Arhiva

Archive for Decembrie 2010

Praga Dancing House – Realitate de Cosmar

Decembrie 22, 2010 1 comentariu
Casa care Danseaza

Casa care Danseaza - o caricatura arhitecturala

Chiar daca aceasta cladire ar exista numai in mintea autorului, chiar si atunci ar trebui sa ne simtim putin in nesiguranta, faptul ca undeva in intr-un coltz de lume exista o vietate (in cazul de fata numita franc Gehry) care efectiv consituie un pericol la sanatatea mentala a acestei lumi.

Tristetea e iremediabila cand aflam ca aceasta cladire chiar exista undeva, fie ea si in Praga, oricum in afara mintii nebunului si nu undeva in ograda lui proprie si personala ci asezata in spatziul public, undeva imposibil de ignorat, in mijlocul multimii, in mijlocul unui oras in care se presupune ca oamenii sunt normali.

Bantuiti de astfel de himere fantasmagorice e greu de crezut ca acei praghezi ar mai putea fi oameni normali la cap, asaltati zilnic la modul terorist de geometria absurda si diformitatile unei astfel de cladiri, Praga devine un oras sacrificat, prada cosmarului care a dat viata unei astfel de aratari iremediabil bestiala.

Anunțuri
Categorii:Arhitortura Etichete:

Traficanti de Usturoi

Decembrie 22, 2010 1 comentariu

Sub titlul provocator, incendiar, exploziv si care provoaca din insinct acoperirea reflexa a nasului, „retea de traficanti de usturoi anihilata la iasi„, evz isi asigura un loc codas in filtrarea calitatii cititorilor adresandu-se cu precadere si in special segmentului celor satui de Dilema Veche si plictisiti de articolele academice ale lu pata, celor care ravnesc pe ascuns la niste siktiruri de can-can, barfa de maidan, stiri cu gaini care nasc pui vii sau povesti cu toporul caruia i s-a rupt coada cand a fost infipt in capul victimei, insa dornici de dreptate si ordine, in orice caz ceva cu damf de mirodenie si gust iute de parfenie binevenit in preajma sfintelor sarbatori traditionale de craciun.

Astfel ca triumful politiei care in lupta pentru combaterea coruptiei reuseste sa starpeasca hidra de traficanti de usturoi si, banuim pe ascuns, ceapa, este binevenit pentru moralul romanului de spirit cetatenesc. Cum ziceam in special in aceste zile astfel de stiri vin sa zadarniceasca moralul si sa dea speranta de normalitate avand in vedere ca in abundenta gastronomica a acestor zile dependenta de usturoi poate face victime, ma refer la imposibilitatea folosirii transportului in comun, prezenta in locuri publice; zilele trecute am nimerit langa o mangafa dependenta care luase o supra-doza de trosnea in tramvai dintr-un capat la altul.

De acea lupta politiei are o rezonanta sentimentala pentru romanii de bine care prefera un sandvish dimineata in loc de o racitura cu ceapa sau un ceai in loc de iahnie de fasole cu jumari.

banii ca informatie

Decembrie 21, 2010 Lasă un comentariu

zilele trecute mergand eu pe kindle la ce mai scrie scriitorii dau peste cartea asta „Money is information”. mi-a placut titlul, mi-a placut de faptul ca autorul e ceva ce n-a auzit internetu despre el inca, evident chestia asta m-a impresionat neplacut, insa zic haidi ba, dau 7$ si imi iau cartea. citesc si nu imi vine sa cred, citesc si plang. citesc.

eu asteptandu-ma la ceva gen Bernard Lietaer cu the future of money, si poate ca chiar asa si e. insa man, nu mi-a fost dat sa citesc ceva mai cretin in viata mea. de fapt o sa ma intrebi ca de ce l-am terminat, puteam sa ma razbun oprindu-ma din citit insa m-am chinuit ca sa ma conving ca chiar asa ceva vrea sa zica, ca ceea ce inteleg e una cu ceea ce el zice.

singurul dubiu pe care il am este urmatorul. daca acum o suta de ani venea unu si zicea ca bai the future of money e fiat money, cand totul pe vremea respectiva totul era gold standard, banuiesc ca as fi zis si de ala care vine cu teoria lu fiat ca e un imbecil. si poate ca chiar a fost insa iacataca s-a intamplat. acum sunt cu ochii in 4 dupa toti astia care lanseaza idei din astea ca vreau sa vad daca e ceva in capul lor. sincer deci nu. insa cum ziceam ca nota informativa zic ca dobitocii astia merita toata atentia pentru ca harry potter e mic copil pe langa ideile lor.

Cauzalitate si Corelatie

Decembrie 21, 2010 1 comentariu

Nu eu am scos titlul asta din capul lui chel:
http://sethgodin.typepad.com/seths_blog/2010/12/do-elite-trappings-create-causation.html

Cica despre capcanele elitiste, ele capcanele creaza elitele sau elitele creaza aceste capcane. Exista multi oameni destepti care se duc la liceul Caragiale, sau cei care vin la liceul Caragiale devin destepti.
Toti meseriasii isi cumpara HDTV sau daca esti meserias trebuie sa iti cumperi HDTV ? Ma rog, intrebari la care nu trebuie sa te astepti la raspunsuri. Ca vorbim de Seth Godin.

Categorii:baliverne, barfe

pe intelesul democratiei

Decembrie 21, 2010 Lasă un comentariu

Sigur ne place sa credem ce vrem si totul se leaga nod cu fundita la barbia prezentului, prins cu clema si eticheta, ca de n-ar fi fost nu s-ar fi povestit, deci credem ca suntem creativi pentru ca ne uitam la noi si ne fudulim cu faptul ca uite cum inca suntem, existam, existam paradoxal si apoteotic (haotic fie vorba intre noi) aproape ca ne apuca uimirea, intram in excitatie fara sa intelegem de ce existam si ce dreq cautam pe lumea asta insa „semnificatia” ne salveaza, o mana de ajutor, un buffer salvator, ne da ea un sens acolo, trebuie ca suntem aici cu vreun scop, nu se poate ca universul asta ditamai care s-a scremut miliarde de ani, sa ne cace ca pe un fel de gluma sau pur si simplu din greseala cand s-a scapat fara sa vrea si uite asa sa fi iesit noi. E absurd. Noi. Noi cei de acum. Pina la urma si sfarsitul lumii are un sens, hedonistic si egoist, e vorba despre noi si de fapt e un pact intre noi si univers (dumnezeu, providenta) caruia ii clipim smechereste in oglinda: ca doar nu s-a chinuit nebunul toate miliardele astea de ani ca sa ne faca si uite tocmai acum sa isi distruga perfectiunea creatiei.

Nu, asa ceva nu se poate, noi suntem aici ca sa dam sens unui sens care daca nu exista ar fi totul un nonsens si asta nu se poate, aici nu e loc de absurd, deci vom gasi un sens (la nevoie il vom inventa) de n-o sa se vada, vom adauga din plictiseala la inventie tot soiul de experimente sociale in acest secol la finalul carora lumea nu va mai avea incotro si va intelege cate ceva: de ce e rau si cum era mai bine, de ce e bine si cum sa facem si mai bine. Intre experimentele economice si de organizare incarcerate utopic in mintile oamenilor ne-am intrecut cu gluma in numai o suta de ani: comunism, rasism, nationalism, capitalism etc, insa singura utopie care razbate firav si clatinandu-se dincolo de secolul XX ramane democratia.

Asta numai pentru ca acest sistem e cel mai putin incarcat de adancimi interpretationale, cel mai putin afectat de teribilismul atribuirii de semnificatii, democratiei i-a lispit ipocrizia rolurilor pre-definite sacrosanct in societate si prin parteneriatul cu sistemul economic numit capitalism a oferit un model al lipsei de coerenta, cursivitate, continuitate si si-a mentinut din start cochetarea cu anarhismul plus un soi de set de posibilitati iesite din sfera predictabilitatii, de fapt democratia nu e un model ci mai degraba o cale catre ceva si o directie cu tendinta asimptotica. Totusi o sa numesc democratia „model” ca sa il pot apela cumva, si sa mai spunem ca printre dusmanii acestui model sunt tocmai aceste atribuiri inflationiste de semnificatii si interpretari iluzorii ce capata versiuni complet anapoda.

Exista o mare confuzie in definitia democratiei, eronat democratia este asociata cu civilizatia vestica a sfarsitului de secol XX. Nimic mai gresit, aceasta asociere pune inconstient in balanta si faptul ca aceasta civilizatie vestica a implementat consistent capitalismul ca sistem economic. Ca definitie, democratia este un sistem unde guvernarea este aleasa de popor. Simplu si cuprinzator, de aici sigur sunt o serie de interpretari cu sau fara sens. De exemplu nimic nu ne impiedica a considera China o democratie, la fel de democratic ca si Pakistan, Peru sau mai putin poate Anglia unde incepem deja sa complicam lucrurile dat fiind ca Anglia este o monarhie. Sigur ne intoarcem la definitia democratiei si parca am face unele schimbari insa ne dam seama ca definitia e buna. Si atunci dam drumul la interpretari. In final n-are nicio importanta cum interpretam, ci cum implementam un sistem si daca tara respectiva organizata si etichetata ca democratie, reuseste prin sistemul educational, social, politic si mai cu seama sistemul cultural de valori, sa promoveze acei lideri care sa aibe capacitatea si responsabilitatea de a conduce restul plebei intr-o directie buna si de a informa poporul si a-l convinge despre vectorul politic al momentului (sens, marime si directie).

Democratia mai este prost inteleasa de altii ca pe un soi de egalitate sociala. Nimic mai gresit si nimic mai periculos pentru bunul mers al societatii. In general egalitatea este prost inteleasa in special de paturile inferioare ale societatii. Aceste straturi sociale care evident au existat si vor exista intotdeauna, sunt astfel gresit tinute intr-o zona a deziluziei, a falsei sperante ca aceasta „egalitate” le va conferi un loc mai bun in conglomeratul social. Foarte prost inteleasa, „egalitatea” impusa de sistem la nivel social va esua intotdeauna, cel putin atat timp cat scopul declarat al unei societati este acela de a crea valori. Crearea de valori este antagonista cu egalitatea sociala. Valorile nu sunt nicicand create intr-un mediu social egalitar, ci mai degraba intr-unul in care ascensiunea doar sociala este permisa fara a avea deloc ambitia garantarii vreunei egalitati pre-definite.

Semnificatie in Modernism

Decembrie 21, 2010 Lasă un comentariu

Venise vremea, au decis oamenii, ca totul in jur sa aibe sens. Dupa istorii care au dovedit covarsitor contrariul, nazuinta si naivitatea s-au impletit in obsesia milenara ca lucrurile sa capete si ele un inteles, sa devina purtatoare de mesaje logice pe intelesul tuturor, astfel s-a intruchipat acest secol XX care s-a vrut la baza plin de logica si ratiune existentiala, construit cu grija si altruism de catre oameni pentru oameni, un triumf al modernitatii, modernitate dupa ce s-a creat pe sine iar apoi a re-creat cu tupeu trecutul pentru a-i sluji scopurile fantasmagorice, s-a crezut pe sine nici mai mult nici mai putin decat datoare de a aseza lucrurile intr-un fel anume, ordonate, legate, corelate intru colosala constructie datatoare de speranta: viitorul, cu sens si cursivitate a creatiei intr-un secol care culmea asterne in istorie o perioada de distrugeri si esecuri nemaintalnite combinate in schimb cu nascocirea acestei masinarii culturale promovate din plin in secolul XX: tehnologia ca un cadou facut viitorului proiectat si nascocit in secolul semnificatiilor.
Obsesia sensului, a logicii si a ratiunii au creat mediul propice dezvoltarii stiintei si tehnologiei care paradoxal au sfarsit prin a submina „semnificatia” si prin a termina perioada modernitatii asa cum fusese ea inceputa in plin spatiu narativ al debutului de secol XX unde cubismul, existentialismul, curentele abstracte reprezentau tendintele tentaculare ale lumii ce avea sa se inventeze.

Nimic din toate aceste tentatii interpretative ale realitatii nu ar fi fost posibile fara utilizarea unui „glue” care sa ocupe ametitor spatiile firesti de nonsens: semnificatia. Aceasta „semnificatie” a devenit unealta cu care modernistii au sculptat marele edificiu cultural al secolului XX, cu o remarcabila desfasurare de forte si cu o si mai remarcabila creativitate, se reuseste penetrarea in mase unde oamenii reusesc sa isi croiasca intr-o abundenta nemaivazuta noi idei, cosmogonii, universe, dumnezei. Metanarativele se insiruie unele dupa altele intr-o explozie inflationista de sensuri si rastalmaciri a rastalmacirilor.

Ca niciodata in istorie lumea apare plina de sens prin interpretari, motivatia existentei se realizeaza prin semnificatie si orice altceva in acest univers devine purtator de rol celest, providential prin cel putin faptul ca in noua fantasma lucrurile au neaparat o destinatie iar universul lucreaza dinadins, pe sleau, pe ascuns sau intr-un mod inca neinteles prin tot ce ne inconjoara intru implinirea acelei tainice meniri pe care oamenii o pot fie calcula halucinant, prezice oniric sau pur si simplu interpreta poetic. Astfel ca nimic nu ne mai scapa, astfel ca nimic nu ne mai sta in cale de a impleti destinele noastre de oameni cu cele ale astrilor stelari, ale corpurilor cosmice sau ale manifestarilor meteorologice. Semnificatia ne da brusc puterea de a ne azvarli in infinit, ancora in eternitate, si a deveni practic increzatori ca odata cu ea (cu eternitatea) vom sta la randu-ne ranjind peste veacuri cumva la modul profetic sau esoteric, martori providentiali la viitorul pe care avem acum posibilitatea sa il cladim prin interpretare si atribuiri de semnificatie.

intentii in a 4a stare

Decembrie 20, 2010 Lasă un comentariu

nu inca, lasa pilulele in pace. suntem inconjurati de bizoni pe de-o parte si de ticalosi pe cealalta. alde neo, asanj si chomsky sunt o minoritate absolut jenanta, poetic vorbind sigur ca aceasta minoritate reprezinta in ansamblul ei tot ce are lumea asta mai bun, mai progresist si mai futurist (il includ pe bill la capitolul asta). insa e ceva de personaj romantic, melo-dramatic si mioritic in personajele astea singulare. trebuie sa ne regasim in al 4 lea tip pe langa bizoni, ticalosi si revolutionari. tre sa fim toate chestiile astea la un loc. stiu e gretzos si periculos dar altfel nu vad ce poti face

Auzi, pe bune, crezi ca exista o a patra categorie? Ma tem ca in mod constant ne plasam in randul bizonilor, ca sa iesi de-acolo tre sa racnesti, ori in momentul ala te plasezi automat in una din celelalte doua categorii. Ar fi interesant de detaliat categoriile, din punct de vedere al intentiilor si al starii de fapt. Tre sa fac ceva pe-aci,
altfel m-as apuca.