pe intelesul democratiei


Sigur ne place sa credem ce vrem si totul se leaga nod cu fundita la barbia prezentului, prins cu clema si eticheta, ca de n-ar fi fost nu s-ar fi povestit, deci credem ca suntem creativi pentru ca ne uitam la noi si ne fudulim cu faptul ca uite cum inca suntem, existam, existam paradoxal si apoteotic (haotic fie vorba intre noi) aproape ca ne apuca uimirea, intram in excitatie fara sa intelegem de ce existam si ce dreq cautam pe lumea asta insa „semnificatia” ne salveaza, o mana de ajutor, un buffer salvator, ne da ea un sens acolo, trebuie ca suntem aici cu vreun scop, nu se poate ca universul asta ditamai care s-a scremut miliarde de ani, sa ne cace ca pe un fel de gluma sau pur si simplu din greseala cand s-a scapat fara sa vrea si uite asa sa fi iesit noi. E absurd. Noi. Noi cei de acum. Pina la urma si sfarsitul lumii are un sens, hedonistic si egoist, e vorba despre noi si de fapt e un pact intre noi si univers (dumnezeu, providenta) caruia ii clipim smechereste in oglinda: ca doar nu s-a chinuit nebunul toate miliardele astea de ani ca sa ne faca si uite tocmai acum sa isi distruga perfectiunea creatiei.

Nu, asa ceva nu se poate, noi suntem aici ca sa dam sens unui sens care daca nu exista ar fi totul un nonsens si asta nu se poate, aici nu e loc de absurd, deci vom gasi un sens (la nevoie il vom inventa) de n-o sa se vada, vom adauga din plictiseala la inventie tot soiul de experimente sociale in acest secol la finalul carora lumea nu va mai avea incotro si va intelege cate ceva: de ce e rau si cum era mai bine, de ce e bine si cum sa facem si mai bine. Intre experimentele economice si de organizare incarcerate utopic in mintile oamenilor ne-am intrecut cu gluma in numai o suta de ani: comunism, rasism, nationalism, capitalism etc, insa singura utopie care razbate firav si clatinandu-se dincolo de secolul XX ramane democratia.

Asta numai pentru ca acest sistem e cel mai putin incarcat de adancimi interpretationale, cel mai putin afectat de teribilismul atribuirii de semnificatii, democratiei i-a lispit ipocrizia rolurilor pre-definite sacrosanct in societate si prin parteneriatul cu sistemul economic numit capitalism a oferit un model al lipsei de coerenta, cursivitate, continuitate si si-a mentinut din start cochetarea cu anarhismul plus un soi de set de posibilitati iesite din sfera predictabilitatii, de fapt democratia nu e un model ci mai degraba o cale catre ceva si o directie cu tendinta asimptotica. Totusi o sa numesc democratia „model” ca sa il pot apela cumva, si sa mai spunem ca printre dusmanii acestui model sunt tocmai aceste atribuiri inflationiste de semnificatii si interpretari iluzorii ce capata versiuni complet anapoda.

Exista o mare confuzie in definitia democratiei, eronat democratia este asociata cu civilizatia vestica a sfarsitului de secol XX. Nimic mai gresit, aceasta asociere pune inconstient in balanta si faptul ca aceasta civilizatie vestica a implementat consistent capitalismul ca sistem economic. Ca definitie, democratia este un sistem unde guvernarea este aleasa de popor. Simplu si cuprinzator, de aici sigur sunt o serie de interpretari cu sau fara sens. De exemplu nimic nu ne impiedica a considera China o democratie, la fel de democratic ca si Pakistan, Peru sau mai putin poate Anglia unde incepem deja sa complicam lucrurile dat fiind ca Anglia este o monarhie. Sigur ne intoarcem la definitia democratiei si parca am face unele schimbari insa ne dam seama ca definitia e buna. Si atunci dam drumul la interpretari. In final n-are nicio importanta cum interpretam, ci cum implementam un sistem si daca tara respectiva organizata si etichetata ca democratie, reuseste prin sistemul educational, social, politic si mai cu seama sistemul cultural de valori, sa promoveze acei lideri care sa aibe capacitatea si responsabilitatea de a conduce restul plebei intr-o directie buna si de a informa poporul si a-l convinge despre vectorul politic al momentului (sens, marime si directie).

Democratia mai este prost inteleasa de altii ca pe un soi de egalitate sociala. Nimic mai gresit si nimic mai periculos pentru bunul mers al societatii. In general egalitatea este prost inteleasa in special de paturile inferioare ale societatii. Aceste straturi sociale care evident au existat si vor exista intotdeauna, sunt astfel gresit tinute intr-o zona a deziluziei, a falsei sperante ca aceasta „egalitate” le va conferi un loc mai bun in conglomeratul social. Foarte prost inteleasa, „egalitatea” impusa de sistem la nivel social va esua intotdeauna, cel putin atat timp cat scopul declarat al unei societati este acela de a crea valori. Crearea de valori este antagonista cu egalitatea sociala. Valorile nu sunt nicicand create intr-un mediu social egalitar, ci mai degraba intr-unul in care ascensiunea doar sociala este permisa fara a avea deloc ambitia garantarii vreunei egalitati pre-definite.

Anunțuri
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: