Inglorious bastard


Filmul cu titlu aproape autobiografic al echivalentului spanului in cinematografia curenta, bastarzii fara glorie, este punctul culminant intransigent al unei cariere manoase, plina de caractere liniare si usor retardate, de replici proiectate a smulge racnete de admiratie de pe buzele arse de cojile de seminte sarate, de efecte cinematografice scoase din uz imediat dupa prima folosire, si de povesti frante, adunate si puse la un loc cu delicatetea si maiestria unui adunator de sticle goale de pe marginea drumului. Quentin, creierul din spatele incredibilei alcatuiri, continua astfel, un artist tacut si convins de intransigentele cerinte ale unei opere de arta, o fantastica poveste de dragoste a sa cu sine insusi, inceputa idilic cu un pulp fiction deja aflat in anale si in istoria uitata a maestrului non-sequiturului conjunctural, si adusa pe culmile unei glorii de care m-as lipsi cu un film care nici in episoade n-a reusit sa convinga decat ca medicamentele au si ele rolul lor, vorbesc de kill bill, toate si fiecare dintre parti. Este greu de imaginat o batjocura mai completa la adresa cinematografiei decat peliculele, caci nu-mi vine sa le zic filme, ale magistrului, este greu de imaginat un kitsch mai complet, o prostie mai impenetrabila, un viol mai salbatic al retinei. Cu atentie si migala, omul construieste gresit, intr-un elan aproape dadaist daca as ignora rezultatul, ca un alergator de maraton antrenat care, intr-un elan adus de convingerea propriei valori reuseste sa alerge nu numai in directia gresita, ci si intr-o caruta in miscare, imbracat in cizme si palarie de cowboy, cu numarul 00 tatuat pe fesa, inhaland cu sete mina dintr-un pix despre care crede ca e tigara. Lista realizarilor acestui film e scurta, el exista, in pofida a orice, fie acela bun-simt, valoare, calitate, gust sau respect pentru spectatori. Dar, desi lista respectiva e scurta, de asemenea cu greu s-ar putea descrie unde anume gresteste: in divergenta cu care omul isi face temele ca un elev silitor si invata despre ceva ce ar trebui sa stie, filme; in exasperanta incercare de a parea intelectual, mixand limbi straine dupa vorba, dupa port si cum ii vine; in plurivalenta artistica cu care alege cele mai stupide fundaluri sonore mexicane si peruane pentru un film care se vrea despre al doilea razboi mondial; in tampenia seaca si discordanta a gaselnitelor care conduc poticnitul fir narativ; in complexul de inferioritate cu care adopta o istorie alternativa cel putin infantila; in violenta irelevanta si gratuita cu care ne-a obisnuit sau in screamatul care, sub grisina dirijorului, transcede catre firesc.
Singura speranta acum, dupa prima jumatate a filmului, este sa vad pe vreundeva un film cu Lorenzo Lamas sau Steve Seagal, sa imi revin intelectual.

Anunțuri
  1. carevasazica
    Octombrie 19, 2010 la 4:49 pm

    Din pacate am zgarmat numai suprafata rahatului, dar trebuie sa ma intelegi, zgarmatul rahatului nu este totusi o preocupare prea nobila. N-am mentionat aparitiile zglobii ale unor texte pe ecran, cu fonturi de reclama, care au deservit un scop clar, acela de a fi pe ecran, chinul actoricesc al vreunui brad pitt, ratacit prin accente precum tarantino prin cinematografie, rateurile de atmosfera cauzate de incredibilitatea situatiilor sau incercarile storcosite de a crea povesti de legenda unde nu’s. Tipul a fost complet in filmul asta, complet cretin.

  2. Octombrie 19, 2010 la 3:32 pm

    m-ai lasat cu gura cascata. daca ai stii prin ce incercari guliverice mi-a fost dat sa trec ca sa regasesc in filmul asta capodopera trambitata de atatia…
    tu ai surprins cam toate barierele pe care mi le-am pus si eu: „…efecte cinematografice scoase din uz imediat dupa prima folosire…” sau „…in exasperanta incercare de a parea intelectual, mixand limbi straine dupa vorba, dupa port si cum ii vine;…”, doar ca eu, spre rusinea mea, am cedat si i-am dat o tzara de credit.

    apropos de limbi: m-a distrat ofiterul neamt care dupa ce vorbeste 30 de minute intr-o franceze excelenta, o intoarce brusc si isi cere scuze ca acolo se termina cunostintele lui si ii propune taranului frantuz sa vorbeasca in engleza!! si culmea, francezul de la tara stie engleza!!!! WTF!!?!?!?!

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: