Archive

Archive for the ‘cugetare’ Category

Zift

M-am abtinut sa iti zic pina acum secretul insa cred ca esti destul de matur ca sa primesti asa ceva in plina mecla. Aseara am vazut un film cum rar se vede, de fapt am convingerea ca exista fiinte umane out there care nici prin cap nu le trece ca asa ceva exista. deci ca sa depasesc introducerea, fastacelile si sa imping deoparte jena care ma impiedica sa intru in subiect, iti voi spune sincer si pe scurt: am vazut un film bulgaresc.

Exact, e momentul sa zic lucrurilor pe nume si sa recunosc deschis: Zift – pe numele lui, filmul inseamna in traducere directa „cacat” insa asta e numai traducerea suburbana, altfel zift inseamna in termeni tehnici bulgaresti un fel de smoala amestecata cu nu stiu ce rahat cu care se poate asfalta, asta daca nu cumva la ei in bulgaria se poate asfalta cu altceva (vezi prima definitie), si pentru ca inceputul filmului sa nu te lasa sa te dezmeticesti dupa ce in mod civilizat te avertizeaza cu definitia cuvantului – pe care tocmai ti-am dat-o – se arunca (zic de el, filmul) intr-o narativa povestita de niste gropari despre un individ care avea o femeie nespus de frumoasa. Actiunea filmului care poti sa stai calm ca o sa inceapa mult mai incolo, se petrece imediat dupa instalarea comunistilor la putere asa ca poti face o paralela cu romania in caz ca n-ai cu cine altcineva deci scara de valori complet inroarsa pe dos, lucruri stranii la tot pasul, individul de care vorbeam lucra la desfundat veceurile fiind soferul basculantei care cara rahatul. Filmul e foart bogat si bagat in rahat asta daca inca n-ai apucat sa iti dai seama. Deci povestea e ca femeia il inseala cu unu care era brutar. Detaliile filmului sunt naucitoare si complet lipsite de relevanta, e un spectacol de inutil cum rar vezi iar naratiunea prinde in filele sale niste amanunte fara nicio legatura cu restul actiunii. Oricum omul nostru cu basculanta de rahat afla de tarasenie si inainte ca sa reacioneze in vreun fel femeia vine sa il anunte ca pleaca sa se vada cu niste prietene in piata todorov. sau popov. sau morcov ca totul se intampla in bulgaria. cacanarul nu zice nimic insa ii incolteste in minte un plan de razbunare, o urmareste pe asta pina la casa brutarului parcheaza masina cu spatele catre fereastra si baga tubul de la basculanta prin care deserta 2.5 tone de cacat peste aia in timp ce indivizii si-o trageau in draci.

Povestea merge mai departe si zice ca la judecata judecatorul l-a intrebat pe brutar de ce n-a iesit rapid din casa, adica nu mirosea ? La care brutarul raspunde ceva la modul ca the bigger the shit, the lesser the damage. dupa care cumva se adauga „the moral damage, that is, not the material one”.
Dupa cum ziceam mai devreme, filmul continua nestingherit si intra in povestea principala, cel putin el asa crede ca exista ceva principal, si nimic nu se mai pomeneste nici de brutar, nici de femeie, nici de cacat si nici de soferul lui.
Filmul e despre un individ pe care il chema Molie (exact) si care intra in parnaie pentru crima inainte de comunisti si iese prin 50 si ceva dupa ce aia erau deja la putere. Citesc pe IMDB ca asta ar fi cel mai bengos film facut de cinematografia bulgareanca in ultimii 30 de ani si mi se face gura punga, parul maciuca sau combinatii punga maciuca parul punga etc. E un film care ma intoarce inapoi in anii 50 nu prin atmosfera creata sau prin darul fimului de a te transpune ci prin ambitia tipic modernista a scenariului de a il durea in pula de cine se uita la film sau de ce si a-si urma calea printre semnificatii si narative intr-o haotica de nedescris.
Pe scurt Molie care in final devine caracter principal avea o iubita, bulgaura si ea cu niste picioare lungi depasite in lungime de nasul care cand am vazut-o m-am bucurat ca poate incepe pinochio insa nici vorba, oricum pe parcursul filmului Molie o fute pe aia in draci – singura salvare a filmului de altfel. Astia erau in liceu pe vremea povestii si ea se angajeaza menajera la un bijutier care avea un diamant pus pe un bibelo. Bibelou reprezenta un negru de vreo 20 de cm inaltime din abanos cu o pula de vreo 20 de cm in vf careia se afla un diamant. Molie afla de diamant si impreuna cu Melc – un prieten de-al lui gras si nasol – pun la cale un plan sa fure diamantul. Femeia ii ajuta cu planurile insa cand dau baietii spargerea isi dau seama ca bijutierul era acasa. Se iau la bataie cu el, biju il impusca pe Molie iar Melc il omoara pe biju. Femeia ii zice lu Molie ca e insarcinata, Molie se lasa in puscarie, fusese impuscat si nu putuse sa fuga, din sacrificiu pentru femee, pentru copilul care peste ani Molie isi da seama ca nu a existat si ca sa nu il dea in gat pe Melc – prietenul lui, dupa arestarea lu Molie, Melc se pune pe felie cu femea si ajunge mare comunist. Molie in puscarie primeste veste ca femeia a nascut insa ca i-a murit copilul – evident, copilul nici nu existase.

Problema majora era insa ca nimeni nu stia unde e diamantul. Molie iese din puscarie si Melc vine il bate, il curenteaza si in final il otraveste ca sa afle unde e diamantul. Ok, Molie cara tot timpul la el o bucata de smoala din aia jegoasa din care mai gusta din cand in cand si evident ca diamantul era chiar in rahatul ala insa nici un bulgar nu da doi bani pe bulgarele lui de smoala.
Molie e otravit si Melc ii zice ca o sa crape in 24 de ore daca nu ii da diamantul. Asta se duce sa se intalneasca cu bulgaura, iar se fut ca chiorii vreo 5 minute din film, femeia ii zice ca sa fuga impreuna in lume si sa ia diamantul cu ei. Asta ii zice ca diamantul e la bijutier ca a vazut el ca inainte de a muri ala inghitise diamantul deci merg la cimitir unde fara misto, n-ai sa crezi Melc ii astepta cu un pistol, pe semne bulgaura ii zisese. Astia dezgroapa pe bijutier si incep sa se ia la bataie, Molie ii fute o lopata in cap si probabil il omoara (sper!) bulgaura ii fute si ea o lopata in cap lu Molie care oricum era ametit de la otrava. In final Molie se trezeste pe moarte, scoate bulgarele de smoala incepe sa manance din el pina cand apare un diamant. Ia diamantul, il inghite si moare. Sfarsitovul apare si el in momentul in care se da de inteles ca Molie a crapat. Daca vrei sa vezi filmul o faci pe socoteala ta, vezi pe netflix insa sa nu zici ca nu te-am avertizat.

Disponibilitati si Energie, 5

Ianuarie 11, 2012 Lasă un comentariu

Momentul spiritual al inspiratiei declansate de perceptia informatiei reprezinta cultural vorbind esenta concentrata a asimilarii informatiei din punct de vedere spiritual, este clipa in care ne depasim conditia si momentul in care acea fanta de energie interioara este generata in individ, acea scanteie care poate produce excitatie, creativitate, flacara dincolo de care existenta capata sens spiritual, aparte de banalul cotidian, de inventarul material al maruntisurilor care ne ocupa timpul, ne seaca in ritm de rutina sub soare si apoi sub luna.

E un har si un dar sa prinzi disponibilitatea, sa fii in acel spatiu de vibratie pe acea latime de banda, lungime de unda, sau inaltime de frecventa, la intersectie de energii si fluxuri de informatie e foarte usor in acesti ani sa fii prins in vartejuri de informatie (marea capcana a depresiei atat de frecventa in zilele noastre) care te pot arunca in banal, plictiseala sau depresie si deziluzie, anula capcacitatea sublima de a intelege si vibra in tonalitatea minunilor din jur.

Disponibilitati si Energie, 2

Decembrie 28, 2011 Lasă un comentariu

Feedback Informational

Paradoxal acest pas esential nu se rezuma de fapt numai la a intelege sau nu – o anumita teorie, manifestare (de exemplu o melodie sau o carte) ci la capacitatea empatica, sincretica, deductionista, interpretationala (?) etc de a accede acel miez al informatiei transmise, de a intercepta in sens inspirational, vibrant si a genera capacitatea mobilizatoare necesara unui pas dincolo de conditia spirituala dinaintea momentului de contact cu respectiva informatie.

Problema nu e ca un individ intelege si altul nu, ci ca unul e inspirat (vibratie, sincronizare, excitatie la nivel somatic) in vreme ce altul percepe mecanic informatia la care are acces fara nicio posibilitate de asimilare. Aici intra in discutie partea a doua a teoriei: disponibilitatea de perceptie.

Disponibilitati si Energie, 1

Decembrie 27, 2011 Lasă un comentariu

Access informational.

Ceea ce a ramas constant sau a crescut infinit mai putin prin comparatie (cu diversificarea formelor de acces), este capacitatea de asimilare, intelegere si diseminare a acestei informatii.

Interactiunea cu respectiva informatie nu inseamna numaidecat ca acea informatie e corect perceputa, fenomenul este unul de infuzie informationala cu un efect infidel la asaltul de stimuli, mai multa informatie si acces la aceasta nu inseamna automat generarea unui raspuns de evolutie, a vreunui moment de echilibru punctat, cauza principala e capacitatea redusa de digerare si sintetizare a informatiei la nivel individual.

Comedii americane

Republicanii au luat cu asalt casa reprezentantilor. Ieri si-au dat high-five-uri cu democratii care paraseau locu’, si, la modul „ne-simbolic” dupa cum au pretins, au inceput circul, scuze, lucrurile. Din rezumat:

– lucrurile au inceput cu cititul constitutiei de catre fiecare din reprezentanti. Sute. Fiecare a citit cateva paragrafe, dupa care a anuntat pe urmatorul si a inmanat constitutia mai departe. Anuntatul – 15 secunde. Cititul – 10 secunde. La sutele de republicani, s-a adunat ceva timp, pe spinarea tampitilor care chiar s-au uitat la idiotenie. Sa ne fie clar. nu e rau sa mai citeasca constitutia din cand in cand, e rau cand fac show penibil din asta.

– la un moment dat, vreo 3 pagini de constitutie s-au lipit, dobi care era la aparat a dat 3 pagini si a continuat fara sa se intrerupa. Nimeni n-a parut deranjat.

– barfa sustine ca dupa ce citeau, plecau din sala. Daca e s-o cred, ne-simbolic, e destul de clar la ce sa ne asteptam de la noua casa a reprezentantilor.

– dobi de nou speaker of the house, boehner pentru oficiali, la  alegere, a luat cel mai mare ciocan de lemn lasat la dispozitie. Tot „ne-simbolic”. Nu i-a fost usor sa-l ridice, ma rog, sa zicem ca avea tot sangele in creierul intelectual. Ne-simbolic.

Ce e clar este ca n-o sa ne plictisim in anii urmatori. Dupa un model aproape romanesc, entertainment-ul e mai important ca tehnicalitatea, iar speranta barbosului ca politica va redeveni plicticoasa a mai bifat un esec.

Categorii:barfe, cugetare

banii ca informatie

Decembrie 21, 2010 Lasă un comentariu

zilele trecute mergand eu pe kindle la ce mai scrie scriitorii dau peste cartea asta „Money is information”. mi-a placut titlul, mi-a placut de faptul ca autorul e ceva ce n-a auzit internetu despre el inca, evident chestia asta m-a impresionat neplacut, insa zic haidi ba, dau 7$ si imi iau cartea. citesc si nu imi vine sa cred, citesc si plang. citesc.

eu asteptandu-ma la ceva gen Bernard Lietaer cu the future of money, si poate ca chiar asa si e. insa man, nu mi-a fost dat sa citesc ceva mai cretin in viata mea. de fapt o sa ma intrebi ca de ce l-am terminat, puteam sa ma razbun oprindu-ma din citit insa m-am chinuit ca sa ma conving ca chiar asa ceva vrea sa zica, ca ceea ce inteleg e una cu ceea ce el zice.

singurul dubiu pe care il am este urmatorul. daca acum o suta de ani venea unu si zicea ca bai the future of money e fiat money, cand totul pe vremea respectiva totul era gold standard, banuiesc ca as fi zis si de ala care vine cu teoria lu fiat ca e un imbecil. si poate ca chiar a fost insa iacataca s-a intamplat. acum sunt cu ochii in 4 dupa toti astia care lanseaza idei din astea ca vreau sa vad daca e ceva in capul lor. sincer deci nu. insa cum ziceam ca nota informativa zic ca dobitocii astia merita toata atentia pentru ca harry potter e mic copil pe langa ideile lor.

pe intelesul democratiei

Decembrie 21, 2010 Lasă un comentariu

Sigur ne place sa credem ce vrem si totul se leaga nod cu fundita la barbia prezentului, prins cu clema si eticheta, ca de n-ar fi fost nu s-ar fi povestit, deci credem ca suntem creativi pentru ca ne uitam la noi si ne fudulim cu faptul ca uite cum inca suntem, existam, existam paradoxal si apoteotic (haotic fie vorba intre noi) aproape ca ne apuca uimirea, intram in excitatie fara sa intelegem de ce existam si ce dreq cautam pe lumea asta insa „semnificatia” ne salveaza, o mana de ajutor, un buffer salvator, ne da ea un sens acolo, trebuie ca suntem aici cu vreun scop, nu se poate ca universul asta ditamai care s-a scremut miliarde de ani, sa ne cace ca pe un fel de gluma sau pur si simplu din greseala cand s-a scapat fara sa vrea si uite asa sa fi iesit noi. E absurd. Noi. Noi cei de acum. Pina la urma si sfarsitul lumii are un sens, hedonistic si egoist, e vorba despre noi si de fapt e un pact intre noi si univers (dumnezeu, providenta) caruia ii clipim smechereste in oglinda: ca doar nu s-a chinuit nebunul toate miliardele astea de ani ca sa ne faca si uite tocmai acum sa isi distruga perfectiunea creatiei.

Nu, asa ceva nu se poate, noi suntem aici ca sa dam sens unui sens care daca nu exista ar fi totul un nonsens si asta nu se poate, aici nu e loc de absurd, deci vom gasi un sens (la nevoie il vom inventa) de n-o sa se vada, vom adauga din plictiseala la inventie tot soiul de experimente sociale in acest secol la finalul carora lumea nu va mai avea incotro si va intelege cate ceva: de ce e rau si cum era mai bine, de ce e bine si cum sa facem si mai bine. Intre experimentele economice si de organizare incarcerate utopic in mintile oamenilor ne-am intrecut cu gluma in numai o suta de ani: comunism, rasism, nationalism, capitalism etc, insa singura utopie care razbate firav si clatinandu-se dincolo de secolul XX ramane democratia.

Asta numai pentru ca acest sistem e cel mai putin incarcat de adancimi interpretationale, cel mai putin afectat de teribilismul atribuirii de semnificatii, democratiei i-a lispit ipocrizia rolurilor pre-definite sacrosanct in societate si prin parteneriatul cu sistemul economic numit capitalism a oferit un model al lipsei de coerenta, cursivitate, continuitate si si-a mentinut din start cochetarea cu anarhismul plus un soi de set de posibilitati iesite din sfera predictabilitatii, de fapt democratia nu e un model ci mai degraba o cale catre ceva si o directie cu tendinta asimptotica. Totusi o sa numesc democratia „model” ca sa il pot apela cumva, si sa mai spunem ca printre dusmanii acestui model sunt tocmai aceste atribuiri inflationiste de semnificatii si interpretari iluzorii ce capata versiuni complet anapoda.

Exista o mare confuzie in definitia democratiei, eronat democratia este asociata cu civilizatia vestica a sfarsitului de secol XX. Nimic mai gresit, aceasta asociere pune inconstient in balanta si faptul ca aceasta civilizatie vestica a implementat consistent capitalismul ca sistem economic. Ca definitie, democratia este un sistem unde guvernarea este aleasa de popor. Simplu si cuprinzator, de aici sigur sunt o serie de interpretari cu sau fara sens. De exemplu nimic nu ne impiedica a considera China o democratie, la fel de democratic ca si Pakistan, Peru sau mai putin poate Anglia unde incepem deja sa complicam lucrurile dat fiind ca Anglia este o monarhie. Sigur ne intoarcem la definitia democratiei si parca am face unele schimbari insa ne dam seama ca definitia e buna. Si atunci dam drumul la interpretari. In final n-are nicio importanta cum interpretam, ci cum implementam un sistem si daca tara respectiva organizata si etichetata ca democratie, reuseste prin sistemul educational, social, politic si mai cu seama sistemul cultural de valori, sa promoveze acei lideri care sa aibe capacitatea si responsabilitatea de a conduce restul plebei intr-o directie buna si de a informa poporul si a-l convinge despre vectorul politic al momentului (sens, marime si directie).

Democratia mai este prost inteleasa de altii ca pe un soi de egalitate sociala. Nimic mai gresit si nimic mai periculos pentru bunul mers al societatii. In general egalitatea este prost inteleasa in special de paturile inferioare ale societatii. Aceste straturi sociale care evident au existat si vor exista intotdeauna, sunt astfel gresit tinute intr-o zona a deziluziei, a falsei sperante ca aceasta „egalitate” le va conferi un loc mai bun in conglomeratul social. Foarte prost inteleasa, „egalitatea” impusa de sistem la nivel social va esua intotdeauna, cel putin atat timp cat scopul declarat al unei societati este acela de a crea valori. Crearea de valori este antagonista cu egalitatea sociala. Valorile nu sunt nicicand create intr-un mediu social egalitar, ci mai degraba intr-unul in care ascensiunea doar sociala este permisa fara a avea deloc ambitia garantarii vreunei egalitati pre-definite.