Archive

Archive for the ‘baliverne’ Category

Portia de clisee

Dupa miezul noptii in paris iti dai seama ca toti tanjim dupa altceva, eroul dupa anii ’20, eroina dupa anii 1800, woody allen dupa niste vremuri ceva mai elitiste care n-au existat niciodata si dupa un happy end care nici el nu s-a facut remarcat, eu dupa un alt fel de woody allen, ceva mai destept si mai haios. Filmul e captivant, sarmant, are muzica saltareata si parizeriana iar cadrele cu orasul nu sunt de neglijat, da’ zau ca am fi meritat mai mult de-atata. Chiar si celebritatile de care caracterul da prin film ar fi meritat si ele la randul lor mai mult decat o portie de stereotipie seaca, ofensiva, mascand cu greutate o insultatoare simplitate, imposibil ca oamenii aia au fost atat de batuti in cap pe cat s-a jucat woody cu descrierile. In final, dincolo de medicala atentie la sine insusi cu care ne-a obisnuit, woody nu s-a spart in figuri prea tare, si a ingrosat binenteles stereotipul americanului superficial, naiv dar sensibil, pierdut intre cowboyul republican de prairie si urbanistul democrat de new york. Finut in prezentare, cam vrac si butucanos in alcatuire, filmul probabil merita o atentie, macar prin comparatie cu celelalte. 

Categorii:baliverne, filme

L’artistu’, cronica de oscar

Februarie 13, 2012 Lasă un comentariu

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

E mut. Citand din film, „with pleasure”… 

Categorii:baliverne, filme

concept alandala – functia decide forma

Ianuarie 20, 2012 Lasă un comentariu

Citeste chestia asta si zi ce crezi, mie mi se pare ceva fundamental aici: http://en.wikipedia.org/wiki/Form_follows_function

practic sunt doua dictoane, unu’ mi se pare mai idiot ca altul depinde dincotro privesti, mai ales daca te uiti la rezultate.
form follows function – sigur ca aratarea unei cladire are oarecare legatura cu scopul pentru care a fost cladita. da’ nu as constrange functia unei cladiri la cea initiala; in timp functiile se schimba iar forma cam ramane aceeasi. arhitectura versatila mi s-ar parea un subiect mai interesant decat dictonul asta simplificator, cunosc cazuri de cladiri care si-au schimbat menirea, cu rezultate indoielnice. mai departe, dictonul se caca pe ideea de „constructie in context”, care ar permite o armonizare a peisajului general. uita-te cum arata blocul din poza a lu’ marele sullivan.

ornament is crime insa e de-a dreptul cumplitm iar expresia este oglinda vremurilor in care barbatii se imbracau cu aceeasi culoare de costum pe strada si erau trasi la indigo. vremurile s-au mai schimbat, am inteles ca suntem oameni, si ca oameni avem nevoie de inspiratie (pecare daca vrei poti s-o traduci prin senzatie de placere, endorfine, chemicale). din cauza asta intotdeauna o sa avem nevoie de ornamente, iar faptul ca inca mergem sa ne uitam la notre dame sau la versailles ar trebui sa reprezinte ceva. sigur ca in balanta ornamente/buget intotdeauna bugetul o sa fie mai important, da’  sa declari ca ornament is crime mi se pare criminal. fa o comparatie cu gaudi, si vezi ce preferi.

il recunosc cu greatza pe unul din marii intemeitori ai arhitecturii moderne:
http://www.chicagohistory.org/sullivan150/credits/index.php

adauga si pe Le Corbusier (asta are si nume de cartier prin paris) – alt imbecil
 
mi se pare interesant ca „marii arhitecti” au colaborat foarte strans cu personaje ciudate dpdv istoric: dictatori, nemernici de tot felul, intr-un fel poate prin materialismul lucrurilor astia sunt de altfel clientii cei mai fideli dar vad o fina paralela intre autoritarism, dictatura si arta arhitecturala pe care astia o practica.
 
http://en.wikipedia.org/wiki/Ornament_and_Crime
E ciudat cum setea de realitate a unor imbecili e filtrata printr-o vehementa paroxistica, adica stim / presupunem ca viata e de cacat, suntem de acord ca lucrul asta sa nu fie ascuns ipocrit insa nu vad de ce trebuie pornita o cursa indarjita in a sublinia cu predilectie cele mai abjecte scene, unde mai pui ca viziunile prezentate deja nu mai reprezinta realitatea ci o abuzeaza intr-un supra-realism scabros picand in extrema opusa a ceva ce nu pot considera arta.
 
Influentele intre diverse culturi, sisteme, curente artistice … ce sa mai, le numim generic influente, au existat si nimic nu se poate crea de la sine ci pornind pe directii deja trasate se va putea construi peste. Ar fi interesant ca exercitiu sa ai ambitia sa iti faci paine prajita de la zero. Sa trebuiasca sa descoperi singur cum cultivi graul, cum se face painea, cum faci un foc fara nimic modern la indemana sau cum construiesti un toaster…. shit.
Ok, vorbim de influente. Dincolo de partea inevitabila a acestora, de miscarea browsiana sau browseriana a ideilor, a amestecului si compusilor ideatici exista insa si partea experimentala si cea fortata. In materie de culinare (desi aici e taramul unde combinatiile functioneaza) ai sa vezi indivizi care incearca gem cu branza sau creer de maimutza, precum ziceam exista o parte experimentala care insa erupe dezgustator in cazuri de abuz in momentul in care incepe sa fie luata in serios, fortata ca fiind ceva novator si aducator de valoare.
Domnule, doamnelor si domnilor, mai draga colega, nu promovez conservatorismul aici insa ceea ce as vrea sa se inteleaga este ca extravaganta si coctailu de idei nu corespunde cu valoarea in sine. Preluarea prin repetitie si inmanuncherea ideilor din diverse teorii in dorinta de a construi ceva nou dar lipsit de fundamentare originala nu numai ca produce non-valori axiologice insa bulverseaza creativitatea si orginalitatea prin efectul de inhibare si confuzie cu care astfel de idei sunt sistematic promovate. Libertatea in arta este insa un principiu sine qua non, aceste curente si intreagul mecanism care le produce sunt parte a modului de functionare firesc si circulatie a ideilor. A incerca sa avem un mediu artistic perfect e ca si cum am incerca sa ne traim viata in incinte septice de frica microbilor. Tinta mea era insa de a explica influenta pe care a avut-o teoria evolutiei a lui Darwin in mediul artistic.
Imprumutul fortat de idei din evolutionism in arhitectura s-a facut abuziv si erratic, considerandu-se „frumusetea” imprumutului in sine nu rezultatul acesteia, nu aspectul practic al ideilor finale. Functia care creaza organul din teoria lui Darwin a impus frontispicii arhitecturale imediate: forma urmeaza functia (http://en.wikipedia.org/wiki/Form_follows_function),
aspectul estetic devine ornament iar ornamentul o crima (http://en.wikipedia.org/wiki/Ornament_and_Crime)
Cursa frenetica impotriva esteticii sau ambitia de a o transforma devine o tinta majora in arta, in general si in arhitectura in particular. Preluarea arbitrara de idei in arta din domenii total non-artistice produce debusolarea inceputului de secol: cubism, supra-realism, constructivism, iar in arhitectura hidosenii precum minimalism, brutalism sau proletcultism (sau cum draq se chemau chestiile comuniste). Genul asta de mixtura de idei imi provoaca greatza insa sunt de acord ca nimeni nu are dreptul sa le interzica „prin lege”. Durerea este insa ca arta e ceva inevitabil si de lunga durata, suna periculos insa in general o intoxicare artistica, cum ar fi curentele inceputului de sec XX (nu ma mira deloc cele 2 razboaie mondiale in acest context artistic), ne marcheaza cu sau fara voia noastra prin aspectul urbanistic pe care il lasa cu tupeu in urma lor, prin ideile care continua sa framante si sa seduca anumite minti, prin timpul si energia pe care continua sa ni le consume inutil. Modernismul e o prima incercare de a stopa penetrarea imbecilitatii in mediul social.
Inchei prin a-ti zice ca doar ridic o problema la fileu, habar n-am ce e de facut si daca o eventuala solutionare sta in moralitate sau in legislatie sau in amandoua. Ori poate nici macar nu se poate imagina asa ceva. Ar trebui totusi ca fiecare generatie sa aibe dreptul sa inceapa curat fara a tiri dupa ei mosteniri infecte ale celor de dinainte. Sunt multe chestii care imi displac in miscarea asta noua de sorginte ecologista si green insa partea care sper sa fie preluata si asimilata in arta si mai departe sa zicem in arhitectura este curatenia (sigur e un cuvant mai bun sa exprime ce vreau sa zic) si renuntarea la sentimentul de eternitate, asumarea efemerului.
 
Am zis, pun pariu ca nu o sa ajungi la linia asta. Eu am reusit pentru ca nu am citit ce-am scris.

bai esti nebun, cat mi-ai scris? iti dai seama ca n-am cum sa raspund la asta azi. sau maine. e de studiat, facut rezumat, referat, perorat, extras idei, facut caracteristici, o scurta analiza lexicala, gramaticala si semantica, a semnelor de punctuatie si structurii pe paragrafe.
deci n-am cum azi. mila!

o droaie de chestii

Ianuarie 15, 2012 Lasă un comentariu

sa iti zic o droaie de chestii? de unde mama.
azi lucrez de-acasa, ma culcasem si eu pe canapea ca omu cu laptopul in poala sa-mi tina de cald, cand m-a trezit telefonul. absolut irelevant, il cautau pe mister boes, si cum inca nu ma recunosc sub titlul respectiv i-am trimis la dracu. cum spuneam, irelevant. da’ mi s-a dus bunatate de somn si moleseala, asa ca m-am apucat sa vad ce ai mai scris pa blog. cu surpriza recunosc ca imi place 9 tema, este simpla, la obiect, fara arabescuri. intre timp ma uit la tv ca indicele dow a picat sub 9000, prima oara in 5 ani. se mai intampla. ma mai amuza cum spun astia ca rusii o iau in barna si ca stocurile sunt vraiste pe la ei, cu tot petrolul lor si muschii lor infoiati. iti spun sincer ca vad o parte buna la chestia asta – benzina s-a ieftinit cu juma de dolar, si sunt miliarde de sales-uri pe la toate magazinele. acu e momentul de profitat, cand aflu cum it ispun. si sunt niste bucati pe cnbc de nu-mivine sa cred,uita-te la gagicile de-aici – http://www.cnbc.com/id/15837856/

m-a distrat articolul ala de pe slashdot, toti mosii vor sa futa prospatura, ii inteleg perfect. si eu la fel. da’ sa vina cu asa explicatie subtire inca n-am mai vazut. ma asteptam sa recunoasca drept ca nu li se mai scoala daca nu le vad pe-alea de la bluelagoon, sau sa spuna ca injumatatirea radioactivitatii generale in mosi ajuta fatul sa creasca normal si nu zbuciumat, da’ probabil ca sunt eu prea optimist. evident ca evoluam, numai ca nu avem cum sa ne prindem, scara la care se intampla evolutia nu ne permite. ma rog, sunt si efecte vizibile, de genul disparitiei unor populatii (aborigeni, indieni, ainu, etc), da’ sa zicem ca nu se pune.

bagamias picioarele, am deschis emailu cu emotie, pai eu credeam ca o sa imi zici o gramada de chestii.

ideea cu evolutia care s-a oprit mi se pare ingenioasa, apetisanta, tentanta, nu o pot contrazice, e genul ala de idee frumos mirositoare si molipsitoare care iti gadila neuronii dar uite ma gandeam ca pe vremuri femeile isi lasau unghii lungi pe cand acum de cand cu computerele manichiura nu mai e ce a fost. De ce zic asta? Habar n-am dar ma gandesc la adaptabilitate, cum poti sa bati la tastatura daca ai unghii lungi. Altfel insa nu e de gluma, apropo de criza asta economica in care ne zbatem, evident ca sunt multe cauze care o genereaza insa una din ele, legat de articolul tau, e aspectul demografic, ti-am mai zis de asta. Faptul ca oamenii mai nou fac maxim un copil si ala la o varsta de peste 30 de ani, zice ceva.
Oricum stii ce ma gandeam, economia nu merge prost, eu sunt socat de cat de bine merge, cat de bine raspunde la stimulii exteriori. Economia ca organism nu are nicio vina, ea doar raspunde fantastic de rapid conditiilor care ii sunt create. Ce se intampla acum e doar oglinda perfecta a unor factori si a unor cauze peste cari unii cari s-au crezut destepti, au crezut ca se va putea trece chitic.

http://science.slashdot.org/science/08/10/08/2239229.shtml

man, daca eu iti scriu ca dracu si fara noima, nu e musai sa-mi raspunzi si tu la fel.
deci zi ce masina sa-mi iau? oscilez intre un audi, acura, honda, subaru, mercedes, aston martin, dodge si minivan chrysler.

hai sa incercam chestia cu telepatia, stai sa ma concentrez. ok, ia verifica, ti-a scris albastra ca are o gaoace si ca se gandeste la tine in timp ce se joaca cu ea?

nu stiu cu masinile si dolarul dar acum e momentul sa faci investitii in arta deci da-i drumu si scrie ce-ti trasneste prin creeri sau apuca-te de pictura. Glumesti? Pai in curand o sa te caute si vreun frate templier maica daca da cautare dupa muie albastra la poarta noastra. nu ma glumesc, de cand are alinam 4 copii inbufnati ? dar nu conteaza ba, important e ca ti-a scris, eu zic ca in aceiasi oridine de idei sa incepem sa vorbim si despre altii sa vedem daca subliminal si …cum ii zice … transcendental ??? telepatieeee ma, daca telepatic ii provocam la comunicatie. iar de blog nu vad care ti-e problema ca cele mai porcoase chestii nu le-ai scris tu. nici eu. pur si simplu au aparut acolo. zau ca iti faci prea multe griji

muie n-am schimbat, nu vad nici un motiv, poate am inversat cu cate un cur. incerc sa schimb insa numele si orice conexiune cu noi. zau ca e de naspa daca vede careva ce porcarii am scris prin mailuri, pe tine si pe bill o sa va sparga ale voastre, iar mie o sa-mi fie jena ca n-are de ce sa ma sparga nimeni.
palade a fost un tip fantastic, e prima oara cand aud de el. imi pare rau insa, mai ales daca zici ca a fost baiat de treaba, da’ cu varsta.
bai cu blogul mi-e clar, ideea e sa salvam undeva operele de arta, preferabil intre noi. si mie mi-e ca o sa ma dea astia afara si o sa pierd bunatate de emailuri. da’ se poate?
nu’s cine e black swan, eu m-am reapucat de calculator serile, „lucrez” la fantasmagoricul proiect lumea in 3d, pun ghilimele ca inca n-am scris decat 10 linii de cod, de test. e complicat.
iar ala cu designul de oras ma dispera de plictiseala, noroc cu desenele (majoritatea istorice, cu dezvoltarea colinei palatine din roma sau a palatului colinear inca nu mi-e clar) ca altfel spargeam peretii cu ea.
ti-am zis ca vreau sa-mi iau masina? mi-e ca daca se duce dracului dolarul, macar sa ma duc si eu cu el

am vazut schimbarea din pisica in catea si din muie in cea-cea, bai daca nu stiai a murit palade. Cum care palade ? Ala care zice-se ca e singurul roman care a fost facut nobel. Banuiesc ca tipu a fost mare insa i-a ajuns, categoria dinozauri, avea vreo 90 si ceva de ani. Nu ma pune sa ma uit. Sa bem in cinstea lui. Fara misto, mare om.

Spirit American Spirit

Ianuarie 13, 2012 Lasă un comentariu

si, ca corolar, ti-am zis acu ceva vreme ca noi romanii am semana cu iranienii. imi cer scuze, nu stiam ce vorbesc.

Subiectu cu iranienii e greu si ma tem ca nu stim nimic despre. Si eu le-as baga doi pumni in stomac si unu in mecla ca sa termine cu rahaturile alea nucleare.
Dar cum ziceam e complicat penca habar n-avem care e situatia, in cazul tau e si mai rau ca tu stai in statele cele mai unite si nu ma poti contrazice ca nu v-au spalat aia pe creer. Ia zi sincer, te-au spalat sau nu ? Nu vine unu pe furis si te spala pe creer o data pe saptamana, adu-ti aminte.
ba, eliminarea nuclearului e un scop nobil dar cand il vad pe bush ca vrea sa aplice acest minunat ideal pe iranieni parca ma pune pe ganduri. Ti-am zis, habar n-am. Ma enerveaza ca se vede.

americanii sunt si ei prinsi in dilema. pe de o parte sunt prinsi cu iracu afganistanu si etc, pe de alta coreeni si iranienii isi cam fac de cap. iar ei, in postura – asumata – de lideri globali care se pisa in onu, tre sa faca ceva. deocamdata isi infoaie muschii. intre timp chinejii si rusii isi freaca mainile de bucurie, desi le-ar cam tine pumnii americanilor in chestia cu iranu si coreea.
ba, situatia e naspa, zici ca nu stim nimic despre? pai dupa un documentar pe bbc si unu’ pe history, iti spun ca stiu totul. nu e bine. tampitul ala de presedinte iranian se vede mesia musulmanilor, si se pare ca abia asteapta ca americanii sa intervina ca sa uneasca lumea musulmana in jurul iranului. care ar fi scopul demersului, nu cunosc, o fi ceva in spiritul refacerii imperiului persan (pers? persesc? persic?), asa cum hitler a crezut ca reface imperiul roman. te pui cu te-ncurci.
spalat pe creier nu cred ca sunt, doar ca ma intreb de ce in pula mea nu-l trimit o data pe chuck norris sau pe stevan segal (in nici un caz pe amandoi deoadata, ca vrei macar geografia sa raman), sa-i starpeasca dreaq pe iranieni si sa le futa pe toate iraniencele, sa iasa o alta rasa, mai buna si mai dreapta.

ceva misto – http://www.banksy.co.uk/
scuze daca ma repet

de ce vrei sa ma instighezi la actiuni din astea, cat despre Chuck si Seagal cred ca nu ar fi rau sa treaca prin Romania in drumul lor catre Iran.
Eu as fi de acord cu orice actiune care ar urmari intr-adevar o idee buna dar pina acum legat de americani, iti vorbeste un canadian acum, nimic bun nu s-a legat din capetele lor.

bai, ce vreau sa zic e ca nu am vazut nici un canal de stiri interesat sa afle daca s-a petrecut ceva pozitiv in tara aia de cand sunt americanii pe-acolo. stiri negative – tot timpul, in continuu. stiri pozitive – nema. ma intreb daca intr-adevar nu e nimic pozitiv sau daca midia n-are chef sa zica nimic pozitiv.

vezi si tu prin astea, poate gasesti ceva care sa merite.
http://www.spiritofamerica.net/site/iraq (vezi la proiecte deja completate)
si daca ai chef de anuntul oficial – http://www.whitehouse.gov/news/releases/2007/09/20070914.html

or stie ei ce face, eu doar citesc acolo pe unul din siteurile trimise:
Support Iraq’s War Widows with LTC Holloway
 
Ba ce baieti de treaba. Si acum voi tuna cea mai mare ineptie a secolului: cu banii aia care ii cheltuie aia in razboaie s-ar putea face o lume de 2.3 ori mai buna. Ce se rezolva cu razbou ? Ai vazut mai sus. Vezi ca sunt cam make-sex no war dar stiu ca intotdeauna se pot gasi motive pentru ca sa bully. Iar astea cu razboaiele tine de coaiele unor indivizi, exact ca in cartier.

hehe. mare pisicher LTC Holloway, si i-am zis sa nu se mai tina dupa vaduve. o avea un fetis pentru masti pe fata.
bai, nu cred ca are cineva dubii ca razboiu asta e inventia lu’ bush, da’ indiferent ce scopuri marsave si idioate a avut tantalaul, cred ca zona aia e mai interesanta acum pentru straini decat inainte. e mai deschisa, cum sa spun? (chit ca n-as calca pe-acolo nici platit). altfel e evident ca razboiu e chestie de buli, de ciumeci, ca intotdeauna, singura diferenta e scara.
zici ca cu banii aia se putea face o lume mai buna. in primul rand americanii dau bani lumii, fara ca asta sa devina musai mai buna. sigur, nu in cantitatile pe care ii baga in razboi, da’ nu poti spune ca nu dau. pe partea ailalta, ce-ti garanteaza tie ca lumea nu e un fel de hau in care banii s-ar duce fara sa vezi vreo diferenta (cu exceptia mertanelor la poarta cate unui vanghelie negru, scuza tautologia)?

http://www.usaid.gov/ ar fi interesant de vazut cati bani zic astia ca ar fi bagat in lumea larga.

30 bilioane pe anu 2007, preconizate 36 pentru 2008. probabil ca comparativ cu costu razboiului (vezi aici un counter misto http://www.nationalpriorities.org/Cost-of-War/Cost-of-War-3.html) e nimic. da’ ti-am zis, nu’s daca lumea merita banii aia 🙂

Categorii:Articole, baliverne, barfe

Disponibilitati si Energie, 5

Ianuarie 11, 2012 Lasă un comentariu

Momentul spiritual al inspiratiei declansate de perceptia informatiei reprezinta cultural vorbind esenta concentrata a asimilarii informatiei din punct de vedere spiritual, este clipa in care ne depasim conditia si momentul in care acea fanta de energie interioara este generata in individ, acea scanteie care poate produce excitatie, creativitate, flacara dincolo de care existenta capata sens spiritual, aparte de banalul cotidian, de inventarul material al maruntisurilor care ne ocupa timpul, ne seaca in ritm de rutina sub soare si apoi sub luna.

E un har si un dar sa prinzi disponibilitatea, sa fii in acel spatiu de vibratie pe acea latime de banda, lungime de unda, sau inaltime de frecventa, la intersectie de energii si fluxuri de informatie e foarte usor in acesti ani sa fii prins in vartejuri de informatie (marea capcana a depresiei atat de frecventa in zilele noastre) care te pot arunca in banal, plictiseala sau depresie si deziluzie, anula capcacitatea sublima de a intelege si vibra in tonalitatea minunilor din jur.

Disponibilitati si Energie, 3

Disponibilitate Informationala

Disponibilitatea de perceptie reprezinta o serie de factori de influenta la nivel de inteceptare si prelucrare a informatiei care produc in final acea vibratie stimulatoare, transformandu-se intr-un catalist decizional de creativitate, sensibilitate, excitabilitate. Informatia la care un miliard de oameni au access poate produce o vibratie in numai o mie din acei indivizi, mai departe poate inspira doar foarte putini din ei, toate acestea in functie de disponibilitatile de perceptie cu care respectivii „putini” indivizi sunt inzestrati.