Arhiva

Archive for the ‘Comunism’ Category

Zift

M-am abtinut sa iti zic pina acum secretul insa cred ca esti destul de matur ca sa primesti asa ceva in plina mecla. Aseara am vazut un film cum rar se vede, de fapt am convingerea ca exista fiinte umane out there care nici prin cap nu le trece ca asa ceva exista. deci ca sa depasesc introducerea, fastacelile si sa imping deoparte jena care ma impiedica sa intru in subiect, iti voi spune sincer si pe scurt: am vazut un film bulgaresc.

Exact, e momentul sa zic lucrurilor pe nume si sa recunosc deschis: Zift – pe numele lui, filmul inseamna in traducere directa „cacat” insa asta e numai traducerea suburbana, altfel zift inseamna in termeni tehnici bulgaresti un fel de smoala amestecata cu nu stiu ce rahat cu care se poate asfalta, asta daca nu cumva la ei in bulgaria se poate asfalta cu altceva (vezi prima definitie), si pentru ca inceputul filmului sa nu te lasa sa te dezmeticesti dupa ce in mod civilizat te avertizeaza cu definitia cuvantului – pe care tocmai ti-am dat-o – se arunca (zic de el, filmul) intr-o narativa povestita de niste gropari despre un individ care avea o femeie nespus de frumoasa. Actiunea filmului care poti sa stai calm ca o sa inceapa mult mai incolo, se petrece imediat dupa instalarea comunistilor la putere asa ca poti face o paralela cu romania in caz ca n-ai cu cine altcineva deci scara de valori complet inroarsa pe dos, lucruri stranii la tot pasul, individul de care vorbeam lucra la desfundat veceurile fiind soferul basculantei care cara rahatul. Filmul e foart bogat si bagat in rahat asta daca inca n-ai apucat sa iti dai seama. Deci povestea e ca femeia il inseala cu unu care era brutar. Detaliile filmului sunt naucitoare si complet lipsite de relevanta, e un spectacol de inutil cum rar vezi iar naratiunea prinde in filele sale niste amanunte fara nicio legatura cu restul actiunii. Oricum omul nostru cu basculanta de rahat afla de tarasenie si inainte ca sa reacioneze in vreun fel femeia vine sa il anunte ca pleaca sa se vada cu niste prietene in piata todorov. sau popov. sau morcov ca totul se intampla in bulgaria. cacanarul nu zice nimic insa ii incolteste in minte un plan de razbunare, o urmareste pe asta pina la casa brutarului parcheaza masina cu spatele catre fereastra si baga tubul de la basculanta prin care deserta 2.5 tone de cacat peste aia in timp ce indivizii si-o trageau in draci.

Povestea merge mai departe si zice ca la judecata judecatorul l-a intrebat pe brutar de ce n-a iesit rapid din casa, adica nu mirosea ? La care brutarul raspunde ceva la modul ca the bigger the shit, the lesser the damage. dupa care cumva se adauga „the moral damage, that is, not the material one”.
Dupa cum ziceam mai devreme, filmul continua nestingherit si intra in povestea principala, cel putin el asa crede ca exista ceva principal, si nimic nu se mai pomeneste nici de brutar, nici de femeie, nici de cacat si nici de soferul lui.
Filmul e despre un individ pe care il chema Molie (exact) si care intra in parnaie pentru crima inainte de comunisti si iese prin 50 si ceva dupa ce aia erau deja la putere. Citesc pe IMDB ca asta ar fi cel mai bengos film facut de cinematografia bulgareanca in ultimii 30 de ani si mi se face gura punga, parul maciuca sau combinatii punga maciuca parul punga etc. E un film care ma intoarce inapoi in anii 50 nu prin atmosfera creata sau prin darul fimului de a te transpune ci prin ambitia tipic modernista a scenariului de a il durea in pula de cine se uita la film sau de ce si a-si urma calea printre semnificatii si narative intr-o haotica de nedescris.
Pe scurt Molie care in final devine caracter principal avea o iubita, bulgaura si ea cu niste picioare lungi depasite in lungime de nasul care cand am vazut-o m-am bucurat ca poate incepe pinochio insa nici vorba, oricum pe parcursul filmului Molie o fute pe aia in draci – singura salvare a filmului de altfel. Astia erau in liceu pe vremea povestii si ea se angajeaza menajera la un bijutier care avea un diamant pus pe un bibelo. Bibelou reprezenta un negru de vreo 20 de cm inaltime din abanos cu o pula de vreo 20 de cm in vf careia se afla un diamant. Molie afla de diamant si impreuna cu Melc – un prieten de-al lui gras si nasol – pun la cale un plan sa fure diamantul. Femeia ii ajuta cu planurile insa cand dau baietii spargerea isi dau seama ca bijutierul era acasa. Se iau la bataie cu el, biju il impusca pe Molie iar Melc il omoara pe biju. Femeia ii zice lu Molie ca e insarcinata, Molie se lasa in puscarie, fusese impuscat si nu putuse sa fuga, din sacrificiu pentru femee, pentru copilul care peste ani Molie isi da seama ca nu a existat si ca sa nu il dea in gat pe Melc – prietenul lui, dupa arestarea lu Molie, Melc se pune pe felie cu femea si ajunge mare comunist. Molie in puscarie primeste veste ca femeia a nascut insa ca i-a murit copilul – evident, copilul nici nu existase.

Problema majora era insa ca nimeni nu stia unde e diamantul. Molie iese din puscarie si Melc vine il bate, il curenteaza si in final il otraveste ca sa afle unde e diamantul. Ok, Molie cara tot timpul la el o bucata de smoala din aia jegoasa din care mai gusta din cand in cand si evident ca diamantul era chiar in rahatul ala insa nici un bulgar nu da doi bani pe bulgarele lui de smoala.
Molie e otravit si Melc ii zice ca o sa crape in 24 de ore daca nu ii da diamantul. Asta se duce sa se intalneasca cu bulgaura, iar se fut ca chiorii vreo 5 minute din film, femeia ii zice ca sa fuga impreuna in lume si sa ia diamantul cu ei. Asta ii zice ca diamantul e la bijutier ca a vazut el ca inainte de a muri ala inghitise diamantul deci merg la cimitir unde fara misto, n-ai sa crezi Melc ii astepta cu un pistol, pe semne bulgaura ii zisese. Astia dezgroapa pe bijutier si incep sa se ia la bataie, Molie ii fute o lopata in cap si probabil il omoara (sper!) bulgaura ii fute si ea o lopata in cap lu Molie care oricum era ametit de la otrava. In final Molie se trezeste pe moarte, scoate bulgarele de smoala incepe sa manance din el pina cand apare un diamant. Ia diamantul, il inghite si moare. Sfarsitovul apare si el in momentul in care se da de inteles ca Molie a crapat. Daca vrei sa vezi filmul o faci pe socoteala ta, vezi pe netflix insa sa nu zici ca nu te-am avertizat.

Anunțuri

pensie pe munca pe viatza

Decembrie 25, 2011 Lasă un comentariu

Bravo ei ca poate fi încă activa la o vârsta atât de înaintata.
As vrea insa sa fac o remarca apropo de abundenta acestui tip de știri in ultima vreme care împreuna cu alte unelte propagandistice ajuta la formarea opiniei cum ca n-ar trebui sa mai existe o vârsta de pensionare. Vad in toata aceasta campanie bine directionata doar un prim pas de initiere in ceea ce va deveni candva optional – sa te pensionezi la 65 de ani. Pentru ca măsura sa fie între-adevăr acceptata se va permite chiar in spirit de „opțiune” sa se iasă la pensie chiar înainte de termen. Aceasta clauza insa va fi insa inlaturata din motive evidente, nu asta era intenția initiala.
Trecând peste pasii intermediari, finalul va fi benefic pentru guvernele lumii si marile corporatii, nu va mai fi rentabil pentru lucrători sa iasă la pensie, sistemul medical va ieși câștigat pentru ca oamenii vor muri mai repede sub stresul si presiunea serviciului. Intr-un cuvânt, vom munci pe viața fără acel moft socialisto sindicalist numit pensie.

Citiţi mai mult: Cea mai bătrână angajată din Marea Britanie are 94 de ani şi nu vrea să renunţe la muncă – Internaţional > EVZ.ro

Categorii:barfe, Comunism, economie

pe intelesul democratiei

Decembrie 21, 2010 Lasă un comentariu

Sigur ne place sa credem ce vrem si totul se leaga nod cu fundita la barbia prezentului, prins cu clema si eticheta, ca de n-ar fi fost nu s-ar fi povestit, deci credem ca suntem creativi pentru ca ne uitam la noi si ne fudulim cu faptul ca uite cum inca suntem, existam, existam paradoxal si apoteotic (haotic fie vorba intre noi) aproape ca ne apuca uimirea, intram in excitatie fara sa intelegem de ce existam si ce dreq cautam pe lumea asta insa „semnificatia” ne salveaza, o mana de ajutor, un buffer salvator, ne da ea un sens acolo, trebuie ca suntem aici cu vreun scop, nu se poate ca universul asta ditamai care s-a scremut miliarde de ani, sa ne cace ca pe un fel de gluma sau pur si simplu din greseala cand s-a scapat fara sa vrea si uite asa sa fi iesit noi. E absurd. Noi. Noi cei de acum. Pina la urma si sfarsitul lumii are un sens, hedonistic si egoist, e vorba despre noi si de fapt e un pact intre noi si univers (dumnezeu, providenta) caruia ii clipim smechereste in oglinda: ca doar nu s-a chinuit nebunul toate miliardele astea de ani ca sa ne faca si uite tocmai acum sa isi distruga perfectiunea creatiei.

Nu, asa ceva nu se poate, noi suntem aici ca sa dam sens unui sens care daca nu exista ar fi totul un nonsens si asta nu se poate, aici nu e loc de absurd, deci vom gasi un sens (la nevoie il vom inventa) de n-o sa se vada, vom adauga din plictiseala la inventie tot soiul de experimente sociale in acest secol la finalul carora lumea nu va mai avea incotro si va intelege cate ceva: de ce e rau si cum era mai bine, de ce e bine si cum sa facem si mai bine. Intre experimentele economice si de organizare incarcerate utopic in mintile oamenilor ne-am intrecut cu gluma in numai o suta de ani: comunism, rasism, nationalism, capitalism etc, insa singura utopie care razbate firav si clatinandu-se dincolo de secolul XX ramane democratia.

Asta numai pentru ca acest sistem e cel mai putin incarcat de adancimi interpretationale, cel mai putin afectat de teribilismul atribuirii de semnificatii, democratiei i-a lispit ipocrizia rolurilor pre-definite sacrosanct in societate si prin parteneriatul cu sistemul economic numit capitalism a oferit un model al lipsei de coerenta, cursivitate, continuitate si si-a mentinut din start cochetarea cu anarhismul plus un soi de set de posibilitati iesite din sfera predictabilitatii, de fapt democratia nu e un model ci mai degraba o cale catre ceva si o directie cu tendinta asimptotica. Totusi o sa numesc democratia „model” ca sa il pot apela cumva, si sa mai spunem ca printre dusmanii acestui model sunt tocmai aceste atribuiri inflationiste de semnificatii si interpretari iluzorii ce capata versiuni complet anapoda.

Exista o mare confuzie in definitia democratiei, eronat democratia este asociata cu civilizatia vestica a sfarsitului de secol XX. Nimic mai gresit, aceasta asociere pune inconstient in balanta si faptul ca aceasta civilizatie vestica a implementat consistent capitalismul ca sistem economic. Ca definitie, democratia este un sistem unde guvernarea este aleasa de popor. Simplu si cuprinzator, de aici sigur sunt o serie de interpretari cu sau fara sens. De exemplu nimic nu ne impiedica a considera China o democratie, la fel de democratic ca si Pakistan, Peru sau mai putin poate Anglia unde incepem deja sa complicam lucrurile dat fiind ca Anglia este o monarhie. Sigur ne intoarcem la definitia democratiei si parca am face unele schimbari insa ne dam seama ca definitia e buna. Si atunci dam drumul la interpretari. In final n-are nicio importanta cum interpretam, ci cum implementam un sistem si daca tara respectiva organizata si etichetata ca democratie, reuseste prin sistemul educational, social, politic si mai cu seama sistemul cultural de valori, sa promoveze acei lideri care sa aibe capacitatea si responsabilitatea de a conduce restul plebei intr-o directie buna si de a informa poporul si a-l convinge despre vectorul politic al momentului (sens, marime si directie).

Democratia mai este prost inteleasa de altii ca pe un soi de egalitate sociala. Nimic mai gresit si nimic mai periculos pentru bunul mers al societatii. In general egalitatea este prost inteleasa in special de paturile inferioare ale societatii. Aceste straturi sociale care evident au existat si vor exista intotdeauna, sunt astfel gresit tinute intr-o zona a deziluziei, a falsei sperante ca aceasta „egalitate” le va conferi un loc mai bun in conglomeratul social. Foarte prost inteleasa, „egalitatea” impusa de sistem la nivel social va esua intotdeauna, cel putin atat timp cat scopul declarat al unei societati este acela de a crea valori. Crearea de valori este antagonista cu egalitatea sociala. Valorile nu sunt nicicand create intr-un mediu social egalitar, ci mai degraba intr-unul in care ascensiunea doar sociala este permisa fara a avea deloc ambitia garantarii vreunei egalitati pre-definite.

placinta senator de romania

Decembrie 9, 2010 Lasă un comentariu

iata un articol pe cinste sau cum ar zice la profm „un articol care face cinste”
http://www.evz.ro/detalii/stiri/fiul-sorin-placinta-acuzat-de-tentativa-de-omor-914888.html. deci nu inteleg de ce e placintzica ala mic acuzat ca s-a aparat cu masina cand aia au vrut sa il impuste ? dupa aia sunt multe semne si semnale de intrebare. lumea in romania umbla cu gloantele de cauciuc dupa ei, sar in ajutor unii altora, se impusca altruist si isi fut suturi in masini din nimica toata. e o atmosfera plenara de intensa traire si expresie patriotica. brava! vezi ca am scris pe carevasazica.

…..

intotdeauna m-am simtit plictisit cand m-am intors din ro. E ceva acolo, un je ne sais quoi, un je me fout, un je t’ai foutout cat ai poutout. oricum, impuscatori pe strazi, intr-adevar e un spirit sarbatoresc cum rar vezi in ro.

…..

spiritul o fi rar insa atitudinea placintii de sarbatori o recunosc dintr-o mie. cica omul ar fi avut pe facebook o poza cu el pisandu-se pe o troitza ardeleneasca sub sloganul „asta fac eu cu dumnezeu”. baiat de baiat, era plin de dinastia prin romania

…..

Da, e plin de de-astia. Speram ca darwinismul o sa aiba grija de ei, ar trebui toti izolati undeva si lasati sa se descurce. Sa stii ca am meditat o secunda pe marginea tratamentului „uman” la puscariasilor. O sa zici ca’s nazist, da’ de ce ne chinuim atata sa-i tratam „uman”? Las la o parte motivele economice (e scump sa le dai televizor, calculatoare, etc), da’ gasesc cateva inconsistente si pe undeva ipocrizii la mijloc. Presupun ca cei din puscarie au fost judecati si gasiti vinovati. In primul rand, nu e nimic mai inuman – deja – decat restrictia libertatii de a te misca unde vrei. Asa ca, sa „reparam” inumanul dandu-le oamenilor televizoare mi se pare o porcarie. In al doilea rand, social, tipii s-au plasat in afara regulilor impuse (mai strict chiar, cele legiferate), in
care caz, de vreme ce tipii s-au plasat in afara regulilor, nu vad de ce i-am aduce „inauntru”. Mai departe, daca avem dubii ca cei care sunt in puscarie sunt sau nu vinovati si incercam sa reparam posibila greseala, atunci ar trebui lucrat la legislatie, nu la puscarii.
M-am apucat sa vorbesc de asta din cauza de niste episoade din gangland, in care de exemplu fratia ariana controleaza bine merci nu’s ce puscarii, si-si fac bajetii business-ul la fel de bine dinauntru ca si de afara, profitand de drepturile legale (vizite conjugale, etc), si de coruptie (adus telefoane, etc). Te doare mintea. Ma rog, sa lasam.

Categorii:barfe, Comunism, deprinziare

Piata Imobiliara Romanca

Decembrie 7, 2010 2 comentarii

Ma apuc cu nadejde intentionat din greseala a citi un articol din presa romaneasca la rubrica imobiliare. Lung si indescifrabil cu contraziceri dintr-un paragraf in altul, articolul nu apuca sa isi dea cu parerea asupra unui subiect ca vine singur dupa aia demonstrand inversul, dupa care invaluie in pareristica si opinionistica incat in final incepi sa numeri pe degete nu de alta dar sa-ti testezi bruma de logica de care te mai poti agatza.
Deci oamenii mai intai zbiara ca preturile la case au scazut cu 10% insa vor creste in viitor, dar pina sa creasca sariti frati romani ca ele o sa tot scada. De crescut vor creste cu 14.3% insa de scazut vor mai scade cu vreo 10%. Insa cu totul altfel stau lucrurile la constructiile noi unde explicabil sau nu situatia sta invers. Ma rog, daca il prindem pe autorul articolului o sa ii spargem moaca si o sa il torturam medieval incat sa nu isi mai poata folosi degetele la scris. Altfel omul ne e simpatic, o zicem sub juramant jurnalistic si cu nicio umbra de invidie ca reuseste sa ne faca sa ne ridem mai dihai decat glumele noastre caznite si scremute.
Carevasazica ne-am gandit si suntem gata de concluzionare in topicul cu pricina, preturile la case vor urca intr-un singur scenariu: crestere demografica, ceea ce nusevasazica carevasazica si nu se intampla decat (iubim decatu) decat daca o sa revina ceausesscul si numai daca va da din nou decretul ca sa se faca puradei. Dupa cum se vede din acest complicat calcul, asa ceva nu se va intampla sau ca sa fim mai credibili sansele sunt minime ca asa ceva sa se intample.
In plus chiar daca asa ceva s-ar intampla si demografic ne-am iesi iarasi din minti, blocurile gri ale lui ceausescu isi vor continua scaderea si declinul indiferent de ce se intampla. Rahaturile alea de forme arhitecturale ratate si de esecuri de constructie nu vor putea vreodata sa devina vreo tinta imobiliara pentru oameni normali. E drept ca romanii in majoritate sunt departe de aceasta descreiere succinta ca oameni normali insa ca sa facem o evaluare de adevarata valoare pentru acele unitati care impanzesc tara inutil, deci valoarea este undeva intre 5 mii – 40 mii euro asta asa treaca de la mine.
Va exista probabil ceva apreciere pentru imobilele noi, pentru cele care au ceva location factor, altfel luati-va gandul voi ce vreti sa vindeti blocuri in cartierele ingrozitoare (vezi foto, sau mai bine nu) cu peste 50mii euro ???
Mai exista o sansa totusi: import de populatie = imigratie, insa intai de toate bizonul romanesc nu pricepe avantajul imigratiei. In al doilea rand ma indoiesc ca imigratia in romania ar avea mari sanse de reusita in conditiile actuale de mentalitate si dementialitate.

Paunism si menire

Noiembrie 17, 2010 Lasă un comentariu

eu cred ca paunescu si-a implinit menirea, nu stiu daca asta e cuvantul, mai degraba sa zic ca individul personal si-a atins orgasmul de devenire artistica, in anii aia paunescu a fost showmanul perfect pentru romania, literatura ambigua nationalist comunistoid liturgica pe care a servit-o romanilor a fost ceva subliminal pentru consumator. paunescu merita si reprezinta destul de bine anii 70-80 in istoria romanilor, aspiratii, ondulatii si pendulatii transfigurative. asa au fost acei ani. stii ce zic? mie nici pasoptistii nu mi-au placut dar ei au existat.

eu nu cred ca si-a implinit menirea, cred ca a fost rodul comunist al perioadei respective, sau daca n-a fost creat, atunci a rezonat extrem de bine la contextul ala. menirea lui n-a existat, decat ca supapa a unor frustrari care mai bine s-au dus in strigate de „romania” pe stadion (diferite de strigatele de „romania” de la mitinguri, te rog), in loc sa se duca in niste pumni in frezele lui ceasca.
diferenta intre el si pasoptisti e ca aia au pus mana pe ciomag, cu pretul vietii. probabil te referi la „curentul” literar, eu ma refer la cei care au pus mana pe ciomag. partea cu ciomagul n-a existat la paunescu, nici macar cea cu petitia, sau moratoriul. probabil ca la paunescu a existat o critica „culturala” a regimului, inca n-am gasit-o (n.r. intre timp am gasit-o, intr-adevar omul s-a exprimat oarecum vizavi de prostia conducatoare, dar la modul „cultural”).
fii antena ce zice marele om care a scris la wikipedia despre revolutia din 48: „Pe lângă români se ridicaseră și croații dar nici ei nu doreau să facă parte din statul ungar”
sa-mi trag una

doua chestii. aia cu boul, fara gluma deja se repeta si incepi sa ma pui pe ganduri. ori ala care a scris e dodo a lu lady gaga, ori e ceva in neregula cu tine de atragi calificative din astea de la rumani. cred totusi ca e bobo.

a doua chestie apropo de cenaclu, am avut un fel de sfiala combinata cu sila plus ceva ingrediente de greatza usoara la manifestarile alea colective cand mergeam la un chef ceva sa inceapa unu sa imi zdrangane din quitara melodii de cenaclu. si zic asta pentru ca am avut prin facultate niste elemente din astea cenacliste de nu stiam cum sa ocolesc cu chefurile mele chefurile lor. era o categorie de oameni, tot timpul mi s-au parut cam damblagiti si undeva rataciti in chemarea catre muzica sau literatura sau pana mea stie insa eu ma duceam la chefuri sa fut iar ei sa cante. intelegi ca nu mergea si imi bagam pula.

Prea mult despre paunescu

Noiembrie 8, 2010 3 comentarii

Am (ai) scris mult despre poet, ma incumet sa-l ignor de-acum, ceva ce ar fi trebui sa facem de la inceput, noi toti. Prefer sa deschid subiectul altor autori, poeti sau nu, care au scapat manualelor, interesului public larg, s-au fofilat cumva comunistilor sau pur si simplu au publicat in alte parti. Daca e sa trag o concluzie, cred ca valoarea anilor aia ar trebui cautata in ce nu s-a publicat sau s-a publicat marginal.
Dau doua exemple:
Leonida Neamtu, unu’ din scriitorii mei preferati, cu scrieri aparent politiste sau de aventuri, cu o proza saltareata din care fuge poezie pura, cu caractere simplificate in relatii complexe, si cu un umor turbat care lasa sa se intrezareasca tragedie si suferinta.
Camil Baciu, descris ca autor de sf-uri, probabil din cauza ca proza scapa oricarei caracterizari.
Poate ar trebui sa adaug ca le-am citit acum 20 de ani, ma intreb cum mi s-ar parea acu.

In fine, scoate din tine ceva obscur, sunt satul de genul flacara, ardealu’! (cu semnul exclamarii), de parintii asteptand la vatra si de stadioanele urlande infocate (ma dispera comentariile la clipurile de pe youtube cu cenaclul flacara). Zi maestre.