Arhiva

Archive for the ‘filme’ Category

Zift

M-am abtinut sa iti zic pina acum secretul insa cred ca esti destul de matur ca sa primesti asa ceva in plina mecla. Aseara am vazut un film cum rar se vede, de fapt am convingerea ca exista fiinte umane out there care nici prin cap nu le trece ca asa ceva exista. deci ca sa depasesc introducerea, fastacelile si sa imping deoparte jena care ma impiedica sa intru in subiect, iti voi spune sincer si pe scurt: am vazut un film bulgaresc.

Exact, e momentul sa zic lucrurilor pe nume si sa recunosc deschis: Zift – pe numele lui, filmul inseamna in traducere directa „cacat” insa asta e numai traducerea suburbana, altfel zift inseamna in termeni tehnici bulgaresti un fel de smoala amestecata cu nu stiu ce rahat cu care se poate asfalta, asta daca nu cumva la ei in bulgaria se poate asfalta cu altceva (vezi prima definitie), si pentru ca inceputul filmului sa nu te lasa sa te dezmeticesti dupa ce in mod civilizat te avertizeaza cu definitia cuvantului – pe care tocmai ti-am dat-o – se arunca (zic de el, filmul) intr-o narativa povestita de niste gropari despre un individ care avea o femeie nespus de frumoasa. Actiunea filmului care poti sa stai calm ca o sa inceapa mult mai incolo, se petrece imediat dupa instalarea comunistilor la putere asa ca poti face o paralela cu romania in caz ca n-ai cu cine altcineva deci scara de valori complet inroarsa pe dos, lucruri stranii la tot pasul, individul de care vorbeam lucra la desfundat veceurile fiind soferul basculantei care cara rahatul. Filmul e foart bogat si bagat in rahat asta daca inca n-ai apucat sa iti dai seama. Deci povestea e ca femeia il inseala cu unu care era brutar. Detaliile filmului sunt naucitoare si complet lipsite de relevanta, e un spectacol de inutil cum rar vezi iar naratiunea prinde in filele sale niste amanunte fara nicio legatura cu restul actiunii. Oricum omul nostru cu basculanta de rahat afla de tarasenie si inainte ca sa reacioneze in vreun fel femeia vine sa il anunte ca pleaca sa se vada cu niste prietene in piata todorov. sau popov. sau morcov ca totul se intampla in bulgaria. cacanarul nu zice nimic insa ii incolteste in minte un plan de razbunare, o urmareste pe asta pina la casa brutarului parcheaza masina cu spatele catre fereastra si baga tubul de la basculanta prin care deserta 2.5 tone de cacat peste aia in timp ce indivizii si-o trageau in draci.

Povestea merge mai departe si zice ca la judecata judecatorul l-a intrebat pe brutar de ce n-a iesit rapid din casa, adica nu mirosea ? La care brutarul raspunde ceva la modul ca the bigger the shit, the lesser the damage. dupa care cumva se adauga „the moral damage, that is, not the material one”.
Dupa cum ziceam mai devreme, filmul continua nestingherit si intra in povestea principala, cel putin el asa crede ca exista ceva principal, si nimic nu se mai pomeneste nici de brutar, nici de femeie, nici de cacat si nici de soferul lui.
Filmul e despre un individ pe care il chema Molie (exact) si care intra in parnaie pentru crima inainte de comunisti si iese prin 50 si ceva dupa ce aia erau deja la putere. Citesc pe IMDB ca asta ar fi cel mai bengos film facut de cinematografia bulgareanca in ultimii 30 de ani si mi se face gura punga, parul maciuca sau combinatii punga maciuca parul punga etc. E un film care ma intoarce inapoi in anii 50 nu prin atmosfera creata sau prin darul fimului de a te transpune ci prin ambitia tipic modernista a scenariului de a il durea in pula de cine se uita la film sau de ce si a-si urma calea printre semnificatii si narative intr-o haotica de nedescris.
Pe scurt Molie care in final devine caracter principal avea o iubita, bulgaura si ea cu niste picioare lungi depasite in lungime de nasul care cand am vazut-o m-am bucurat ca poate incepe pinochio insa nici vorba, oricum pe parcursul filmului Molie o fute pe aia in draci – singura salvare a filmului de altfel. Astia erau in liceu pe vremea povestii si ea se angajeaza menajera la un bijutier care avea un diamant pus pe un bibelo. Bibelou reprezenta un negru de vreo 20 de cm inaltime din abanos cu o pula de vreo 20 de cm in vf careia se afla un diamant. Molie afla de diamant si impreuna cu Melc – un prieten de-al lui gras si nasol – pun la cale un plan sa fure diamantul. Femeia ii ajuta cu planurile insa cand dau baietii spargerea isi dau seama ca bijutierul era acasa. Se iau la bataie cu el, biju il impusca pe Molie iar Melc il omoara pe biju. Femeia ii zice lu Molie ca e insarcinata, Molie se lasa in puscarie, fusese impuscat si nu putuse sa fuga, din sacrificiu pentru femee, pentru copilul care peste ani Molie isi da seama ca nu a existat si ca sa nu il dea in gat pe Melc – prietenul lui, dupa arestarea lu Molie, Melc se pune pe felie cu femea si ajunge mare comunist. Molie in puscarie primeste veste ca femeia a nascut insa ca i-a murit copilul – evident, copilul nici nu existase.

Problema majora era insa ca nimeni nu stia unde e diamantul. Molie iese din puscarie si Melc vine il bate, il curenteaza si in final il otraveste ca sa afle unde e diamantul. Ok, Molie cara tot timpul la el o bucata de smoala din aia jegoasa din care mai gusta din cand in cand si evident ca diamantul era chiar in rahatul ala insa nici un bulgar nu da doi bani pe bulgarele lui de smoala.
Molie e otravit si Melc ii zice ca o sa crape in 24 de ore daca nu ii da diamantul. Asta se duce sa se intalneasca cu bulgaura, iar se fut ca chiorii vreo 5 minute din film, femeia ii zice ca sa fuga impreuna in lume si sa ia diamantul cu ei. Asta ii zice ca diamantul e la bijutier ca a vazut el ca inainte de a muri ala inghitise diamantul deci merg la cimitir unde fara misto, n-ai sa crezi Melc ii astepta cu un pistol, pe semne bulgaura ii zisese. Astia dezgroapa pe bijutier si incep sa se ia la bataie, Molie ii fute o lopata in cap si probabil il omoara (sper!) bulgaura ii fute si ea o lopata in cap lu Molie care oricum era ametit de la otrava. In final Molie se trezeste pe moarte, scoate bulgarele de smoala incepe sa manance din el pina cand apare un diamant. Ia diamantul, il inghite si moare. Sfarsitovul apare si el in momentul in care se da de inteles ca Molie a crapat. Daca vrei sa vezi filmul o faci pe socoteala ta, vezi pe netflix insa sa nu zici ca nu te-am avertizat.

Anunțuri

Portia de clisee

Dupa miezul noptii in paris iti dai seama ca toti tanjim dupa altceva, eroul dupa anii ’20, eroina dupa anii 1800, woody allen dupa niste vremuri ceva mai elitiste care n-au existat niciodata si dupa un happy end care nici el nu s-a facut remarcat, eu dupa un alt fel de woody allen, ceva mai destept si mai haios. Filmul e captivant, sarmant, are muzica saltareata si parizeriana iar cadrele cu orasul nu sunt de neglijat, da’ zau ca am fi meritat mai mult de-atata. Chiar si celebritatile de care caracterul da prin film ar fi meritat si ele la randul lor mai mult decat o portie de stereotipie seaca, ofensiva, mascand cu greutate o insultatoare simplitate, imposibil ca oamenii aia au fost atat de batuti in cap pe cat s-a jucat woody cu descrierile. In final, dincolo de medicala atentie la sine insusi cu care ne-a obisnuit, woody nu s-a spart in figuri prea tare, si a ingrosat binenteles stereotipul americanului superficial, naiv dar sensibil, pierdut intre cowboyul republican de prairie si urbanistul democrat de new york. Finut in prezentare, cam vrac si butucanos in alcatuire, filmul probabil merita o atentie, macar prin comparatie cu celelalte. 

Categorii:baliverne, filme

L’artistu’, cronica de oscar

Februarie 13, 2012 Lasă un comentariu

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

E mut. Citand din film, „with pleasure”… 

Categorii:baliverne, filme

Art is what you can get away with.

Cu ochii pe Banksy si orbit ca sobolanul, m-am repezit sa pun mana pe film. Surpriza, nu e chiar despre Banksy, cum am crezut, ci despre un caracter dubios, frantuzesc, cu perciunii impletiti abil in mustata si cu palarie data pe spate, cu ochii usor bulbucati intr-o mirare continua si cu un accent in engleza inconfundabil francez, dand personajului o credibilitate solida, similara celei a lui Louis de Funes jucand Hamlet. Exista o parte buna a filmului, si una proasta. Partea proasta este ca bulbucatul e personajul principal, un artist evoluat pe parcursul filmului, cu inspiratie din tot felul de grafitti-cieni si cu un gust warholian pentru arta. Daca va place, hai noroc. Cu bulbucatul in prim plan, o fiinta obsedata, egotista, lipsita de imaginatie in general si de orice simt al ridicolului, din cand in cand ok, filmul nu e chiar usor de inghitit. Trec insa repede la partea buna. E facut de Banksy, ceea ce inseamna ca in primul rand exista un mesaj (vezi titlul, pe langa vaga incursiune in viata grafitti-ului cotidian), in al doilea rand mesajul e trimis abil, cu o intorsatura clasica banksyana, precum cea a sobolanului de pe perete cu care tine o pancarta protestatara in laba, cu mesajul „I’m worthless„. Nu cred ca e de vazut musai, mai bine va uitati direct la sursa http://www.banksy.co.uk/

pilula albastra

Decembrie 19, 2010 Lasă un comentariu

ce o sa se intample? pai pana cand n-o sa se adune demonstratie in fata capitolului in sustinere pentru asange nimic. idem cu tsa si cu violul de la aeroporturi, idem cu mafiotii din tot felul de industrii (muzica/filme/asigurari de sanatate/wall street, patente), cu cretinii din congres si politica (pe nu mai stiu ce canal de politica sarah palin e candidatul republican nr2 pentru 2012, nu-ti spun ca ma trec transpiratiile), etc etc etc.

treaba se imbacseste din ce in ce mai tare. asta sau luam inapoi pilula albastra.

Inglorious bastard

Octombrie 19, 2010 2 comentarii

Filmul cu titlu aproape autobiografic al echivalentului spanului in cinematografia curenta, bastarzii fara glorie, este punctul culminant intransigent al unei cariere manoase, plina de caractere liniare si usor retardate, de replici proiectate a smulge racnete de admiratie de pe buzele arse de cojile de seminte sarate, de efecte cinematografice scoase din uz imediat dupa prima folosire, si de povesti frante, adunate si puse la un loc cu delicatetea si maiestria unui adunator de sticle goale de pe marginea drumului. Quentin, creierul din spatele incredibilei alcatuiri, continua astfel, un artist tacut si convins de intransigentele cerinte ale unei opere de arta, o fantastica poveste de dragoste a sa cu sine insusi, inceputa idilic cu un pulp fiction deja aflat in anale si in istoria uitata a maestrului non-sequiturului conjunctural, si adusa pe culmile unei glorii de care m-as lipsi cu un film care nici in episoade n-a reusit sa convinga decat ca medicamentele au si ele rolul lor, vorbesc de kill bill, toate si fiecare dintre parti. Este greu de imaginat o batjocura mai completa la adresa cinematografiei decat peliculele, caci nu-mi vine sa le zic filme, ale magistrului, este greu de imaginat un kitsch mai complet, o prostie mai impenetrabila, un viol mai salbatic al retinei. Cu atentie si migala, omul construieste gresit, intr-un elan aproape dadaist daca as ignora rezultatul, ca un alergator de maraton antrenat care, intr-un elan adus de convingerea propriei valori reuseste sa alerge nu numai in directia gresita, ci si intr-o caruta in miscare, imbracat in cizme si palarie de cowboy, cu numarul 00 tatuat pe fesa, inhaland cu sete mina dintr-un pix despre care crede ca e tigara. Lista realizarilor acestui film e scurta, el exista, in pofida a orice, fie acela bun-simt, valoare, calitate, gust sau respect pentru spectatori. Dar, desi lista respectiva e scurta, de asemenea cu greu s-ar putea descrie unde anume gresteste: in divergenta cu care omul isi face temele ca un elev silitor si invata despre ceva ce ar trebui sa stie, filme; in exasperanta incercare de a parea intelectual, mixand limbi straine dupa vorba, dupa port si cum ii vine; in plurivalenta artistica cu care alege cele mai stupide fundaluri sonore mexicane si peruane pentru un film care se vrea despre al doilea razboi mondial; in tampenia seaca si discordanta a gaselnitelor care conduc poticnitul fir narativ; in complexul de inferioritate cu care adopta o istorie alternativa cel putin infantila; in violenta irelevanta si gratuita cu care ne-a obisnuit sau in screamatul care, sub grisina dirijorului, transcede catre firesc.
Singura speranta acum, dupa prima jumatate a filmului, este sa vad pe vreundeva un film cu Lorenzo Lamas sau Steve Seagal, sa imi revin intelectual.

experimentul pitesti, scenarii de film

Noiembrie 24, 2009 16 comentarii

Experimentul pitesti e un subect la care m-am gandit cu verva zilele trecute citind de niste grozavii prin ziar am trecut la wikipedia si la alte surse ca sa aflu despre ce si cum s-au intamplat lucrurile pe acolo. Cum vrei sa il faci? Propunem urmatoarele scenarii de film.

Categorii:filme, joaca de carti Etichete: