Prima pagină > arhitectura, Arhitortura > despre europa si america, partea I

despre europa si america, partea I


zici de continuitate in europa, mie mi se pare ca in general americanii sunt mult mai traditionalisti si puritani decat europenii, care sunt mult mai experimentali si libertini. ma intreb daca nu cumva exact restrangerile gen istorie si miscat in spatii mici n-a provocat (si nu provoaca in general) imaginatia mai bine decat lipsa constrangerilor, in psihologie inversa. mai e si diferenta de abordare – directa si fara menajamente, cea americana, respctiv analitica si dilematica, cea europeana. cea europeana da nastere la dezbatere, cea americana la discutii. ajungem din nou la consumismul (goana dupa cantitate) american vs elitismul (interesul in calitate, cat mai e) european.
iresponsabilitatea as pune-o ca trasatura comuna si fara granite. si nici nu sunt convins, din nou, ca e apanajul modernitatii.

o chestie care reiese din discutiile noastre:
1. Vorbim despre Europa putin idealizata; o fi bine, o fi rau, vorbim de ceea ce percepem noi de peste ocean ca e acolo. In acelasi timp, trebuie admis, percepem Europa asa cum de altfel ar vrea si ea (sau ei) sa fie perceputa. Stim bine ca de treci codrii de arama, dupa Curbevois incolo incepe sa semene cu Rahova. Intrebarea e: acceptam sa vorbim despre Europa aia care vor ei dar care nu exista 100% in realitate ?

Eu o sa vorbesc despre Europa aia de pina in Rahova, stiu ca exista si partea ailalta cand ajungi in Ferentari sau Giulesti dar trebuie admis ca in Europa aia buna am vazut locuri care merita si oameni care merita. Nu vreau sa ma leg de maikata dar un om ca ea n-ai sa vezi in America. Sau gen Cojocaru, Patapievici, Plesu sau tu, stilul boem care infrunta putin fugit ireparabile tempus asa citind o carte care nu o sa ii trebuiasca la nimic niciodata, numa pour relax.

Traditionalism si Respectarea Valorilor
 
Iti zic ca traiesc o confuzie totala apropo de interferenta intre ceea ce credeam a fi total separat: dreapta, stanga; conservatorism si liberalism; tradionalist si modernist;
Provincia Ontario a votat acum vreo 2-3 saptamani, a votat dinamic, a votat liberal, liberalii fiind singurii care au promis ca nu vor schimba nimic. Nu numai, dar liberalii erau deja in proportie covarsitoare in Parlamentul provincial, lumea a votat tot cu ei. Ce mai e liberalismul in ziua de azi? Daca nu ai fi stiut ca e de la ei, daca le citeai platforma ai fi putut sa juri ca e vorba despre partidul conservator.
 
Americanii sunt traditionalisti, europenii sunt modernisti si avangardisti. Raportarea la valoare ne scapa insa, europenii isi protejeaza pe cat posibil valorile culturale, americanii nu, pentru ca din pacate nu le au. Valorile americanilor nu sunt de natura culturala, bunuri comune si istorice. Nu sunt efigii culturale, idei sau locuri care sa ii adune in sens de consens, la americani valorile sunt chestii destul de relative si concrete. Pe langa curcanu de thnxgiving, problema avortului, pedeapsa cu moartea, munca ca mod damblagit de a-ti ocupa timpul. Familia e un alt aspect, poate vorbim o data despre perceptia familiei dincolo si dincoace de ocean.
Ok, nu mai stiu despre ce vorbeam, Europa vad ca se misca mai repede, se descotroseste de praful trecutului, pastreaza ceea ce e evident ca trebuie pastrat si merge mai departe, America stagneaza intr-un soi de inertie culturala, incapatanare si limitare.
Da, iresponsabilitatea e o trasatura comuna si care cand este incurajata face ravagii.
 
Ba numai eu voresc in puliii mei? Mai zi si tu ceva. Uite la mine cat am putut sa scriu. Bag picioarele.

am uitat sa-ti zic ca nu prea pot sa scriu nimic mai lung de 10 randuri. nu din cauza ca ar fi plin de lume pe-aici – desi e – ci din cauza ca nu sunt in stare sa gandesc atata.
in mod cert vorbim de o europa idealizata. ce aflu eu despre europa e din deutche welle, iar mixajul de reportaje din toate orasele si provinciile europene ma pacaleste si ma face sa cred ca si in realitate viata e la fel de conectata si ca deci si londonejii stiu de ultima recolta de vinuri din milano sau mai stiu eu ce. probabil ca nu e adevarat, da’ de aici asa se vede. o carca de orase mari mult mai apropiate intre ele decat cele americane (deci cu posibilitati de calatorie), extrem de pestrite din punct de vedere cultural, istoric si

puii mei, ma mai gandesc

bai, nu mai apuc sa mai dezvolt pe discutia de ieri. ai dreptate sa observi ca exista diferente de toate felurile, ar trebui sa gasim solutia indiferent de diferente si indiferente (poti sa ma citezi cand o sa ai nevoie sa enervezi pe careva). cred ca politica poate fi lasata in pace in discutia asta, ca irelevanta. acu ne gandim la solutii (vezi doamne), nu la implementarea lor. idem, solutia este oarecum independenta si de o discutie despre europa, de-aia propun sa nu ne mai gandim musai la europa (plus ca recunoastem ca si ei au dat in aceleasi probleme).

in ultimele 2 zile mi-au trecut prin cap idei disparate
1. frumusetea unei chestii de arhitectura sau a unui plan urbanistic nu e data numai de proportii, ci de dimensiunea efectiva. orasele europene (scuze, tocmai am zis ca nu ne mai gandim la europa) care ne plac (in general) urmeaza tipicul dezvoltarii medievale – stradute relativ inguste, spatii relativ usor de parcurs cu piciorul, cladiri de locuit relativ inghesuite, cu o densitate relativ mare de populatie. orice schimbi in datele astea („pai acum toata lumea are nevoie de masina, asa ca hai sa ne gandim la asta” sau „pai avem tot desertul la dispozitie, nu e musai sa stam inghesuiti”) va duce la o asezare pe care o vom percepe ca urata sau incomoda sau neprietenoasa (vezi brasilia si toate comunitatile de kko).
2. exista o droaie de surse de energie, din pacate exploatarea lor va strica ceva din peisaj. caz in discutie: miniturbine de vant, panouri solare, hidrocentrale de flux/reflux, vor strica peisajul asa cum deja campurile de generatoarele pe vant strica peisaju (arizona, vazut cateva, nu m-a bucurat)
3. ma tem ca nu e posibla o asezare umana confortabila (de exemplu care nu e dezvoltata sub pamant) care sa nu interfere in mod negativ cu „natura”. oriunde am pune o casa, vom lua din salbaticie. speram ca un exemplu de dezvoltare pe verticala sa alevieze oarecum chestia asta, da’ nu’s convins. un exemplu de ceva care ar putea fi pus sub pamant – parcari, cinematografe. am putea avea transporturi sub pamant? practic problema e ca mi-ar place sa mai existe tinuturi salbatice, cu animale traind fara restrictii umane. ce fel de orase ar trebui sa dezvoltam de exemplu ca animalele sa aiba la dispozitie toata scoarta? sa ne caram pe luna?

bai, scuze ca nu continui discutia de dedesubt, nu vreau sa analizam la nesfarsit fara dovezi clare ca mergem inainte

Anunțuri
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: