Prima pagină > Articole, baliverne, cugetare > rusine, teama si sila

rusine, teama si sila


citeam niste articole din presa neaosa unde romanii isi bagau picioarele in orice era diferit de dansii. e un subiect de discutie asta, insa am gasit un comentariu scurt si cuprinzator. surprinde esentialul si imi reprezinta starea de spirit apropo de aceasta tara: „mi-e rusine , teama si sila de romani ”

recunosc ca sunt chinuit de dileme, ma trec convingeri ca tara aia nu mai are nici o sansa, in acelasi timp in care zic ca exista totusi inca o minoritate interesanta si o majoritate manelista. Intre o clasa politica alcatuita din tonti sau invartiti, o clasa economica revolutionand in jurul spagii si misculatiilor, si a unei culturi (imaginea publica curenta a „tarii”) inecate de tiganie, mi-e greu sa mai sper. Asa ca pe langa rusinea, sila si teama, pot sa adaug ca mi-e si mila de romani, vorbesc de minoritatea interesanta.

minoritatea interesanta e de altfel unica, ori poate ca inca n-am identi ficat o pe alte plaiuri insa ma tem ca de fapt ea nu exista. modelul intelectual romanesc e de sorginte ruseasca daca imi dai voie, fara a insemna o denigrare la adresa vreunora

Exista ceva acolo, mai sunt inca concerte simfonice, mai un teatru, bill e inca acolo, etc. Deci o minoritate inca interesata de cultura este. Cat despre model intelectual, nici nu stiu daca e rusesc, eu nu vad spleenu’ care mi s-ar parea ca i-ar caracteriza pe rusi, cat mai degraba o corceala extrema, balcanica, intre tot ce misca cu tot ce se poate. Ma rog, nici nu sunt la curent cu ce-au mai facut rusii in lume, nici Crima nici Pedeapsa n-am terminat-o, a fost prea realista, am simtit povara pedepsei inainte sa ajung la crima.

confuzia mea cu rusii ar putea avea probabil sorginte in modelul de disidenta care a existat la rusi, presarat cel mai adesea cu ingredientele sacrificiului suprem sau inchisoarea in siberia. in intelectualul roman exista de asemenea aceasta slabiciune, poate are de-a face cu romantismul intarziat. Chestia e insa ca in tarile noastre, si in special in jurul meu, nu vad pe vreunul care sa fie in stare sa renunte nici macar la bbq pentru o idee. In tarile noastre astfel de comportament e considerat undeva intre insanity si ofensa. Ceea ce nici nu stiu ce sa zic, e foarte practic e drept insa mi-ar place sa existe niste indivizi din astia care sa mai tulbure plictisul imbaxit al obedientei uniformizate ale imbuibatilor.

Anunțuri
  1. Noiembrie 11, 2010 la 5:21 pm

    Am observat de-a lungul timpului ca fiecare popor are acest gen de discurs. Fiecare popor are varianta lui de „mi-e rusine, teama si sila…”. (Bine, in afara de francezi care cred ca si-ar declansa secventa de autodistrugere daca ar ajunge la astfel de idei.) Toti, inclusiv francezii de data asta, ii injura pe politicieni.

    Peste tot exista o minoritate interesanta si o majoritate manelista. Pana la urma important este drumul pe care ti-l alegi si felul in care ajungi pana la acea minoritate. Mai treci prin jeg, mai esti bombardat cu manele si tiganie, dar in principiu se poate.

    Cum zice marele Cartman:
    „Kyle, this is the way the world works: if you wanna find some quality friends, you have to way through all the dicks first!”

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: