Prima pagină > Articole, baliverne, Comunism > Paunism si menire

Paunism si menire


eu cred ca paunescu si-a implinit menirea, nu stiu daca asta e cuvantul, mai degraba sa zic ca individul personal si-a atins orgasmul de devenire artistica, in anii aia paunescu a fost showmanul perfect pentru romania, literatura ambigua nationalist comunistoid liturgica pe care a servit-o romanilor a fost ceva subliminal pentru consumator. paunescu merita si reprezinta destul de bine anii 70-80 in istoria romanilor, aspiratii, ondulatii si pendulatii transfigurative. asa au fost acei ani. stii ce zic? mie nici pasoptistii nu mi-au placut dar ei au existat.

eu nu cred ca si-a implinit menirea, cred ca a fost rodul comunist al perioadei respective, sau daca n-a fost creat, atunci a rezonat extrem de bine la contextul ala. menirea lui n-a existat, decat ca supapa a unor frustrari care mai bine s-au dus in strigate de „romania” pe stadion (diferite de strigatele de „romania” de la mitinguri, te rog), in loc sa se duca in niste pumni in frezele lui ceasca.
diferenta intre el si pasoptisti e ca aia au pus mana pe ciomag, cu pretul vietii. probabil te referi la „curentul” literar, eu ma refer la cei care au pus mana pe ciomag. partea cu ciomagul n-a existat la paunescu, nici macar cea cu petitia, sau moratoriul. probabil ca la paunescu a existat o critica „culturala” a regimului, inca n-am gasit-o (n.r. intre timp am gasit-o, intr-adevar omul s-a exprimat oarecum vizavi de prostia conducatoare, dar la modul „cultural”).
fii antena ce zice marele om care a scris la wikipedia despre revolutia din 48: „Pe lângă români se ridicaseră și croații dar nici ei nu doreau să facă parte din statul ungar”
sa-mi trag una

doua chestii. aia cu boul, fara gluma deja se repeta si incepi sa ma pui pe ganduri. ori ala care a scris e dodo a lu lady gaga, ori e ceva in neregula cu tine de atragi calificative din astea de la rumani. cred totusi ca e bobo.

a doua chestie apropo de cenaclu, am avut un fel de sfiala combinata cu sila plus ceva ingrediente de greatza usoara la manifestarile alea colective cand mergeam la un chef ceva sa inceapa unu sa imi zdrangane din quitara melodii de cenaclu. si zic asta pentru ca am avut prin facultate niste elemente din astea cenacliste de nu stiam cum sa ocolesc cu chefurile mele chefurile lor. era o categorie de oameni, tot timpul mi s-au parut cam damblagiti si undeva rataciti in chemarea catre muzica sau literatura sau pana mea stie insa eu ma duceam la chefuri sa fut iar ei sa cante. intelegi ca nu mergea si imi bagam pula.

Anunțuri
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: