Arhiva

Archive for the ‘fantasmagarii’ Category

Disponibilitati si Energie, 5

Ianuarie 11, 2012 Lasă un comentariu

Momentul spiritual al inspiratiei declansate de perceptia informatiei reprezinta cultural vorbind esenta concentrata a asimilarii informatiei din punct de vedere spiritual, este clipa in care ne depasim conditia si momentul in care acea fanta de energie interioara este generata in individ, acea scanteie care poate produce excitatie, creativitate, flacara dincolo de care existenta capata sens spiritual, aparte de banalul cotidian, de inventarul material al maruntisurilor care ne ocupa timpul, ne seaca in ritm de rutina sub soare si apoi sub luna.

E un har si un dar sa prinzi disponibilitatea, sa fii in acel spatiu de vibratie pe acea latime de banda, lungime de unda, sau inaltime de frecventa, la intersectie de energii si fluxuri de informatie e foarte usor in acesti ani sa fii prins in vartejuri de informatie (marea capcana a depresiei atat de frecventa in zilele noastre) care te pot arunca in banal, plictiseala sau depresie si deziluzie, anula capcacitatea sublima de a intelege si vibra in tonalitatea minunilor din jur.

Anunțuri

Disponibilitati si Energie, 3

Disponibilitate Informationala

Disponibilitatea de perceptie reprezinta o serie de factori de influenta la nivel de inteceptare si prelucrare a informatiei care produc in final acea vibratie stimulatoare, transformandu-se intr-un catalist decizional de creativitate, sensibilitate, excitabilitate. Informatia la care un miliard de oameni au access poate produce o vibratie in numai o mie din acei indivizi, mai departe poate inspira doar foarte putini din ei, toate acestea in functie de disponibilitatile de perceptie cu care respectivii „putini” indivizi sunt inzestrati.

Disponibilitati si Energie, 2

Decembrie 28, 2011 Lasă un comentariu

Feedback Informational

Paradoxal acest pas esential nu se rezuma de fapt numai la a intelege sau nu – o anumita teorie, manifestare (de exemplu o melodie sau o carte) ci la capacitatea empatica, sincretica, deductionista, interpretationala (?) etc de a accede acel miez al informatiei transmise, de a intercepta in sens inspirational, vibrant si a genera capacitatea mobilizatoare necesara unui pas dincolo de conditia spirituala dinaintea momentului de contact cu respectiva informatie.

Problema nu e ca un individ intelege si altul nu, ci ca unul e inspirat (vibratie, sincronizare, excitatie la nivel somatic) in vreme ce altul percepe mecanic informatia la care are acces fara nicio posibilitate de asimilare. Aici intra in discutie partea a doua a teoriei: disponibilitatea de perceptie.

Disponibilitati si Energie, 1

Decembrie 27, 2011 Lasă un comentariu

Access informational.

Ceea ce a ramas constant sau a crescut infinit mai putin prin comparatie (cu diversificarea formelor de acces), este capacitatea de asimilare, intelegere si diseminare a acestei informatii.

Interactiunea cu respectiva informatie nu inseamna numaidecat ca acea informatie e corect perceputa, fenomenul este unul de infuzie informationala cu un efect infidel la asaltul de stimuli, mai multa informatie si acces la aceasta nu inseamna automat generarea unui raspuns de evolutie, a vreunui moment de echilibru punctat, cauza principala e capacitatea redusa de digerare si sintetizare a informatiei la nivel individual.

Linda din Berceni

Februarie 2, 2011 Lasă un comentariu
Linda din berceni e singura care a avut curajul sa intre in camara de servici. sa-ti povestesc. eram in fatza blocului mesterind la masina, undeva mai departe de intrarea din bloc. impreuna cu baiatu lu sefu blocului care era mecanic, incercam sa schimbam o bujie.

in fatza blocului era sefu’, omu de servici – ala care mai prindea cate un ciocan in pereti in timp ce cobora agale scarile, baietii de la bloc, mai venisera si niste habarnisti de la scarile alaturate. se spargea la samantza luata de la buticu de langa statia de autobuz, se fuma cu rotocoale de fum ce se inaltzau spre cer intr-o tihna de sfarsit de august dupa o zi calduroasa si se bea bere care avea bani. vreo 2-3 javre stateau tolanite la picioarele sefului maraind de fiecare data cand vreun vecin avea proasta inspiratie de a sosi acasa sau invers. ordinea lucrurilor era clara: seful domolea javra cu cate un picior gingas in coasta sau o flegma in capul animalului, vecinul in semn de suposenie pentru domolirea animalului saluta umil cu plecaciune, seful dadea din mana, alteori din cap ori doar inchidea apasat pleoapele ca semn de aknowledgement ca l-a vazut pe vierme iesind/intrand in blocul lui. La coltzul blocului un sobolan misuna in apropierea gaurii de unde se strecurase afara in vreme ce baietii ii mai aruncau in joaca cate o aluna pe care sobolanul foarte minutios o culegea si o transporta in gaura repetand ulterior iesirea, misunatul, gasit de aluna, carat aluna in gaura.
Cred ca in momentul respectiv se adunase prea multa plictiseala, nici locatarii nu mai iesisera ca pe vremuri ca sa dea apa la moara sefului care dupa fiecare salut cu vecinii se arunca intr-o trecere in revista a trecutului respectivului, a nevestii, a copiilor, rudelor. Seful stia tot despre toti: unde lucreaza, cine e nevasta, cu cine „o arde”, ce probleme are, cati bani, ce planuri de viitor.
Linistea de-atunci terna si inabusitoare nu anunta nimic, seful scurse ultima picatura din sticla de bere dupa care plescai cu zgomot si pofta asigurandu-se ca toti ochii sunt atintiti spre el. Arunca sticla pe gramada de pamant din spate cumva catre sobolanul care intr-un reflex de frica sari in sus si o zbughi catre gaura, ametit si confuz ca intra in bloc fara aluna, apoi seful ragai indelung cu degetul aratator indicand tonalitatea zgomotoului insa spre admiratia celor din jur isi puse mana la gura intr-un gest de inalta nobletze. Dupa care gesticula cu mana intr-un fel de „adunati-va in jurul meu” inutil si over-rated dat fiind ca aia deja erau in jurul lui asteptand mesajul. „Ba Jane incepu sefu ragusit (Jean era omul de servici), du-te si deschide usa de la camara ca e sculele alea inauntru si le roade sobolanii.” Jean si-a tras mucii intens umflandu-si pieptul a importantza, a strans o flegma pe care a scuipat-o cu putere in aceiasi directie in care seful mai devreme aruncase sticla. Era clar onorat de asignare, taskul era ceva ce cacase pantalonii celor cativa pensionari stransi si ei la o tabla pe langa grup, zarurile erau in nemiscare, Jean intelesese ca era clipa lui de glorie, nimic insa nu se misca pina ce seful nu se ridica de pe gard si porni catre usa de la camara cu pricina. Scoase din buzunar o legatura de chei si se opri in fatza usii analizand, calculand si in final saltand din legatura cheia castigatoare: ea avea sa deschida locatia catre camera secreta. Toata lumea facu cativa pasi inapoi. Seful cu cheia, jean cu o grebla, scena era eroica numai ca seful se opri brusc, oarecum chinuit, intr-un fel de inertie care nu ii permitea sa puna acum stop la cursul firesc al actiunii, seful cuvanta din nou: „Linda, vino aici.” Patrupedul se ridica si se apropie in pas alergator fara sa clipeasca, seful ii lua capul in maini si ochi in ochi pareau ca isi vorbesc ceva. Cheile se invart in broasca, Jean ia pozitia de atac, seful o intreaba pe Linda cu voce tare: „gata??” Linda intra in stare de excitatie iar usa se deschide izbind peretele din spate. Inauntru o scena incredibila, un fel de musuroi numai ca in loc de furnici erau sobolani viermuind in toate partile deranjati de lumina care dintr odata le navalise universul. Era neclar daca ceea ce ii deranja era lumina, loviturile de grebla ale lu jean, Linda care apuca cate doi de-odata in gura si cu o miscare de profesionista le rupea sira spinarii, seful care statea fundas si sarea cu picioarele pe cei ce apucau sa evadeze … vacarmul dura vreo 4-5 minute, la final scena era criminala, vreo 30 de sobolani zaceau plini de sange in jurul camarii in vreme ce restul fie evadasera in gradina din fata blocului, in gaura sobolanului care scosese alune, ori pur si simplu se adapostira sub capota masinilor parcate in apropierea locului de executie. Jean intra triumfator in camara, lua o matura care era la indemana si incepu sa mature respectiva locatie, ulterior am inteles ca au descoperit ca sobolanii veneau din subsol prin niste gauri, galerii pe care si le facusera si pe care jean nu le-a mai acoperit pentru ca asta insemna sa faca rost de ciment insa nu avea nimeni bani de aruncat pe ciment. Intre timp baiatul lu sefu schimbase bujia si eu am intrat in casa salutandu-l pe sef la plecare.

Art is what you can get away with.

Cu ochii pe Banksy si orbit ca sobolanul, m-am repezit sa pun mana pe film. Surpriza, nu e chiar despre Banksy, cum am crezut, ci despre un caracter dubios, frantuzesc, cu perciunii impletiti abil in mustata si cu palarie data pe spate, cu ochii usor bulbucati intr-o mirare continua si cu un accent in engleza inconfundabil francez, dand personajului o credibilitate solida, similara celei a lui Louis de Funes jucand Hamlet. Exista o parte buna a filmului, si una proasta. Partea proasta este ca bulbucatul e personajul principal, un artist evoluat pe parcursul filmului, cu inspiratie din tot felul de grafitti-cieni si cu un gust warholian pentru arta. Daca va place, hai noroc. Cu bulbucatul in prim plan, o fiinta obsedata, egotista, lipsita de imaginatie in general si de orice simt al ridicolului, din cand in cand ok, filmul nu e chiar usor de inghitit. Trec insa repede la partea buna. E facut de Banksy, ceea ce inseamna ca in primul rand exista un mesaj (vezi titlul, pe langa vaga incursiune in viata grafitti-ului cotidian), in al doilea rand mesajul e trimis abil, cu o intorsatura clasica banksyana, precum cea a sobolanului de pe perete cu care tine o pancarta protestatara in laba, cu mesajul „I’m worthless„. Nu cred ca e de vazut musai, mai bine va uitati direct la sursa http://www.banksy.co.uk/

Traficanti de Usturoi

Decembrie 22, 2010 1 comentariu

Sub titlul provocator, incendiar, exploziv si care provoaca din insinct acoperirea reflexa a nasului, „retea de traficanti de usturoi anihilata la iasi„, evz isi asigura un loc codas in filtrarea calitatii cititorilor adresandu-se cu precadere si in special segmentului celor satui de Dilema Veche si plictisiti de articolele academice ale lu pata, celor care ravnesc pe ascuns la niste siktiruri de can-can, barfa de maidan, stiri cu gaini care nasc pui vii sau povesti cu toporul caruia i s-a rupt coada cand a fost infipt in capul victimei, insa dornici de dreptate si ordine, in orice caz ceva cu damf de mirodenie si gust iute de parfenie binevenit in preajma sfintelor sarbatori traditionale de craciun.

Astfel ca triumful politiei care in lupta pentru combaterea coruptiei reuseste sa starpeasca hidra de traficanti de usturoi si, banuim pe ascuns, ceapa, este binevenit pentru moralul romanului de spirit cetatenesc. Cum ziceam in special in aceste zile astfel de stiri vin sa zadarniceasca moralul si sa dea speranta de normalitate avand in vedere ca in abundenta gastronomica a acestor zile dependenta de usturoi poate face victime, ma refer la imposibilitatea folosirii transportului in comun, prezenta in locuri publice; zilele trecute am nimerit langa o mangafa dependenta care luase o supra-doza de trosnea in tramvai dintr-un capat la altul.

De acea lupta politiei are o rezonanta sentimentala pentru romanii de bine care prefera un sandvish dimineata in loc de o racitura cu ceapa sau un ceai in loc de iahnie de fasole cu jumari.