Archive

Archive for Decembrie 2011

Disponibilitati si Energie, 2

Decembrie 28, 2011 Lasă un comentariu

Feedback Informational

Paradoxal acest pas esential nu se rezuma de fapt numai la a intelege sau nu – o anumita teorie, manifestare (de exemplu o melodie sau o carte) ci la capacitatea empatica, sincretica, deductionista, interpretationala (?) etc de a accede acel miez al informatiei transmise, de a intercepta in sens inspirational, vibrant si a genera capacitatea mobilizatoare necesara unui pas dincolo de conditia spirituala dinaintea momentului de contact cu respectiva informatie.

Problema nu e ca un individ intelege si altul nu, ci ca unul e inspirat (vibratie, sincronizare, excitatie la nivel somatic) in vreme ce altul percepe mecanic informatia la care are acces fara nicio posibilitate de asimilare. Aici intra in discutie partea a doua a teoriei: disponibilitatea de perceptie.

Disponibilitati si Energie, 1

Decembrie 27, 2011 Lasă un comentariu

Access informational.

Ceea ce a ramas constant sau a crescut infinit mai putin prin comparatie (cu diversificarea formelor de acces), este capacitatea de asimilare, intelegere si diseminare a acestei informatii.

Interactiunea cu respectiva informatie nu inseamna numaidecat ca acea informatie e corect perceputa, fenomenul este unul de infuzie informationala cu un efect infidel la asaltul de stimuli, mai multa informatie si acces la aceasta nu inseamna automat generarea unui raspuns de evolutie, a vreunui moment de echilibru punctat, cauza principala e capacitatea redusa de digerare si sintetizare a informatiei la nivel individual.

pensie pe munca pe viatza

Decembrie 25, 2011 Lasă un comentariu

Bravo ei ca poate fi încă activa la o vârsta atât de înaintata.
As vrea insa sa fac o remarca apropo de abundenta acestui tip de știri in ultima vreme care împreuna cu alte unelte propagandistice ajuta la formarea opiniei cum ca n-ar trebui sa mai existe o vârsta de pensionare. Vad in toata aceasta campanie bine directionata doar un prim pas de initiere in ceea ce va deveni candva optional – sa te pensionezi la 65 de ani. Pentru ca măsura sa fie între-adevăr acceptata se va permite chiar in spirit de „opțiune” sa se iasă la pensie chiar înainte de termen. Aceasta clauza insa va fi insa inlaturata din motive evidente, nu asta era intenția initiala.
Trecând peste pasii intermediari, finalul va fi benefic pentru guvernele lumii si marile corporatii, nu va mai fi rentabil pentru lucrători sa iasă la pensie, sistemul medical va ieși câștigat pentru ca oamenii vor muri mai repede sub stresul si presiunea serviciului. Intr-un cuvânt, vom munci pe viața fără acel moft socialisto sindicalist numit pensie.

Citiţi mai mult: Cea mai bătrână angajată din Marea Britanie are 94 de ani şi nu vrea să renunţe la muncă – Internaţional > EVZ.ro

Categorii:barfe, Comunism, economie

La moartea unui artist banal

Decembrie 12, 2011 Lasă un comentariu

Deschid in rutina google/news. citesc. dau cateva pagini inainte si-napoi daduradoi. ma mut la stirile locale. dupa care la alea provinciale. dubluclick pe niste cuvinte anapoda dupa care vad ceva la ziarele IT. nimic. ma mut in final cu o ultima sperantza catre washingtonpost si nytimes. plictiseala. in amorteala care ma cuprinde simt nevoia de ceva tare, imi trag aer in pept si tiparesc in adresa browserului ev, imediat mi se sugereaza din istoric evz.ro. apas enter si deodata stirile universului devin o subnota la cele dimbovitzene, se scufunda in ridicol spasite si rusinate, un rahat pe batz ce sa mai, un nimic pe langa stirile romanesti care mi se deschid in fatza de-a valma ingramadindu-se deodata sa se faca auzite si vazute prin doar amaratul meu de browser care se dovedeste el insusi neincapator in fata tsunamiului de stiri revarsat de presa romaneasca in orice zi a anului.

evZiarul relateaza gafaind de oboseala si transpiratie, stropind in ingramadeala de vorbe, printre descrieri de scene terifiante sinuciderea unei artiste. undeva la subsol cateva lucruri care trebe zis ca te trezesc din amortzeala direct in zbateri si dezbateri:
– cum sa te pui in picioare in 15 minute dupa o betie de o noapte
– un mort, dat în judecată ca să-şi plătească datoriile. Culmea, mortul şi le plătise
– boicotarea zarzavaturilor olandeze – faza pe raioane
– imobiliarele la pamant + cateva articole cu avertizare (atentie socant! – scrie in titlu) asteptandu-si clickul curiosilor si a dependentilor de senzational
Candoarea detaliilor actului sinucigas deschide liber unui front ametitor de comentarii, sinuciderea in sine se pierde oarecum in fundal lasand amanuntele sa ne invadeze imaginatia: artista a plonjat de la etajul 6 in singurul loc liber din parcare iar actul prezentat cu sublima sete de amanunte vine cu o parabola apetisanta a sinuciderii in mod identic in urma cu vreo 30 de ani a tatalui artistei. Mai apoi apar multe sticle de alcol in cadru, mama artistei, catelul, bunicul, un divortz urmat de un prim esec al tentativelor de sinucidere….

Sa recunoastem, romanii sunt mult mai pregatiti pentru sfarsitul lumii decat ziarele de limba engleza peste care mi-am aruncat eu privirea. romanul n-are timp de pierdut, el vrea sa citeasca si sa se sature, sa vada stirile si sa moara, sa citeasca stirile ca si cand n-ar mai exista un maine, titlurile sunt facute musai sa-ti atraga atentia, spectaculoase, si mai cu seama relatarea trebuie sa fie personala cu orice risc. in momentul in care i se ia interviu unei personalitati culturale e musai sa aflam cand acesta sau aceasta si-a inceput viata sexuala, de cate ori se epileaza pe luna si in ce zona, care e relatia cu soacra etc. in ziarul de azi exista un filmuletz cu balta de sange pe asfalt lasata de artista aruncata de la balcon. masinile care parcheaza nepasatoare cu rotile in balta respectiva creaza o senzatie funesta improscata cu stopi de abject, candidul artistic romanesc is atinge esentialul, acele imagini starnesc ma! – poate crispeaza pe unii, irita pe altii sau deseneaza un ranjet pe chipurile celor mai multi, in romania cel mai teribil lucru pare a fi acela de a fi normal, lin si masurabil, de a relata ceva firesc – exista un risc al derapajului in banal pe care romanii nu si-l pot organic asimila, el e rejectat ca o perceptie a unei „dereglari” pentru fundatura noastra de lume. La noi in mahala a fi banal inseamna a fi un nimeni, a te comporta „normal” e un semn al unei fragilitati si inadaptabilitati la realitatile oribile care fac inacceptabil echilibrul in ansamblul societatii romanesti.

Prin urmare ranjetul had al mortii devine o ultima sansa de exprimare disperata in momentul in care in Romania simti ca nu te mai poti manifesta artistic, singura varianta la indemana pentru captarea atentiei si fuga de banalitate –
acest cosmar existential, aceasta perversiune sociala opusa vartejului senzational a care bantuie nevrotic lumea contemporana.