Arhiva

Archive for Iunie 2011

limbaj romanesc

cardiac, nici nu stiu ce inseamna sa traversezi gara de nord, in capul meu expresia nu compileaza. gara de nord pentru mine e o cladire, a carei traversare era posibila pe jos si fara pasajul basarab. daca acum insa ca sa traversez gara tre sa ies si sa o iau pe pasaj, nu’sh daca mi s-ar parea floare la ureche. ma rog, probabil ca vorbesc de traversarea sinelor din zona de catre masini, pentru care acum e floare la ureche, un fleac, un tzasht-basht.
daca-mi permiti, colega, degradarea nu e totusi catre scara blocului, ci catre copilarie. ziaristul se adreseaza perioadei aleia fericite din viata tuturor, si spera ca empatia sa se reverse si asupra scrierii altfel scremute. cand vorbeste de schimbarea cabinetului, ziaristul nostru o va face printr-o analogie simpla, cu „tzara-tzara vrem ostashi”, infractorii vor juca „ascunsa” cu politia, care politie ii va „dibui” pe faptasi.
stai asa ca imi suna cunoscut deja, cred ca barbosu’ a avut o incercare pe linia asta, facand misto de gianina corondan, din pacate tot ce gasesc e asta – – nu stiu daca supravietuiesti.

buna analogia, sensul coerent al mesajului e fracturat, hibridizat, triviala si timida nevoie de simplificare a informatiei devine anexa la experimentarile mesagerului, adica mai intai trebuie sa intelegi cu cine ai de-a face, individul trebuie sa ne hartuiasca si sa isi satisfaca intai de toate poftele experimentale, ale incercarilor unor indivizi de a fi simpatici, din pacate majoritatea covarsitoare a indivizilor sunt imbecili sadea care iti imping la consumare divagatiile lor fara nicio legatura cu asteptarile consumatorului.

comunicatia e traumatizata si traumatizanta, temerea majora a societatii romanesti e plictiseala, mai bine imbecil decat sec, mai bine irational decat concis, scurt si la obiect, simplificarea e fix locul pe care trebuie sa il evitam, noi popor care ne tragem istoric si artistic sevele dintr-o sumedenie de filigrame folclorice, creative, coloristice, noi refuzam sa devenim o natie lineara care sa exprime ideile exact asa cum sunt, asa ca limbajul nostru si exprimarile colcaie de personficari ajutatoare, tonul e colocvial si sugubatz, atitudinea e copilareasca si imprevizibila.

Limba romana a devenit apanajul manelistilor, al semi-doctilor, al mediocrilor, nu ma refer la mult-promovata gramatica ci la prea putin discutata maniera de expresie, in criza de normalitate gastile de neaveniti iau cu asalt COMUNICAREA – important aspect care ne defineste nu numai ca indivizi, ca grup, insa s-ar putea cred demonstra ca are de-a face cu nivelul de trai, felul in care interactionam, in care ne respectam unii pe altii, perspectiva asupra mediului inconjurator si cred ca lista poate continua cu alti astfel de factori care sunt influentati de comunicare si de modul in care alegem sa o facem.

Categorii:baliverne, idei ratate

mananc si sting

citesc si sting, mananc, plang. nu mai inteleg nimic din limba romana.
citeam un articol despre sting venit in bucuresti pentru un concert zilele trecute. lasand la o parte tendinta desantata a jurnalistilor care pocnesc limba romana in fel si chip pentru a atrage atentia sau poate pur si simplu pentru a se afla in treaba, m-am poticnit asupra unei fraze care din pacate nu mai are de-aface cu jurnalistii. inca nu imi dau seama insa suna teribil de sec:

„Sting a aparut pe scena îmbracat cu un tricou gri, simplu si o pereche de pantaloni.”

mi-a sarit cafeaua pe nas, jurnalistul roman e un monstru. cum reuseste el sa renunte la aura sofisticata a literatului cu diploma, cum se conecteaza direct la sufletul si mentalitatea multimii, renuntand la panteonul operei romanesti si coborandu-se, generos, la nivelul paturii majoritare. daca are la degetul mic dictionarul explicativ al limbii romane, demonstrat in utilizarea banalului „pantaloni” in loc de elevatele si hulitele „jeans”, „blugi” sau „iegari”, omiterea virgulei dupa „simplu” pur si „simplu” exponentiaza semantic simplitatea vestimentara a artistului. metafora e folosita abil, simplitatea se propaga fluid de la tricou la pantaloni, intrerupta numai de specificarea faptului ca vorbim de „o pereche”, specificare necesara altfel n-am sti ca e vorba de o singura pereche.
ce n-am inteles e daca era in picioarele goale, sau in niste banali dragasani.

ma intorc la limba romana, citeam pe unul din linkurile catre linkurile care mi le-ai trimis. sub poza cu niste zone demolate, dedesupt eticheta artistica: „traversarea garii de nord va fi floare la ureche”.
ai inteles da?! nu ca „traversare va fi usurata, va fi mult mai simpla, simplificata etc”. deci limbajul romanesc e unul de puternica expresie, infuzie si compozitie, compilarea nu se mai poate face la stilul gramatical ci numai in ambianta semantica cu consonante regionale si de cartier. acest framework cu amprente duhnind a casa scarii a coborat in strada, limbajul nu mai este sub sceptrul dictatorial al vreunei academii ci iesit din slotul care a sclavagit limba de-a lungul timpului si redat poporului. ura!

Categorii:baliverne