Prima pagină > arhitectura, Arhitortura, baliverne, forme diforme > concept alandala – functia decide forma

concept alandala – functia decide forma


Citeste chestia asta si zi ce crezi, mie mi se pare ceva fundamental aici: http://en.wikipedia.org/wiki/Form_follows_function

practic sunt doua dictoane, unu’ mi se pare mai idiot ca altul depinde dincotro privesti, mai ales daca te uiti la rezultate.
form follows function – sigur ca aratarea unei cladire are oarecare legatura cu scopul pentru care a fost cladita. da’ nu as constrange functia unei cladiri la cea initiala; in timp functiile se schimba iar forma cam ramane aceeasi. arhitectura versatila mi s-ar parea un subiect mai interesant decat dictonul asta simplificator, cunosc cazuri de cladiri care si-au schimbat menirea, cu rezultate indoielnice. mai departe, dictonul se caca pe ideea de „constructie in context”, care ar permite o armonizare a peisajului general. uita-te cum arata blocul din poza a lu’ marele sullivan.

ornament is crime insa e de-a dreptul cumplitm iar expresia este oglinda vremurilor in care barbatii se imbracau cu aceeasi culoare de costum pe strada si erau trasi la indigo. vremurile s-au mai schimbat, am inteles ca suntem oameni, si ca oameni avem nevoie de inspiratie (pecare daca vrei poti s-o traduci prin senzatie de placere, endorfine, chemicale). din cauza asta intotdeauna o sa avem nevoie de ornamente, iar faptul ca inca mergem sa ne uitam la notre dame sau la versailles ar trebui sa reprezinte ceva. sigur ca in balanta ornamente/buget intotdeauna bugetul o sa fie mai important, da’  sa declari ca ornament is crime mi se pare criminal. fa o comparatie cu gaudi, si vezi ce preferi.

il recunosc cu greatza pe unul din marii intemeitori ai arhitecturii moderne:
http://www.chicagohistory.org/sullivan150/credits/index.php

adauga si pe Le Corbusier (asta are si nume de cartier prin paris) – alt imbecil
 
mi se pare interesant ca „marii arhitecti” au colaborat foarte strans cu personaje ciudate dpdv istoric: dictatori, nemernici de tot felul, intr-un fel poate prin materialismul lucrurilor astia sunt de altfel clientii cei mai fideli dar vad o fina paralela intre autoritarism, dictatura si arta arhitecturala pe care astia o practica.
 
http://en.wikipedia.org/wiki/Ornament_and_Crime
E ciudat cum setea de realitate a unor imbecili e filtrata printr-o vehementa paroxistica, adica stim / presupunem ca viata e de cacat, suntem de acord ca lucrul asta sa nu fie ascuns ipocrit insa nu vad de ce trebuie pornita o cursa indarjita in a sublinia cu predilectie cele mai abjecte scene, unde mai pui ca viziunile prezentate deja nu mai reprezinta realitatea ci o abuzeaza intr-un supra-realism scabros picand in extrema opusa a ceva ce nu pot considera arta.
 
Influentele intre diverse culturi, sisteme, curente artistice … ce sa mai, le numim generic influente, au existat si nimic nu se poate crea de la sine ci pornind pe directii deja trasate se va putea construi peste. Ar fi interesant ca exercitiu sa ai ambitia sa iti faci paine prajita de la zero. Sa trebuiasca sa descoperi singur cum cultivi graul, cum se face painea, cum faci un foc fara nimic modern la indemana sau cum construiesti un toaster…. shit.
Ok, vorbim de influente. Dincolo de partea inevitabila a acestora, de miscarea browsiana sau browseriana a ideilor, a amestecului si compusilor ideatici exista insa si partea experimentala si cea fortata. In materie de culinare (desi aici e taramul unde combinatiile functioneaza) ai sa vezi indivizi care incearca gem cu branza sau creer de maimutza, precum ziceam exista o parte experimentala care insa erupe dezgustator in cazuri de abuz in momentul in care incepe sa fie luata in serios, fortata ca fiind ceva novator si aducator de valoare.
Domnule, doamnelor si domnilor, mai draga colega, nu promovez conservatorismul aici insa ceea ce as vrea sa se inteleaga este ca extravaganta si coctailu de idei nu corespunde cu valoarea in sine. Preluarea prin repetitie si inmanuncherea ideilor din diverse teorii in dorinta de a construi ceva nou dar lipsit de fundamentare originala nu numai ca produce non-valori axiologice insa bulverseaza creativitatea si orginalitatea prin efectul de inhibare si confuzie cu care astfel de idei sunt sistematic promovate. Libertatea in arta este insa un principiu sine qua non, aceste curente si intreagul mecanism care le produce sunt parte a modului de functionare firesc si circulatie a ideilor. A incerca sa avem un mediu artistic perfect e ca si cum am incerca sa ne traim viata in incinte septice de frica microbilor. Tinta mea era insa de a explica influenta pe care a avut-o teoria evolutiei a lui Darwin in mediul artistic.
Imprumutul fortat de idei din evolutionism in arhitectura s-a facut abuziv si erratic, considerandu-se „frumusetea” imprumutului in sine nu rezultatul acesteia, nu aspectul practic al ideilor finale. Functia care creaza organul din teoria lui Darwin a impus frontispicii arhitecturale imediate: forma urmeaza functia (http://en.wikipedia.org/wiki/Form_follows_function),
aspectul estetic devine ornament iar ornamentul o crima (http://en.wikipedia.org/wiki/Ornament_and_Crime)
Cursa frenetica impotriva esteticii sau ambitia de a o transforma devine o tinta majora in arta, in general si in arhitectura in particular. Preluarea arbitrara de idei in arta din domenii total non-artistice produce debusolarea inceputului de secol: cubism, supra-realism, constructivism, iar in arhitectura hidosenii precum minimalism, brutalism sau proletcultism (sau cum draq se chemau chestiile comuniste). Genul asta de mixtura de idei imi provoaca greatza insa sunt de acord ca nimeni nu are dreptul sa le interzica „prin lege”. Durerea este insa ca arta e ceva inevitabil si de lunga durata, suna periculos insa in general o intoxicare artistica, cum ar fi curentele inceputului de sec XX (nu ma mira deloc cele 2 razboaie mondiale in acest context artistic), ne marcheaza cu sau fara voia noastra prin aspectul urbanistic pe care il lasa cu tupeu in urma lor, prin ideile care continua sa framante si sa seduca anumite minti, prin timpul si energia pe care continua sa ni le consume inutil. Modernismul e o prima incercare de a stopa penetrarea imbecilitatii in mediul social.
Inchei prin a-ti zice ca doar ridic o problema la fileu, habar n-am ce e de facut si daca o eventuala solutionare sta in moralitate sau in legislatie sau in amandoua. Ori poate nici macar nu se poate imagina asa ceva. Ar trebui totusi ca fiecare generatie sa aibe dreptul sa inceapa curat fara a tiri dupa ei mosteniri infecte ale celor de dinainte. Sunt multe chestii care imi displac in miscarea asta noua de sorginte ecologista si green insa partea care sper sa fie preluata si asimilata in arta si mai departe sa zicem in arhitectura este curatenia (sigur e un cuvant mai bun sa exprime ce vreau sa zic) si renuntarea la sentimentul de eternitate, asumarea efemerului.
 
Am zis, pun pariu ca nu o sa ajungi la linia asta. Eu am reusit pentru ca nu am citit ce-am scris.

bai esti nebun, cat mi-ai scris? iti dai seama ca n-am cum sa raspund la asta azi. sau maine. e de studiat, facut rezumat, referat, perorat, extras idei, facut caracteristici, o scurta analiza lexicala, gramaticala si semantica, a semnelor de punctuatie si structurii pe paragrafe.
deci n-am cum azi. mila!

Anunțuri
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: