Arhiva

Archive for the ‘Articole’ Category

Spirit American Spirit

Ianuarie 13, 2012 Lasă un comentariu

si, ca corolar, ti-am zis acu ceva vreme ca noi romanii am semana cu iranienii. imi cer scuze, nu stiam ce vorbesc.

Subiectu cu iranienii e greu si ma tem ca nu stim nimic despre. Si eu le-as baga doi pumni in stomac si unu in mecla ca sa termine cu rahaturile alea nucleare.
Dar cum ziceam e complicat penca habar n-avem care e situatia, in cazul tau e si mai rau ca tu stai in statele cele mai unite si nu ma poti contrazice ca nu v-au spalat aia pe creer. Ia zi sincer, te-au spalat sau nu ? Nu vine unu pe furis si te spala pe creer o data pe saptamana, adu-ti aminte.
ba, eliminarea nuclearului e un scop nobil dar cand il vad pe bush ca vrea sa aplice acest minunat ideal pe iranieni parca ma pune pe ganduri. Ti-am zis, habar n-am. Ma enerveaza ca se vede.

americanii sunt si ei prinsi in dilema. pe de o parte sunt prinsi cu iracu afganistanu si etc, pe de alta coreeni si iranienii isi cam fac de cap. iar ei, in postura – asumata – de lideri globali care se pisa in onu, tre sa faca ceva. deocamdata isi infoaie muschii. intre timp chinejii si rusii isi freaca mainile de bucurie, desi le-ar cam tine pumnii americanilor in chestia cu iranu si coreea.
ba, situatia e naspa, zici ca nu stim nimic despre? pai dupa un documentar pe bbc si unu’ pe history, iti spun ca stiu totul. nu e bine. tampitul ala de presedinte iranian se vede mesia musulmanilor, si se pare ca abia asteapta ca americanii sa intervina ca sa uneasca lumea musulmana in jurul iranului. care ar fi scopul demersului, nu cunosc, o fi ceva in spiritul refacerii imperiului persan (pers? persesc? persic?), asa cum hitler a crezut ca reface imperiul roman. te pui cu te-ncurci.
spalat pe creier nu cred ca sunt, doar ca ma intreb de ce in pula mea nu-l trimit o data pe chuck norris sau pe stevan segal (in nici un caz pe amandoi deoadata, ca vrei macar geografia sa raman), sa-i starpeasca dreaq pe iranieni si sa le futa pe toate iraniencele, sa iasa o alta rasa, mai buna si mai dreapta.

ceva misto – http://www.banksy.co.uk/
scuze daca ma repet

de ce vrei sa ma instighezi la actiuni din astea, cat despre Chuck si Seagal cred ca nu ar fi rau sa treaca prin Romania in drumul lor catre Iran.
Eu as fi de acord cu orice actiune care ar urmari intr-adevar o idee buna dar pina acum legat de americani, iti vorbeste un canadian acum, nimic bun nu s-a legat din capetele lor.

bai, ce vreau sa zic e ca nu am vazut nici un canal de stiri interesat sa afle daca s-a petrecut ceva pozitiv in tara aia de cand sunt americanii pe-acolo. stiri negative – tot timpul, in continuu. stiri pozitive – nema. ma intreb daca intr-adevar nu e nimic pozitiv sau daca midia n-are chef sa zica nimic pozitiv.

vezi si tu prin astea, poate gasesti ceva care sa merite.
http://www.spiritofamerica.net/site/iraq (vezi la proiecte deja completate)
si daca ai chef de anuntul oficial – http://www.whitehouse.gov/news/releases/2007/09/20070914.html

or stie ei ce face, eu doar citesc acolo pe unul din siteurile trimise:
Support Iraq’s War Widows with LTC Holloway
 
Ba ce baieti de treaba. Si acum voi tuna cea mai mare ineptie a secolului: cu banii aia care ii cheltuie aia in razboaie s-ar putea face o lume de 2.3 ori mai buna. Ce se rezolva cu razbou ? Ai vazut mai sus. Vezi ca sunt cam make-sex no war dar stiu ca intotdeauna se pot gasi motive pentru ca sa bully. Iar astea cu razboaiele tine de coaiele unor indivizi, exact ca in cartier.

hehe. mare pisicher LTC Holloway, si i-am zis sa nu se mai tina dupa vaduve. o avea un fetis pentru masti pe fata.
bai, nu cred ca are cineva dubii ca razboiu asta e inventia lu’ bush, da’ indiferent ce scopuri marsave si idioate a avut tantalaul, cred ca zona aia e mai interesanta acum pentru straini decat inainte. e mai deschisa, cum sa spun? (chit ca n-as calca pe-acolo nici platit). altfel e evident ca razboiu e chestie de buli, de ciumeci, ca intotdeauna, singura diferenta e scara.
zici ca cu banii aia se putea face o lume mai buna. in primul rand americanii dau bani lumii, fara ca asta sa devina musai mai buna. sigur, nu in cantitatile pe care ii baga in razboi, da’ nu poti spune ca nu dau. pe partea ailalta, ce-ti garanteaza tie ca lumea nu e un fel de hau in care banii s-ar duce fara sa vezi vreo diferenta (cu exceptia mertanelor la poarta cate unui vanghelie negru, scuza tautologia)?

http://www.usaid.gov/ ar fi interesant de vazut cati bani zic astia ca ar fi bagat in lumea larga.

30 bilioane pe anu 2007, preconizate 36 pentru 2008. probabil ca comparativ cu costu razboiului (vezi aici un counter misto http://www.nationalpriorities.org/Cost-of-War/Cost-of-War-3.html) e nimic. da’ ti-am zis, nu’s daca lumea merita banii aia 🙂

Anunțuri
Categorii:Articole, baliverne, barfe

Disponibilitati si Energie, 5

Ianuarie 11, 2012 Lasă un comentariu

Momentul spiritual al inspiratiei declansate de perceptia informatiei reprezinta cultural vorbind esenta concentrata a asimilarii informatiei din punct de vedere spiritual, este clipa in care ne depasim conditia si momentul in care acea fanta de energie interioara este generata in individ, acea scanteie care poate produce excitatie, creativitate, flacara dincolo de care existenta capata sens spiritual, aparte de banalul cotidian, de inventarul material al maruntisurilor care ne ocupa timpul, ne seaca in ritm de rutina sub soare si apoi sub luna.

E un har si un dar sa prinzi disponibilitatea, sa fii in acel spatiu de vibratie pe acea latime de banda, lungime de unda, sau inaltime de frecventa, la intersectie de energii si fluxuri de informatie e foarte usor in acesti ani sa fii prins in vartejuri de informatie (marea capcana a depresiei atat de frecventa in zilele noastre) care te pot arunca in banal, plictiseala sau depresie si deziluzie, anula capcacitatea sublima de a intelege si vibra in tonalitatea minunilor din jur.

Disponibilitati si Energie, 3

Disponibilitate Informationala

Disponibilitatea de perceptie reprezinta o serie de factori de influenta la nivel de inteceptare si prelucrare a informatiei care produc in final acea vibratie stimulatoare, transformandu-se intr-un catalist decizional de creativitate, sensibilitate, excitabilitate. Informatia la care un miliard de oameni au access poate produce o vibratie in numai o mie din acei indivizi, mai departe poate inspira doar foarte putini din ei, toate acestea in functie de disponibilitatile de perceptie cu care respectivii „putini” indivizi sunt inzestrati.

Disponibilitati si Energie, 2

Decembrie 28, 2011 Lasă un comentariu

Feedback Informational

Paradoxal acest pas esential nu se rezuma de fapt numai la a intelege sau nu – o anumita teorie, manifestare (de exemplu o melodie sau o carte) ci la capacitatea empatica, sincretica, deductionista, interpretationala (?) etc de a accede acel miez al informatiei transmise, de a intercepta in sens inspirational, vibrant si a genera capacitatea mobilizatoare necesara unui pas dincolo de conditia spirituala dinaintea momentului de contact cu respectiva informatie.

Problema nu e ca un individ intelege si altul nu, ci ca unul e inspirat (vibratie, sincronizare, excitatie la nivel somatic) in vreme ce altul percepe mecanic informatia la care are acces fara nicio posibilitate de asimilare. Aici intra in discutie partea a doua a teoriei: disponibilitatea de perceptie.

Gazeta de ca sa regala

Noiembrie 8, 2011 Lasă un comentariu
am citit ieri la gazeta despre casa regala a romaniei, o telenovela pe langa care am trecut cu neprihanire si nepasare.
insa subjectul e sinuos, complex, complicat, mai ales de cand individul numit paul, zis de romania, din neamul lui zizi lambrino, a pus-o musai de un copil anul trecut cu nevasta-sa care are 60 de ani (el e 62). incredibil. asta in masura in care mihai nu are baieti iar zilele astea zor nevoie se pare ca astia o sa il declare pe paulica drept parte valabila in familia regala. prin urmare copilul ar deveni singurul mascul mostenitor pe linia regala.
incepusem sa ma obisnuiesc cu mihai, macar ala are ceva decentza.
noroc ca astia toti se (z)bat pe ceva ce nu exista in romania: monarhia.
ah, si cine crezi ca l-a botezat pe ala micu?! base evident, asta ca sa incheiem cercul in stil de rebreanu
Cred ca daca as fi din neamul lui zizi lambrino, as tine secreta informatia respectiva, dupa cate ma prind tipii din familia respectiva se remarca prin cearcane – http://www.gettyimages.com/detail/2662272/Hulton-Archive. Altfel, tre sa recunosc ca desi Mihai imi e indiferent, macar are ceva regal in el, o eleganta si un je ne sais quoi, pe cand Paul, cu Zizi si probabil toti restul din linia respectiva au ceva de paduchi in ei, un ce al lor, un what the fuck.
Parca vad ca daca incep sa ma scobesc prin arbore, dau de vreun Becali, ce palme mi-as trage…
mai usor de sesizat wtfucku paduchiesc daca ii auzi vorbind, pe el sau pe atleta sa: printesa Lily de texas, zice tipa:
„Şi Maria este o naşă excelentă…”absolutely” excelentă.”
deci bai sa ma scuzi mi s-a pus un nod in gat, ca roman sau aspirant la titlul de roman, nu e posibil sa stii cum se zice „naşă” dar absolut sa te pierzi in ganduri si sa zici „absolutely”. altfel n-am nicio treaba cu accentele sau felul in care se exprima insa mi se pare indecent sa vorbesti pe sleau de carnati, cumetrii, naşă si la capat sa mi te arunci in „whatever” sau „absolutely” asa la fentosane si finguri.
De la posibila regina a romaniei m-a trantit de pamant cu imagini electrocutante de raducioiu in minte.
Si unde mai pui ca la 60 de ani femeea a facut un copil. Cine o fi pe aia zau, ah! ok, pai si ala acum se vrea rege??!
M-ai pierdut la „printesa lily de texas”, daca exista asa ceva, eu nu mai vreau monarhie, imperiu sau threeumvirat. Vreau anarhie. Va rog sa-mi spuneti anarhul de bointon biatch de-acu incolo. Paulica are un site cocosator (http://www.printulpaulderomania.ro/), pe a carui pagina principala troneaza un mesaj fastuos, bine mestesugit, care incepe heraldic si diplomatic cu „Asemeni multor români, doresc să vă transmit și eu, cu ocazia împlinirii vârstei de 90 de ani, “La mulți ani!”, multă sănătate…”, si continua ceva mai jos, marlanic si scrofelnic, cu „Însă, înainte de orice, din sumele anilor pe care v-ați grăbit să-i socotiți și în care spuneți că ați servit națiunea română, trebuie să scădem cei 50 de ani de comunism în care nu ați făcut nimic pentru acest popor” etc etc etc. Ma mira ca n-a inclus o poza cu o flegma hagica in epistola websiteiana. Fanariotii draq, au concentrat aproape tot prost gustul romanesc, e aproape nedrept, bine ca avem din belsug, tara aia e bogata!
intrebarea mea cand aud de din ashtia este daca ei chiar exista. file de poveste citite despre ei imi tes mai departe in imaginatie personaje fabuloase, inventii ale mintii, imposibile.
fat frumosul asta sau printz cum isi zice dansul, e din categoria mirobolanta a creatiilor fantastice, ceva dincolo de disney si pixar, intr-o realitate romaneasca daca putem sa ii zicem asa, alaturi de alte mari figuri, monstrii sacri ai existentei noastre milenare pe acele meleaguri. mi se face greatza cand ma gandesc ca nu exista o enciclopedie a unor astfel de personaje pentru ca stii ce e trist: ei sunt uitati si e pacat pentru ca numai asa ei se repeta in istorie, in 50 de ani de exemplu nimeni nu va mai stii cine e paul de romania, vadim de balaceanca sau becali de pipera. insa ca marturie sau ca exemplu pentru urmasii nostri sau ai lor, ar trebui totusi sa ne focusam nu numai pe cine e barbosu, pata si lee – astia cu siguranta sunt irepetabili insa ailalti apar cu regularitate.
si la duda si la p(a)ulica ala se vede stratul de marlanie. e firesc, am fi cu totii numai neamuri de regi altfel la nivelul 8 de evolutie (mi-am uitat teoria). ce vroiam sa zic … doua chestii, una e ca asta batranu fara indoiala are decenta, nu ma bag in ce a facut si ce n-a facut – vremuri grele prin ’43 – dar atitudinea e suverana nu se compara cu maimutzoii.
cealalta chestie, ma uitam la berlusconi. romanii imi par un fel de curte imperiala pe langa circul italian
si gata: citeam nu stiu unde ca nevasta lu duda, principesa margareta a avut o relatie lunga si adanca cu gordon brown.
se poate deci zice ca a fost o femee de viitor.
Marchiz/Contesa, eu credeam ca Duda si Paul sunt acelasi vierme (ca in propozitia simpla cu sens „Paul e o duda”). Se pare ca m-am inselat, promit sa se mai intample. Problemele mele incep cu titlurile, cum sa-ti spui mai „printz” cand ai 60 de ani? E de un ridicol fabulos, pana si Prince si-a schimbat numele de cateva ori, a devenit Symbol si dupa aia The artist formerly known as Prince. „Printz” e acceptabil numai pana la vreo 15 ani, dupa aia tre facut ceva nu se mai poate, te-nvarti de vreun regat, pui de-un imperiu, local sau galactic, sau dimpotriva, devii viconte, logofat, senator, sef de detasament sau presedinte de asociatie de locatari. Linistea cu care printzii astia se uita in oglinda si dau din cap afirmativ in loc sa bufneasca in ras, mi se pare infernala, si ascunde un complex de inferioritate sanatos si o infantilitate matura. Daca as fi disney in mod cert i-as da in judecata mai intai si draqului dupa aia pentru tarat substantivul comun „printz” prin moloz, nu vad cine si-ar mai dori vreodata sa viseze sa devina printzi cu astia de model. Cum ar fi sa cada asta de pe cal cand s-o pupe pe alba ca zapada si sa-si rupa un os? Nici nu vreau sa ma gandesc

Buna observatia cu Gordon Brown („Flash Gordon” for friends) si cu Duda („Dude” for friends), a trebuit sa ma uit pe pagina de wiki sa vad cine drac e asta din urma. Pagina e plina de informatie utila, de genul ” În perioada în care a evoluat ca actor, Radu Duda a locuit la bloc, ca majoritatea românilor”. Tot de-acolo „Afirmă că în timpul comunismului a trăit într-o lume amorală, căreia i-au lipsit modele și în care era dificil să ai principii. Radu le-a descoperit pe acestea din urmă doar când l-a cunoscut pe Regele Mihai, când a înțeles că „viața poate fi punctată, din loc în loc, cu principii””. Mare om, o sa beau o cafea pentru asta, se pare ca a facut si ceva bun, nu mi-e clar ce, mi-a fost greu sa trec peste „Alte familii regale, însă,[11][12][13] i-au recunoscut folosirea de către acesta a apelativului de „Alteță Serenissimă””. Va rog, al dvs…
Atletul Sictirissimus

comentarii salvate

Ianuarie 28, 2011 Lasă un comentariu

Habar n-am ce vrea omul nostru insa pare coerent si focusat. Sa fie gazduit carevasazica pentru posteritate.

––––––––––––

Romania a fost “reglata” ca sa ofere date despre suportabilitatea populatiei intr-un viitor plan de inrobire a natiunilor. A fost adusa la media absoluta, a fost manelizata si tabloidizata. I s-a extras forta de munca, marindu-i-se numarul pensionarilor. Coeficientul de inteligenta national a fost redus dramatic, spre nivelul de “tara idiotizata”. Urmeaza restrangerea libertatilor fundamentale, saracirea, distrugerea sistemului privat

Sintagma “de la pas’opt incoace” o fi dusa in derizoriu, dar in cazul de fata este mai mult decat actuala. Revolutiile de la ‘48, care au schimbat fata Europei, au reprezentat primul episod dintr-un serial malefic ce continua si azi. Nu insistam pe 1848, dar poposim putin in comunism. Si comunismul a fost considerat un experiment. Esuat, spun unii. Experimentul, insa, n-a esuat deloc. Ci a dat niste concluzii asupra limitelor de suportabilitate ale popoarelor, referitor la hrana, la libertatile fundamentale, la dictatura etc. care se pot aplica in orice moment.

Cand lumea s-a impartit in doua, cea capitalista si cea comunista, Oculta Mondiala a efectuat doua experiente, in fapt. Pe de-o parte a dat unora libertati maxime, bunastare materiala, dar si somaj, precum si inrobirea indivizilor si asociatiilor de indivizi – precum firmele private – prin sistemul bancar, sub aparenta libertate de a alege, iar pe de alta parte, in blocul comunist, indivizilor li s-a luat tot. Si bunastare, si libertate, fara dreptul de a functiona in privat, toti sub o dictatura. Nu e locul sa extindem comentariile, se poate scrie un intreg serial de aici, dar simplu vorbind, in primul caz s-a dezvoltat sistemul bancar pe seama libertatilor si intreprinzatorilor occidentali – s-a urmarit pana unde se poate merge -, iar in al doilea caz, cum spuneam, care este limita de suportabilitate – pana in ce moment apar revoltele populare care ar putea darama factorul de putere.

Fireste, cele doua sisteme au fost concurentiale si au functionat perfect cele doua experimente atata timp cat a fost asa, culminand cu Razboiul Rece. Si inca ceva, important, nu in toate tarile sistemele au evoluat la fel, nu in toate tarile schimbarile s-au facut in acelasi mod. Practic, fiecare tara a avut parte de un sub-experiment. La sfaritul anilor ‘80, cei care conduc destinele planetei au decis ca ambele experimente pot sa inceteze si sa se traga concluzii.

Printre directiile viitoare a aparut ideea inrobirii tarilor din ambele sisteme, pe baza concluziilor trase, dar si datorita faptului ca nici capitalismul si nici comunismul nu mai pot functiona odata cu cresterea alarmanta a populatiilor planetei. Sistemele sociale de protectie urmau sa dea faliment in toata lumea. Populatia ocupata scazand din ce in ce mai mult, in vreme ce pensionarii sporesc ca numar in special datorita cresterii sperantei de viata. Si aici intervine Industria Pharma, controlata de aceleasi puteri. Cea care a dus la cresterea duratei de viata a indivizilor. Dar care industrie Pharma e implicata si in Codex Alimentarius si in crearea virusurilor artificiale despre care adeptii teoriei conspiratiei sustin ca sunt menite (impreuna cu altele asemanatoare) sa reduca populatia planetei la doua miliarde, limita la care sistemul ocult financiar functioneaza pentru marile puteri care conduc lumea.

Astfel ca un alt experiment important a fost lansat: criza economica mondiala. Dublata de o criza politica. Care au generat in lume prabusirea sistemelor economice locale, saracirea populatiei planetei, ca un prim pas. Pe vremuri, razboaiele conventionale erau cele care reglau numarul indivizilor de pe Terra. Acum sunt razboaiele economice, financiare si asasinii economici. Acestia din urma au experimentat cu succes in America latina modalitatile prin care o natiune poate fi ingenuncheata economic.

Si in Europa experimentul continua. Dar ca in perioada comunismului si capitalismului opozabil nu la fel in fiecare tara. Directia e data clar – saracirea popoarelor. Peste tot in Europa, pe asa-zisul fond al crizei se reduc salariile, se distrug firmele private. UE nu accepta alternativa, desi ea exista. Comanda e clara – taierea fondurilor si veniturilor indivizilor, saracirea bugetelor nationale, toate indatorate la Comisia Europeana, la FMI si la Banca Mondiala.

Romania, dintre actualele state ale UE, a avut parte in comunism de cea mai grea constrangere. Romania a avut parte si de cea mai violenta schimbare de sistem – in 1989, o revolutie populara, confiscata mai apoi printr-o lovitura de stat. Romania a fost si este o tinta perfecta. Are o populatie medie ca numar in Europa, a fost tot timpul in istorie asuprita, rata de somaj e mare, pensionarii sunt multi, este predispusa la distrugerea sentimentului national, predispusa la subcultura – manelizare, tabloidizare etc. – iar, din pacate, din acest motiv de lipsa de cultura, coeficientul de inteligenta mediu pe populatie este la un nivel destul de scazut.

La acest fapt a contribuit si exodul de creiere al romanilor, in special tineri, spre occident. De asemnea, o mare parte din forta bruta a fost extrasa din tara spre economiile occidentale (Spania, Italia, Germania etc.), ceea ce a contribuit la disproportia accentuata intre populatia ocupata si numarul pensionarilor. Ca atare, Romania a devenit o tara medie din toate punctele de vedere. Media este perfecta din punctul de vedere al unui experiment, pentru ca permite un studiu imediat asupra directiilor in care o poate lua sistemul. Fie in sus, fie in jos, fie sinusoidal fata de axa mediei, ceea ce da prilej sa fie corectat la fel de repede, urmarindu-se rezultatele.

Daca observati, fata de directiva europeana de a se taia veniturile populatiilor active (ocupate) si de a se distruge firmele private, Romaniei i s-a dat ceva in plus – si pensiile! Iar guvernantii, la ordinul presedintelui Traian Basescu, executa planul prestabilit. Fireste ca sunt si alte solutii, numai ca Oculta nu le vrea. Iar Basescu poate ramane presedinte atata timp cat executa aceste ordine, atata vreme cat propaga minciuna. Dovada ca pensionarii sunt cei vizati in Romania este si celebra – de acum, de cand presa a intrat in posesia ei – scrisoare adresata parlamentului de ministrul de Finante Sebastian Vladescu in care se arata ca si in 2011 pensiile vor ramane taiate, ba chiar pot fi micsorate. Iar Guvernul, pentru 2011, nu lucreaza la iesirea din criza, la solutii economice de iesire la liman, ci la Legea Pensiilor si la Legea Salariilor. Adica asa cum s-a decis pentru soarta Romaniei, indatorata din ce in ce mai tare la FMI. De aia guvernantii nici nu propun solutii, nu vin cu alternativa. Pentru ca nu ei decid. Soarta Romaniei e decisa deja.

Iar dovada ca in Romania comunismul n-a fost un experiment esuat este ca acum nimeni nu se mai revolta. S-au agitat tot pensionarii, cei ce l-au dat jos atunci pe Ceausescu, dar acum in numar mult mai mic, bolnavi, saraciti. Au miscat putin si sindicatele. De ochii lumii. Dar sindicatele au afaceri cu statul. Sunt controlabile si santajabile. La fel si patronatele, constituite din oameni de afaceri care se dezvolta tot din contracte cu statul. Sistemul juridic e controlat, serviciile secrete asisderea, la fel Armata, Politia etc. Asistam acum la o extrapolare din sistemul comunist. Acum, Romania are parte de o dictatura capitalista, care face parte din acelasi experiment.

Sa vorbim acum despre diversiuni. Minciuna este la ordinea zilei si pentru presedintele Basescu, dar si pentru Guvern. De la o luna la alta se schimba declaratiile, se schimba solutiile sistemului de guvernare. In fapt, Oculta face acele corectii de care vorbeam mai devreme. Cu un popor manelizat si tabloidizat, de fapt, idiotizat, masurile trec pe nesimtite.

Ce nevoie urmatoare are dictatura de tip “soft” din Romania pentru a-si atinge scopul? De ceea ce s-a intamplat in comunism in Romania si despre care se stie bine din studiile asupra acelui experiment. Primul pas este restrangerea libertatii presei, care in mare parte s-a facut prin tabloidizare. Urmeaza acum razboiul cu mogulii, cu publicatiile. Dan Diaconescu este dat drept exemplu. Vor urma si altii. Poporul imbecilizat va cere sange de ziaristi. Mogulii vor fi dati exemplu ca s-au imbogatit pe spinarea poporului. Trecem apoi la sindicate. Singurele in masura sa mai stranga populatii revolutionare. Vor fi “omorate” si sindicatele, liderii care mai iau atitudine. De cei ce au fost deja cumparati nu mai vorbim. La fel si patronatele, prin distrugerea sistemului privat. Deja 200.000 de firme au dat faliment. Altele abia se mai taraie lucrand la negru. Vor fi sporite taxele si vor mai disparea alte zeci de mii de firme. Deci, despre ce patronate sa mai vorbim? Care mai e sistemul privat din Romania?

Cum Romania e parte din experimentul european si, implicit, mondial, fiecare tara europeana se va conforma conform “reglajelor” din acesta “proba-esantion”. Asa se va sti si cum va fi la extrema Grecia, dar si la celalalt pol, format din statele occidentale avansate, cu Germania varf de lance. Niciun individ nu se va mai gandi la revolta, ci la cum sa supravietuiasca, la ce sa puna pe masa, la cum sa-si plateasca intretinerea, gazele si curentul. Atat cat le va mai putea folosi. In cei 20 de ani de la revolutie, de asa-zis capitalism, Romania a fost “reglata” perfect. Ca un soft care avea ceva bug-uri de sistem. A fost reprogramata. Iar din acest an a fost apasata tasta “Enter/ Execute”. Scapa cine poate! Cat despre razboi, cel ce sta deja sa izbucneasca in Orientul apropiat, va veni, fara grija!

Foarte important va fi, insa, si rolul Rusiei. Este interesant de urmarit ce se va intampla cu “mama tuturor experimentelor”, cum se va pozitiona Rusia fata de intreg acest plan. Sau Rusia va face parte dintr-un back-up, un plan B, de rezerva?

Au urmat o serie de evenimente care, analizate acum, după scurgerea timpului, apar nu tocmai plăcute familiei Năstase “Scatiu”. Cu tot doctoratul în izotopi radioactivi, cu toată practica de asistent la Institutul de Petrol şi Gaze, pentru a fi păstrat în Bucureşti (la mutarea din capitală a acestui institut) sau din alte raţiuni, dr. ing. Năstase a fost trimis pe postul de director al învăţământului profesional din Ministerul Învătământului, un post de birocrat, care ar fi putut fi obţinut de oricare alt inginer, nu de un doctor inginer “specialist” în izotopi radioactivi, deci nu un post de mare prestigiu ca profesor universitar.
Prin 1973-1974, prof. dr. ing. a avut din nou o “problemă” cu fiul său, care şi-a continuat vechea relaţie cu I. D. Suciu. De data asta, acest viciat mergea cu Adişor la porţile fabricilor şi, cu tehnica specifică tuturor corupătorilor, ademenea tineri muncitori, atraşi şi de titlul său de fost profesor. La aceste racolări a participat şi acela care, peste ani, avea să pretindă să conducă România şi pe care, din laşitate, chiar şi fostul rege l-a declarat cea mai importantă persoană a anului 2003. Tinerii racolaţi, aduşi în casa lui Suciu, se întreceau în beţii şi orgii, printre partide de sex şi perversiuni sexuale. Cum a aflat Miliţia, rămâne (încă) o mare enigmă. S-o fi lăudat vreunul dintre tinerei? Vecinii au raportat activităţi suspecte sectoristului? Sau Suciu era deja cunoscut secţiei de Moravuri? Cert este că miliţienii au a căzut în mijlocul unui asemenea dezmăţ, după ce înainte, de pe o scară a unei maşini de pompieri, se fotografiase pe fereastră totul. A urmat ancheta, în care vinovaţii principali erau I. D. Suciu şi Adrian Năstase, ca racolatori şi corupători. Până în seara procesului, aşa s-a ştiut, dar a doua zi a urmat bomba: acuzat – Ion D. Suciu, martor al acuzării – Adrian Năstase!
I.D. Suciu, pentru inversiuni sexuale şi corupere a unor bravi fii ai clasei muncitoare, a fost condamnat la 8 ani. După executarea pedepsei, au urmat alţi 6 ani deportare în Bărăgan, Suciu fiind considerat un pericol social. Îngerul păzitor, fie el Priboi sau altul, l-a făcut pe Adrian Năstase curat ca lacrima, într-un proces cu uşile închise, deci fără public, cu numai ceva “lucrători” de miliţie şi securitate, proces ţinut prin 1973. Dar şi “favoritul zeilor” Năstase a avut cumva de suferit. În mod discret, el a fost scos de la Preşedinţia Consiliului de Miniştri şi expediat ca cercetător la Institutul de Drept Penal. Toată această întâmplare a constituit un semnal de alarmă pentru Marin Năstase tatăl. Şi, în liniştea nopţii, a plănuit să-l căsătorească pe Adrian, să-i dea o identitate socială nouă, nimeni nemaiputându-l acuza de “invers”, sperând în acelaşi timp să-i găsească o viitoare soţie tot aşa de naivă şi necunoscătoare cum îşi alesese el. Problema era însă mai complicată, deoarece, conform dorinţei tată-fiu, viitoarea doamnă Adrian Năstase mai trebuia să fie şi fiică de nomenclaturist, care să pună umărul şi la prestigiul familiei şi la ridicarea politică a progeniturii ţigăneşti, Adrian Năstase.
Norocul i-a zâmbit din nou lui Marin Năstase. La Direcţia învăţământului profesional, pe care o conducea, se afla, ca şefă de cadre, soţia fostului ministru de Externe, comunistul ilegalist Grigore Preoteasa, mort în accidentul de avion din 1957 de la Moscova. Tovarăşa Preoteasa avea o fiică, studentă la filologie, în anul 3 sau 4, la Universitatea Bucureşti. Marin Năstase, directorul, a făcut pe peţitoarea, a convins-o pe tovarăşa să-şi mărite fata, el fiind “motorul” care a reuşit să-şi însoare/mărite băiatul, desigur, păstrând secretul despre fiul său, păstrându-l până la moarte şi faţă de soţia sa care, dacă l-ar fi cunoscut, şi-ar fi explicat mai bine propria ei viaţă conjugală.
Sforile au fost trase, tinerii se zice că s-au plăcut, se zice că s-au şi iubit chiar, oricum, căsătoria lui Adrian cu domnişoara/tovarăşa Preoteasa-fiică s-a aranjat. De toate sforăriile tatălui său, Adrian s-a ţinut departe, dar s-a conformat, ca fiu ascultător. Şi, cum ambele familii erau “comuniste”, s-a aranjat numai căsătoria civilă, nu şi cea religioasă. Pe vremea aceea, Adrian nu ştia să-şi facă nici semnul Crucii, nu frecventa bisericile la slujbele religioase, aşa cum o va face peste 30 de ani.
Căsătoria civilă a avut loc la Primăria din Piaţa Amzei, în prezenţa unei echipe de ţărani secui (tov. Preoteasa-mama era unguroaică, din secuime), îmbrăcaţi în hainele lor de la ţară tradiţionale şi a altor câtorva persoane, selecţionate cu grijă de Marin (Titi) Năstase, din partea familiei lui: doar fratele său cu soţia, iar din partea Elenei Dragomirescu-Năstase (mama ginerelui), doar o soră cu soţul. După încheierea ceremoniei şi oferirea unei cupe de şampanie cu biscuiţi, a urmat un prânz, la “Coş”, dar socrul, Marin, s-a îngrijit să elimine dintre invitaţii prezenţi la Starea Civilă pe fratele său cu soţia (fost comerciant, naţionalizat în anul 1948) şi pe sora bună a mamei-soacre a lui Adrian, cu soţul, fost deţinut politic, deşi ar mai fi avut trei fraţi şi părinţii în Bucureşti, nechemaţi, pentru a nu da explicatii tov. Preoteasa despre aceşti “duşmani de clasă” pe care îi invitase (doar ca decor) la ceremonia căsătoriei, unde nu atrăseseră atenţia nimănui.
A doua zi după căsătoria civilă, Adrian Năstase s-a mutat să locuiască în casa tov. Preoteasa, din Parcul Primăverii, îndeplinindu-se dorinţa combinată (a tatălui său şi a lui) de a deveni soţ de fiică de nomenclaturist. Totul dovedea că planurile lui Marin-tatăl s-au realizat şi că mergeau pe drumul dorit de el. Dar n-a fost să fie aşa! După câteva zile de om căsătorit cu o tânără frumoasă, atractvă şi foarte simpatică, într-o seară, pe la orele 11, cineva a sunat la uşa familiei Năstase. La întrebarea doamnei Năstase “cine este?” a răspuns fiul Ady. A urmat un dialog scurt:
“Ce s-a întâmplat, Adişor, mamă?”
Răspunsul: “Mamă, dacă nu mă primeşti în casă, lasă-mă să dorm în hol, nu vreau să mă mai întorc la ea!”.
Şi mama a mai întrebat apoi: “De ce, mamă, este o fată bună, frumoasă?” Răspunsul a fost: “Eu vreau să studiez, să citesc, şi ea mă solicită prea mult!”
A doua zi, tov. ministru Preoteasa a vizitat, cu mare scandal, familia Năstase, spunându-le, fără alte explicaţii inutile, că, în noaptea anterioară, Adrian şi-a părăsit tânăra soţie, sărind pe fereastră, bineînţeles fără ştirea cuiva din casă.
Au continuat discuţiile “între patru ochi”, între Marin (Titi) tatăl şi tov. Preoteasa – mama tinerei doamne Năstase. Nu vom şti niciodată dacă tăticul lui Adişor i-a dezvăluit mamei “victimei” devierea sexuală a fiului. Nu s-a putut gândi că Adişor al ei îşi va schimba “gusturile amoroase” atât de repede. A urmat apoi divorţul. Ceva mai târziu, fiica tov. Preoteasa s-a recăsătorit. Adrian şi-a continuat viaţa lui de burlac, cu aventurile, bucuriile, necazurile şi, mai ales, cu mari succese profesionale, fiind sprijinit, desigur, de “îngerul cu epoleţi”, păzitorul grijuliu, şi ajutat, bineînţeles, pentru randamentul lui.
Ascensiunea spre puterea supremă
Ca elev şi student, Adrian Năstase a fost întotdeauna scutit de muncile agricole “voluntare” ori “patriotice”, în timp ce colegii lui erau obligaţi să presteze acele servicii, neplătite, pentru “edificarea societăţii comuniste”. |n acele perioade ale anului, el se ocupa cu studiul intens al limbilor franceză, rusă şi engleză. Îngerul lui păzitor, Priboi, veghea asupra lui, îl proteja şi avea, de atunci, de timpuriu, planuri mari cu Năstase. După licenţa în drept şi episodul I. D. Suciu (descris în partea a doua a acestei serii de articole), a lucrat ca cercetător la Institutul de Studii de Drept Penal, vreme de 17 ani. În declaraţiile sale încep confuziile: afirmă (ca să-şi justifice cariera viitoare de diplomat) că de fapt a lucrat la Departamentul de Drept Internaţional, care, pe atunci (institutul) aparţinea de Academie, fără să numească anume care dintre ele: Academia Română? Academia Comercială? În realitate, el evită să declare ziariştilor că această Academie se numea Ştefan Gheorghiu şi aparţinea nemijlocit de PCR. Acolo a obţinut un doctorat în Drept Internaţional.
Necazurile şi bucuriile familiei Năstase
Din punct de vedere financiar, Marin şi Adrian Năstase au prosperat. În primul rând, şi-au cumpărat locuinţă la aceeaşi adresă: tatăl – un apartament; fiul – o garsonieră în Str. Naum Romniceanu, nr. 2, bloc 5, et.3, apt. 13 (şi la etajul I), Bucureşti. Este o stradă perpendiculară pe Dorobanţi, pe partea dreaptă, în sensul spre Arcul de Triumf, circa 400 m. de Dorobanţi. Dintr-o cerere făcută de Adrian Năstase, la 23 iunie 1988, către tov. ministru Ana Mureşan, reiese că susnumitul locuia în str. Jean Texier nr. 4 şi că încă de pe de atunci era nomenclaturist: “Subsemnatul dr. Adrian Năstase, cercetător ştiinţific la Institutul de Cercetări Juridice, vice-preşedinte al Asociaţiei de Drept Internaţional şi Relaţii Internaţionale (ADIRI), domiciliat în Bucureşti, Str. Jean Texier nr. 4, sector 1, telefon 79.39.26., vă rog să binevoiţi a-mi aproba cumpărarea cu prioritate şi cu plata integrală a unui autoturism TRABANT 601 (limuzină). Acest autoturism mi-ar fi deosebit de util pentru numeroasele deplasări pe care le presupun activităţile ce le desfăşor în cadrul ADIRI, (ca preşedinte al Secţiei de Drept Internaţional) în cadrul Academiei de Ştiinţe Sociale şi Politice (Ştefan Gheorghiu, nu?) a Universităţii din Bucureşti, ca lector al CC al PCR, ca membru al Consiliului Juridic al MAE, ca secretar de redacţie al publicaţiei ‘Revue roumaine des sciences sociales, serie de sciences juridiques’ etc.” (ce o însemna oare acest etc?). În urma acestei intervenţii, putem trage câteva concluzii: A. În acele vremuri, “visul” lui A. Năstase – Scatiu’ nu era un Mercedes, BMW sau Rolls, echipate cu girofar, nici măcar o Dacie, ci un amărât de Trabant; C. Cererea demontează una din marile minciuni ale lui Adrain Năstase care, atunci când şi-a prezentat guvernul în faţa parlamentului, a debitat-o aşa cum manipulează poporul român, bătându-şi joc de inteligenţa românilor. Acest Năstase a declarat atunci că “nu a făcut parte din nomenclatură”. Or, cu activităţi la Academia partidului (“Ştefan Gheorghiu”) şi lector al CC al PCR mai poate exista îndoială că nu a fost în nomenclatorul CC al PCR? C. În sfârşit, pe cererea sa pentru Trabant, în colţul din dreapta găsim următoarele rânduri: “Tovarăşă ministru Ana Mureşan, vă rog respectuos să binevoiţi a aproba această cerere, Ambasador A. Miculescu” (Angelo Miculescu-nota autorului). Demn de reţinut este că, în acel moment, Adrian Năstase, vânătorul de mireasă nomenclaturistă, care îşi încercase norocul şi ca să devină ginerele lui Nicolae Ceauşescu (curtând-o pe Zoe), găsise în fine partida râvnită, fiica nomenclaturistului Angelo Romeo Constantin Miculescu. Şi iată-l căsătorit cu Daniela (Dana) Miculescu, locuind la o nouă adresă. Sistemul “intervenţiilor şi pilelor” socrului începuse să funcţioneze pentru el. După prima încercare nereuşită de a fi şi soţ, ambiţiosul Adrian Năstase-Scatiu’ nu şi-a pierdut speranţa de parvenire pe cale matrimonială; învârtindu-se la ceaiurile şi petrecerile date de fiii şi fiicele aristocraţiei nomenclaturiste – cum de altfel proceda de mulţi ani – acolo a întâlnit-o pe fiica ministrului Agriculturii şi Industriei Alimentare, fost ambasador în China, membru CPEx, Angelo Miculescu. Şi căsătoria s-a aranjat în mod foarte precipitat.
Supărarea pândea
Dana Maria Năstase, sora lui Adrian, în cele din urmă, s-a îndrăgostit. Mare dragoste mare, planuri de nuntă spectaculoase în care scop viitorul ginere, cu garanţia viitorului socru, viitorului cumnat şi viitoarei soţii – toţi colaboratori apreciaţi ai Securităţii – a obţinut paşaport să meargă în R.F. Germania, pentru cumpărături de nuntă. Nu cunoaştem încă cine a avut această idee nefericită, deoarece atât de îndrăgostitul ginere, odată ajuns în Germania, a uitat de nuntă, de mireasă şi a rămas acolo, cerând azil politic. Evenimentul s-a petrecut în anii lumină ai lui Ceauşescu. Durerea şi ruşinea celei care trebuia să fie mireasă, devenită oaie neagră a familiei, au afectat cu putere de cutremur pe toţi cei din jur, la care s-a adăugat, desigur, suspiciunea, dezaprobarea şi probabil neîncrederea periculoasă a Securităţii. Îngerul Priboi a reparat cumva prejudiciile apărute. După un timp, Dana Maria Năstase, sora lui Ady, s-a consolat în mai multe braţe, ca să se oprească în ale unuia pe nume Barb, cu care s-a căsătorit şi au avut o fiică. După care, la câţiva ani, au divorţat şi, după cum ştim, a rămas singură, cu toate încercările reunite ale ei şi ale fratelui ei de a găsi un soţ, bineînţeles un “miliardar de carton”. Asta nu înseamnă că duce o viaţă de abstinenţă. Din contra!
Pentru a ilustra încă şi mai bine profilul moral al lui Marin Năstase (tatăl), redăm un episod din activitatea lui împotriva chiar a membrilor familiei sale prin alianţă (căsătorie). Soţia lui Marin Năstase are patru fraţi în Bucureşti (în acele timpuri tulburi) din care unul, cel mai mare, fost arhitect – deci, cumnatul lui Marin Năstase. Acest arhitect, în anii studenţiei sale, prin ‘50, a fost arestat de Securitate pentru că în sala de cursuri s-a găsit scrisă o lozincă anticomunistă. Cu el au mai fost arestaţi câteva zeci de studenţi. După câteva luni întregi de anchete sălbatice, bătăi şi toată gama de schingiuiri, la Uranus, a fost pus în libertate, anchetatorii găsindu-l nevinovat. Probabil că ei “descoperiseră” făptaşul printre studenţii arestaţi. Ajuns arhitect, s-a dovedit a fi un profesionist de certă valoare; a condus un atelier de 12 arhitecţi şi proiectanţi; a proiectat laminorul de la Galaţi, din Tulcea şi alte obiective industriale importante şi, deşi era atât de priceput şi apreciat, nu putea fi numit oficial şef de atelier, deoarece nu era membru PCR, salariul fiind mai mic, funcţia echivalând cu aceea de şef de atelier. Trebuia să se înscrie în PCR şi, pe motiv de salariu, şi a întocmit o cere în acest sens, de admitere în rândurile partidului. Pentru referinţe, cum se cerea, a indicat câţiva cunoscuţi, printre care şi pe cumnatul său, Marin (Titi) Năstase. Această acţiune s-a petrecut prin anii ‘80, adică la circa 25 de ani de la arestarea sa ca total nevinovat. Cererea de primire în PCR i-a fost respinsă şi, după cum a aflat ulterior, cumnatul lui, Marin-Titi Năstase, a dat cele mai dezastruoase referinţe despre el; niciodată însă nu a aflat ce a putut inventa acel balaoacheş atât de grav, numai ca să demonstreze partidului loialitatea sa şi credinţa peceristă, demascându-şi chiar şi familia.
O afacere murdară
Dar cea mai perfidă faptă făcută sub îndrumarea lui Marin Năstase şi finalizată de fiul său, Adrian, care mai demonstrează şi cât credeau aceşti oportunişti în permanenţa regimului comunist, a fost acapararea prin viclenie a vilei naţionalizate din strada Aviator Petre Creţu nr. 60, nu departe de Biserica “Caşin”.
Această vilă, aflată într-unul din cele mai selecte cartiere, a aparţinut de fapt şi de drept familiei Mihai şi Elena Ciolan, posesorii actului de vânzare-cumpărare al terenului de 576 m.p. Nr. 32570/14 noiembrie 1930. Mihai Ciolan a fost un strălucit inginer, cu studii la Charlottenburg, în Germania, iar soţia sa, casnică. Mulţi ani, până la instaurarea comunismului, a ocupat funcţia de director al tracţiunii CFR. Ei au construit pe acest teren o vilă (subsol parter etaj) de circa 450 m.p. locuibili. În mod abuziv, în 1950, imobilul a fost naţionalizat, prin Decretul nr. 92/1950. Foştilor proprietari li s-a permis să locuiască în două camere din fosta lor casă. N-ar fi inutil să mai afirmăm că era singura lor proprietate imobilă, considerată “construită pentru a fi exploatată”, iar inginerul specialist M. Ciolan dat afară din serviciu de la CFR a cunoscut apoi tot felul de privaţiuni, persecuţii, trăind din vânzarea bunurilor diferite, ca mobilă ş.a. Statul-proprietar a închiriat restul de spaţiu locuibil.
Familia Ciolan nu a avut copii. După câţiva ani, Mihai Ciolan a murit. El nu a avut alte rude decât pe fratele său, Antonin Ciolan, dirijor, compozitor şi profesor la Cluj, care nici el nu a avut copii. Şi Antonin Ciolan şi soţia sa, au decedat la puţină vreme de la moartea fratelui şi cumnatului lor. Elena Ciolan a avut însă un frate în Bucureşti, părinte a 5 copii, 3 fete şi 2 băieţi. Cea mai mare dintre fete s-a întâmplat să fie Elena Dragomirescu, cea care, din 1949, devenise soţia lui Marin Năstase-Titi (zis şi Ţapu în familie). Datorită lipsurilor şi mizeriei, sănătatea Elenei Ciolan s-a deteriorat în decursul anilor şi senilitatea i-a avansat. Aflată în incapacitate mintală totală, nepoata Elena Năstase, dirijată de soţul ei, o izolează pe mătuşă de vecini, prieteni de-o viaţă, de restul familiei şi, în 1989, o pune pe mătuşa senilă, deci inconştientă, să semneze un tesatament prin care o lasă pe nepoata sa, Elena Năstase, moştenitoare universală a proprietarei. Astfel, sub îndemnul soţului – vicleanul şi atavicul bolnav de avere Marin Năstase – soţia lui devine proprietara unei vile naţionalizate de regimul comunist, în regimul comunist.
La 5 mai 1990, Elena Ciolan a decedat, în vârstă de 92 de ani. Nepoata Elena Năstase şi soţul au ţinut în secret decesul ei, ocupându-se de procedurile funerare, ieftin şi rapid, prin incinerare la Crematoriul “Cenuşa”. Nici un alt nepot dintre ceilalţi 4 ai Elenei Ciolan nu a ştiut nimic, nici măcar despre dispariţia ei pământească. Desigur, este o faptă imorală, condamnabilă şi nedemnă aceea de a profita în defavoarea celorlalţi fraţi ai Elenei Năstase, fostă Dragomirescu, care şi ei ar fi avut, din punct de vedere juridic, acelaşi drept de moştenire. Dar acesta este stilul de a face avere şI “a lua cu japca” al tatălui Marin şi fiului Adrian Năstase-Scatiu’. Testamentul semnat de bătrâna în incapacitate mintală are data autentificării Nr. 12008/12/10/1989. Noua proprietară, Elena Năstase, obţine un certificat de moştenitor, cu Nr.1240 din 7 august 1990. După 4 ani, conform strategiei celor doi mari rechini, tată şi fiu, Marin şi Adrian Năstase, proprietara de drept (de fapt, proprietar Adişor) dă statul în judecată, revendicând vila (dosar civil cu Nr. 3706/1994). Judecătoria Sectorului I, într-un mod nemaiîntâlnit de rapid (doar solicitanta era mama fostului ministru de Externe şi Preşedinte al Camerei Deputaţilor) pune în posesiune, prin sentinţa civilă Nr. 3842 din 14 aprilie 1994 pe Elena Năstase, cu drept de recurs în 15 zile şi, bineînţeles, ICRAL nu a făcut recurs. Şi astfel, clanul năstăşeştilor lacomi a acaparat vila.
Este de remarcat faptul că, după hotărârea judecătorească având la bază testamentul autentificat 12008/12/10/89, în 1997 întreg dosarul nr.3706/1994 nu era de găsit la arhiva judecătoriei – testamentul a dispărut. Se pune întrebarea firească: nu cumva şi semnătura de pe testament a fost în fals? Şi ştiind că şi de la o altă judecătorie a dispărut de mult dosarul procesului I.D. Suciu/A. Năstase, putem concluziona cine a fost autorul sustragerilor în scopul de a dispărea orice urmă!”
Mihail Fagarasanu

pilula albastra

Decembrie 19, 2010 Lasă un comentariu

ce o sa se intample? pai pana cand n-o sa se adune demonstratie in fata capitolului in sustinere pentru asange nimic. idem cu tsa si cu violul de la aeroporturi, idem cu mafiotii din tot felul de industrii (muzica/filme/asigurari de sanatate/wall street, patente), cu cretinii din congres si politica (pe nu mai stiu ce canal de politica sarah palin e candidatul republican nr2 pentru 2012, nu-ti spun ca ma trec transpiratiile), etc etc etc.

treaba se imbacseste din ce in ce mai tare. asta sau luam inapoi pilula albastra.