaza toata productia pentru americani si tot ce misca (tipii sunt tari si pe val)
2. chinejii vor datorii din ce in ce mai mari americane, pentru care sunt dispusi sa plateasca orice cost (social mai ales, pentru ca totusi in acelasi timp joaca si cartea cu ienul e slab si nu se face sa-l intaresti, desi unor chineji poate le-ar conveni sa manance doua sendiviciuri pe zi, asta ca sa aibe exportu’ puternic)
In final, indraznesc sa afirm ca nimic n-o sa se schimbe, desi m-am mai inselat si inainte

Ce s-a intamplat totusi, este ca economia americana (ca multe economii actuale din lume) s-a bazat prea tare pe consumismul american. Dependenta asta a inceput sa se subtieze. Ramane cartea exporturilor (soft, electronice, media, agricultura, motoare, avioane, armament si dracu mai stie ce). Mai departe, de exemplu astia de la mine de la servici vor sa elimine doi indieni si sa angajeze un american. Poate ca se poate, o fi suficient cati bani s-au dus incolo in loc sa ramana aici. In fine, inca n-am disperat definitiv. Gasesc cartea pe care o citesti gratis pe undeva?

Anunțuri
  1. Octombrie 12, 2010 la 2:19 pm

    un blog „vechi”, din februarie anu’ asta, de la un ziarist care lucreaza pentru Time – http://curiouscapitalist.blogs.time.com/2010/02/26/will-china-dump-u-s-debt/

    Raman la opinia mea ca chinejii vor sa stea ca o caracatita de gatul „puterilor” (sua, ue), pana se suie suficient de sus cat sa inceapa sa raga la diversi. Nu uita ca si chinejii depind, pana isi creaza o patura sociala cu putere de cumparare, de exporturi. Cand o sa se intample asta, draga colega, viitorul ne va spune.

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: