Arhiva

Archive for Aprilie 2012

Portia de clisee

Dupa miezul noptii in paris iti dai seama ca toti tanjim dupa altceva, eroul dupa anii ’20, eroina dupa anii 1800, woody allen dupa niste vremuri ceva mai elitiste care n-au existat niciodata si dupa un happy end care nici el nu s-a facut remarcat, eu dupa un alt fel de woody allen, ceva mai destept si mai haios. Filmul e captivant, sarmant, are muzica saltareata si parizeriana iar cadrele cu orasul nu sunt de neglijat, da’ zau ca am fi meritat mai mult de-atata. Chiar si celebritatile de care caracterul da prin film ar fi meritat si ele la randul lor mai mult decat o portie de stereotipie seaca, ofensiva, mascand cu greutate o insultatoare simplitate, imposibil ca oamenii aia au fost atat de batuti in cap pe cat s-a jucat woody cu descrierile. In final, dincolo de medicala atentie la sine insusi cu care ne-a obisnuit, woody nu s-a spart in figuri prea tare, si a ingrosat binenteles stereotipul americanului superficial, naiv dar sensibil, pierdut intre cowboyul republican de prairie si urbanistul democrat de new york. Finut in prezentare, cam vrac si butucanos in alcatuire, filmul probabil merita o atentie, macar prin comparatie cu celelalte. 

Categorii:baliverne, filme