Arhiva

Archive for the ‘joaca de carti’ Category

banii ca informatie

Decembrie 21, 2010 Lasă un comentariu

zilele trecute mergand eu pe kindle la ce mai scrie scriitorii dau peste cartea asta „Money is information”. mi-a placut titlul, mi-a placut de faptul ca autorul e ceva ce n-a auzit internetu despre el inca, evident chestia asta m-a impresionat neplacut, insa zic haidi ba, dau 7$ si imi iau cartea. citesc si nu imi vine sa cred, citesc si plang. citesc.

eu asteptandu-ma la ceva gen Bernard Lietaer cu the future of money, si poate ca chiar asa si e. insa man, nu mi-a fost dat sa citesc ceva mai cretin in viata mea. de fapt o sa ma intrebi ca de ce l-am terminat, puteam sa ma razbun oprindu-ma din citit insa m-am chinuit ca sa ma conving ca chiar asa ceva vrea sa zica, ca ceea ce inteleg e una cu ceea ce el zice.

singurul dubiu pe care il am este urmatorul. daca acum o suta de ani venea unu si zicea ca bai the future of money e fiat money, cand totul pe vremea respectiva totul era gold standard, banuiesc ca as fi zis si de ala care vine cu teoria lu fiat ca e un imbecil. si poate ca chiar a fost insa iacataca s-a intamplat. acum sunt cu ochii in 4 dupa toti astia care lanseaza idei din astea ca vreau sa vad daca e ceva in capul lor. sincer deci nu. insa cum ziceam ca nota informativa zic ca dobitocii astia merita toata atentia pentru ca harry potter e mic copil pe langa ideile lor.

Anunțuri

pilula albastra

Decembrie 19, 2010 Lasă un comentariu

ce o sa se intample? pai pana cand n-o sa se adune demonstratie in fata capitolului in sustinere pentru asange nimic. idem cu tsa si cu violul de la aeroporturi, idem cu mafiotii din tot felul de industrii (muzica/filme/asigurari de sanatate/wall street, patente), cu cretinii din congres si politica (pe nu mai stiu ce canal de politica sarah palin e candidatul republican nr2 pentru 2012, nu-ti spun ca ma trec transpiratiile), etc etc etc.

treaba se imbacseste din ce in ce mai tare. asta sau luam inapoi pilula albastra.

Despre frica

Noiembrie 17, 2010 Lasă un comentariu

azi siberia

http://www.ziare.com/magazin/inedit/ce-a-mai-ramas-din-orasele-siberiene-din-vremea-urss-galerie-foto-1055174

mai stai un pic sa dea incalzirea globala, dupa care o sa vezi tu migratie in sensul ala. si cand zic „un pic”, ma refer la scara geologica vorbind.

spune-mi daca esti in stare sa asculti treaba asta cu conquering fear:
http://www.cbc.ca/documentaries/thechoice/

Cam lung si cam simplist pentru gustul meu. Nu cred ca tre sa fiu rabbi(t) ca sa scot din mine chestii de-alea. Partea proasta e distanta intre teorie si practica, stiu ca nu e cazul sa ne temem, e greu insa sa ajung acolo. Stiu ca in principiu rechinii nu ataca, si totusi de ambele dati cand am dat nas in nas cu unul m-a prins o panica animalica, incontrolabila. Mai departe, si din pacate, distanta aia intre teorie si practica de obicei se cucereste cu niste preturi, no pain no gain, but sometimes pain without gain (citez dintr-un poster vazut candva aici – http://www.despair.com/lithographs.html, ma amuza la lacrimi, textele posterelor sunt sub buton).
parerea mea:
– intr-adevar nu e cazul sa ne fie frica.
– in punctul in care nu-ti mai e frica ajungi dupa niste eforturi si uneori dupa ce o iei in freza.
– continuand punctul de mai sus, adunatul de luat in freza este extrem de nociv oricarei personalitati.
– in final, uneori e pur si simplu greu de depasit situatia curenta, convenabila, pentru o pasii durerori care ar putea duce catre o fericire teoretica.

Sa ascult si restul de juma de ora?

tocmai vroiam sa zic: tu n-ai ascultat nimic din ce zice rabi. are chestii misto. mi-a placut chestia aia cu dumnezeu si indoielile. sau aia cu fear of rejection

scuze, precedentul a plecat gol. Terminat auditia, din pacate mie nu mi-a spus nimic.
Tot ce „alege” asta in final este complet diferit de orice „aleg” eu, rationamentele pe care le face alegand diverse imi sunt complet straine. Crede intr-un principiu antropic (eu cred intr-un univers inuman, nu opus umanitatii cat indiferent la umanitate), sustine ca oamenii sunt singurii care se prind ca sunt muritori (de unde oare o sti chestia asta, i-as trimite o poza cu pestele meu care de o saptamana sta intr-un colt in acvariu, sunt convins ca e pe duca si stie, dragul de el), crede ca singura informatie interesanta despre apa este gustul, nu compozitia (cand de fapt compozitia ne permite s-o cream, in caz ca incepem sa-i ducem lipsa), in rest spiritualism de sorginte religioasa.
Intr-adevar, nu tre sa ne temem, da’ nu din cauza de ce zice, el sau dumnezeu, ci din cauza de efect psiho-fiziologic – frica paralizeaza.
Altfel, daca e sa compar cu ce as putea scoate de la un preot ortodox, parerea mea e ca asta e mai bun.

te contrazici cu rabi, el e rabi tu popa. evident e intre voi.
pe partea ailalta, exista acel individ care a sunat si a trantit-o pe aia cu „mi-e frica de succes”. mi se pare copilaresc insa tocmai despre asta e vorba. asociaza treaba asta cu gagalicea. eu m-am gandit la a mea si la faptul ca ii e frica de failure, de greseala etc. auzi am mai vorbit despre asta. exista bucati de mesaje superbe pe care le gasesc in tot felul de chestii. imi dau frisoane. poate sunt gay o sa zici insa cand trag linie la capatul recitalului unui individ, fie el rabi sau nu, ii insumez chestiile misto. ma jur pe rosu ca n-am nimic cu tine pentru faptul ca tu reusesti sa tii minte unde au comis hentz si unde au gresit. incep sa ma fac zen, nici nu gasesc sens in 90% din contradictiile pe care le am cu cei din jur. adica fiecare are o opinie, daca difera de a mea nu inseamna o invazie a intelectului meu sau a dreptului meu de a avea dreptate. in marea parte a discutiilor pe care le am (nu numai cu tine) vorbim despre interpretari, despre dubii, despre tipuri de comunicare.
conflictele sunt in majoritatea cazurilor intre tipuri de personalitate si nu relativ la content. content related nu e la modul ca 1+1 = 2 sau nu.
sunt chestii de genul: cola e buna sau nu, afara e cald sau nu chiar, iti trimit tie developmentul intai si dupa aia lu jim sau intai lu jim si dupa aia tie ? cred ca si intr-un fel si in altul tot aia e.

Care sunt chestiile misto pe care le-ai gasit, mie alea mai nasoale mi-au atras atentia, si probabil ca sunt nedrept.
Am o problema fundamentala cu tipul, in sensul in care el crede ca raspunsul trebuie cautat in comunitate (mergi la sinagoga, zice el, in fiecare zi), in timp ce eu cred ca raspunsul trebuie cautat in individ (trecut printr-un soi de proces de autocunoastere care-ti permite sa stii pe ce picior dansezi in majoritatea cazurilor, restul se aproximeaza). Poate am inteles aiurea, nici ca mai ascult o data chestia aia

Prea mult despre paunescu

Noiembrie 8, 2010 3 comentarii

Am (ai) scris mult despre poet, ma incumet sa-l ignor de-acum, ceva ce ar fi trebui sa facem de la inceput, noi toti. Prefer sa deschid subiectul altor autori, poeti sau nu, care au scapat manualelor, interesului public larg, s-au fofilat cumva comunistilor sau pur si simplu au publicat in alte parti. Daca e sa trag o concluzie, cred ca valoarea anilor aia ar trebui cautata in ce nu s-a publicat sau s-a publicat marginal.
Dau doua exemple:
Leonida Neamtu, unu’ din scriitorii mei preferati, cu scrieri aparent politiste sau de aventuri, cu o proza saltareata din care fuge poezie pura, cu caractere simplificate in relatii complexe, si cu un umor turbat care lasa sa se intrezareasca tragedie si suferinta.
Camil Baciu, descris ca autor de sf-uri, probabil din cauza ca proza scapa oricarei caracterizari.
Poate ar trebui sa adaug ca le-am citit acum 20 de ani, ma intreb cum mi s-ar parea acu.

In fine, scoate din tine ceva obscur, sunt satul de genul flacara, ardealu’! (cu semnul exclamarii), de parintii asteptand la vatra si de stadioanele urlande infocate (ma dispera comentariile la clipurile de pe youtube cu cenaclul flacara). Zi maestre.

real e state

Octombrie 8, 2010 1 comentariu

ok. imagineaza-ti o tara care merge bine. lumea e fericita. ideile merg flux innodandu-se bob de orez, unu pe fatza unu pe dos, toate par ca au un sens si fara un motiv anume parca o minte stralucita a orchestrat de undeva de sus toata minunatia.
cineva in multime insa scapa o idee, ca o basina (a se anticipa bubble), omu nu stie cum i-a iesit insa e drept ca vrea sa fie diferit, dintotdeauna au fost indivizi care au vrut sa fie diferiti desigur insa el se apuca si incepe sa isi vanda casa. cu un pretz mai mare decat era inainte. si merge. ceilalti, orbiti de idea de imbogatire incep si ei sa se gandeasca la idee. pai vand si mai scump, incepe un proces exponential naucitor. lumea incepe sa imprumute bani. in paralel cu preturile, sumele imprumutate cresc exponential. toate bune insa ajungem sa patrundem in adancul procesului, banca imprumuta mai multi bani. sigur banca are bani, desi nu produce banii respectivi banca are bani pentru ca imprumuta la o adica de la alte banci mai mari cu o rata preferentiala. in final procesul se opreste cand banca mare imprumuta si ea din afara. sigur banii astia vin de undeva. de undeva unde trebuie in final sa si ajunga. daca insa ceva se intampla pe parcurs, sursa imprumutului nu isi va mai primi banii insa sursa care in cazul statelor unite este china, sursa il iarta pe debitor. nu iti face griji, uite punem aici suma cu o dobanda mica insa stai calm daca nu ai.

ce e important e ca la capatul celalalt omul american e fericit. el si-a vandut casa cu bani mai multi si a scos profit. ramane sarcina altui american sa plateasca datoria. si a chinezului in final sa incaseze. sau sa cumpere debt. la ora actuala citesc o carte in care sumele pe care le datoreaza sua lu china sunt naucitoare. incredibile.

in fata evidentei nu mai e nimic de zis, nu ma refer al evidenta numerelor si a inglodarii in datorii ci in fata evidentei ca e doar chestie de timp pina cand intregul sistem american o sa bufneasca din tztzni pentru ca nu se mai poate plati, e suficient ca chinezii sa le crape ceva si sa nu mai poata cumpara la randu-le datoria americana si totul va exploda. nu ma refer aici la conspiratii sau ascutitori chinezesti, la conspiratii sau prostie americana ci la deznodamant logic si efecte catastrofice evidente.

cartea se cheama The American Political Economy: Institutional Evolution of Market and State

Ma balacesc in textul de mai sus de dinainte de obama, acum ca republicanii sunt in rahat in loc de congres si casa alba il scot in evidenta cu atat mai multa insistenta. Datoria externa americana e la vreo 12-13 trilioane, cea catre china la vreo 1 sau 1juma. In pofida acestor lucruri – ti-am mai trimis o data lista cu raportul datoriilor la GDP – americanii stau bine (sau asa ceva). Masa de bani circulata intr-adevar infioara, nu raporturile. S-au scremut astia un pic si au declarat ca un trilion e usor de scos daca sunt eliminate usitele din taxele pentru bogatani, si se apuca si aia sa plateasca taxe la fel ca sarantocii. Problema e ca tot republicanii zbiara, care – vezi in randul 1 al emailului – in acelasi timp zbiara ca datoria e prea mare.
Mai departe. Daca gripezi motorul banilor, chineji, etc, nu cred ca se va intampla colapsul. Chinejii nu-si permit sa se cace pe un trilion jumate de dolari (asta e si un motiv teapan sa le convina ca moneda intrernationala sa ramana dolarul, altfel ce se fac?), asa ca vezi tu, cele doua tari vor fi totusi in cardasie de-a pururea, si vor juca urmatoarele carti:
1. americanii daca se apuca sa incerce sa plateasca datorii vor intampina preturi din ce in ce mai mari la chineji plus amenintari ca vor toti banii plus amenintari ca sisteaza toata productia pentru americani si tot ce misca (tipii sunt tari si pe val)
2. chinejii vor datorii din ce in ce mai mari americane, pentru care sunt dispusi sa plateasca orice cost (social mai ales, pentru ca totusi in acelasi timp joaca si cartea cu ienul e slab si nu se face sa-l intaresti, desi unor chineji poate le-ar conveni sa manance doua sendiviciuri pe zi, asta ca sa aibe exportu’ puternic)
In final, indraznesc sa afirm ca nimic n-o sa se schimbe, desi m-am mai inselat si inainte

Ce s-a intamplat totusi, este ca economia americana (ca multe economii actuale din lume) s-a bazat prea tare pe consumismul american. Dependenta asta a inceput sa se subtieze. Ramane cartea exporturilor (soft, electronice, media, agricultura, motoare, avioane, armament si dracu mai stie ce). Mai departe, de exemplu astia de la mine de la servici vor sa elimine doi indieni si sa angajeze un american. Poate ca se poate, o fi suficient cati bani s-au dus incolo in loc sa ramana aici. In fine, inca n-am disperat definitiv. Gasesc cartea pe care o citesti gratis pe undeva?

experimentul pitesti, scenarii de film

Noiembrie 24, 2009 16 comentarii

Experimentul pitesti e un subect la care m-am gandit cu verva zilele trecute citind de niste grozavii prin ziar am trecut la wikipedia si la alte surse ca sa aflu despre ce si cum s-au intamplat lucrurile pe acolo. Cum vrei sa il faci? Propunem urmatoarele scenarii de film.

Categorii:filme, joaca de carti Etichete:

Punctul Critic, Malcolm Gladwell

Decembrie 23, 2008 Lasă un comentariu
hai la multi ani si toate alea care ti le doresti sa se implineasca in anu care vine. Vezi nu incepe acum sa pui pe lista chestii care nici nu ti-au trecut prin cap cum ar fi sa iti iei Porsche, sa iti deschizi firma de facut pantofi sau sa iti deschizi expozitie de grafica si design la Fort Lauderdale. Apropo de Fort Lauderdale, ca n-am mai vorbit de mult de aceste plaiuri, aud ca acolo l-au prins pe Steven Jay Russell despre care o sa faca Ioan McGregor un film cu Jim Carey. Mare om, nu iti vine sa crezi ca asa ceva se intampla in realitatea reala.
Vezi ca m-am apucat de citit The Tipping Point a lu super faimosu Malcolm Gladwell, cartea se cheama The Tipping point, How little things can make a difference. Asta asa daca cumva titlul ala scurt nu te-a facut inca sa sari de pe scaun si sa te duci sa ti-o cumperi, vad ca e un mare obicei de a imbogati si ciufuli titlul ca sa faci cartea cat mai apetisanta si mai provocatoare. Treaba e ca ascultand eu la diversi indivizi, sute de reviewuri si zeci de emisiuni, m-am lasat induplecat si m-am aplecat cu oaresce interes catre opera gladwelliana. Nu neg, imi lipseste apetitul zilele astea apropo de citit insa ideile din carte, daca ele or exista, ma lasa mai rece decat inainte de a le citi. O aporie de nedescris cu sute de exemple complet needificatoare ma arunca deseori in afara sau dedesuptul interesului meu pentru citit. Imi pare rau pentru el, eram convins sa ii cumpar si restul de carti insa ma jur sa nu o fac. Bai, sa fim clari, nu vreau sa iti distrug pofta de instruire si cultura, daca te intereseaza subiectul … daca il afli, ia-ti cartea, ma-ntelegi, nu vreau sa ma fac vinovat in fata istoriei pentru ce s-ar fi intamplat daca ai fi citit-o. Chestii gen: elaborarea teoriei generale a chibritului sau … altceva. Totusi nu te sfatuiex. Desi Malcolm e un baiat muncitor care cu truda si atentie la detalii a strans material in nestire pentru a umple vreo 2-300 de pagini, nimic nu e de natura sa te tina legat macar intre 2 pagini. Cartea, odata inceputa poate fi abandonata oricand si reluata cu aceiasi lipsa de interes. Abundenta de experimente care sunt prezentate echivoc si cu un fel de invitatie la a impartasi biasul de opinie al autorului te face sa il privesti cu suspiciune pe tot parcursul. Singura sansa a cartii, pe care autorul a ratat-o fara sa clipeasca era ca aceasta opera sa aibe 10 pagini si nu 300. Aia e. Cred ca e deja un stil consacrat de a umple cu bullshit chiar si atunci cand exista o reala sansa de afirmare.
Categorii:baliverne, joaca de carti Etichete: