Archive

Archive for the ‘urbanism’ Category

Piata Imobiliara Romanca

Decembrie 7, 2010 2 comentarii

Ma apuc cu nadejde intentionat din greseala a citi un articol din presa romaneasca la rubrica imobiliare. Lung si indescifrabil cu contraziceri dintr-un paragraf in altul, articolul nu apuca sa isi dea cu parerea asupra unui subiect ca vine singur dupa aia demonstrand inversul, dupa care invaluie in pareristica si opinionistica incat in final incepi sa numeri pe degete nu de alta dar sa-ti testezi bruma de logica de care te mai poti agatza.
Deci oamenii mai intai zbiara ca preturile la case au scazut cu 10% insa vor creste in viitor, dar pina sa creasca sariti frati romani ca ele o sa tot scada. De crescut vor creste cu 14.3% insa de scazut vor mai scade cu vreo 10%. Insa cu totul altfel stau lucrurile la constructiile noi unde explicabil sau nu situatia sta invers. Ma rog, daca il prindem pe autorul articolului o sa ii spargem moaca si o sa il torturam medieval incat sa nu isi mai poata folosi degetele la scris. Altfel omul ne e simpatic, o zicem sub juramant jurnalistic si cu nicio umbra de invidie ca reuseste sa ne faca sa ne ridem mai dihai decat glumele noastre caznite si scremute.
Carevasazica ne-am gandit si suntem gata de concluzionare in topicul cu pricina, preturile la case vor urca intr-un singur scenariu: crestere demografica, ceea ce nusevasazica carevasazica si nu se intampla decat (iubim decatu) decat daca o sa revina ceausesscul si numai daca va da din nou decretul ca sa se faca puradei. Dupa cum se vede din acest complicat calcul, asa ceva nu se va intampla sau ca sa fim mai credibili sansele sunt minime ca asa ceva sa se intample.
In plus chiar daca asa ceva s-ar intampla si demografic ne-am iesi iarasi din minti, blocurile gri ale lui ceausescu isi vor continua scaderea si declinul indiferent de ce se intampla. Rahaturile alea de forme arhitecturale ratate si de esecuri de constructie nu vor putea vreodata sa devina vreo tinta imobiliara pentru oameni normali. E drept ca romanii in majoritate sunt departe de aceasta descreiere succinta ca oameni normali insa ca sa facem o evaluare de adevarata valoare pentru acele unitati care impanzesc tara inutil, deci valoarea este undeva intre 5 mii – 40 mii euro asta asa treaca de la mine.
Va exista probabil ceva apreciere pentru imobilele noi, pentru cele care au ceva location factor, altfel luati-va gandul voi ce vreti sa vindeti blocuri in cartierele ingrozitoare (vezi foto, sau mai bine nu) cu peste 50mii euro ???
Mai exista o sansa totusi: import de populatie = imigratie, insa intai de toate bizonul romanesc nu pricepe avantajul imigratiei. In al doilea rand ma indoiesc ca imigratia in romania ar avea mari sanse de reusita in conditiile actuale de mentalitate si dementialitate.

abuzul structural, X

Noiembrie 21, 2008 Lasă un comentariu

merci ca nu mai raspunzi la dialogul de mai jos, nu mai faceam fatza.
vroiam numai sa zic ca una din problemele mele cu construitul in nestire este continua dezvoltare si reducerea habitatului animalelor. ideea care m-a traznit ieri a fost ca, asa cum am acceptat rolul masinilor in societate si am construit plecand de la premisa existentei lor (zi-mi daca mi-ai pierdut firul alesei fraze), asa ar trebui sa construim orase pornind de la premisa ca ele sa incorporeze existenta animalelor salbatice. orasul va fi in acelasi timp un oras al animalelor, asa cum exista poduri si strazi vor exista arii ingradite, da’ continui. e o problema de geometrie si topologie, da’ sunt convins ca e rezolvabila. la modul asta te-ai uita la turmele de animale pascand de pe balcon. zi-mi daca vrei asa ceva.
batem palma, eu vreau orice atata timp cat e sustainable si cat se poate auto-corecta sau reseta, garantia de sustainable nu exista si atunci mai bine sa facem/construim/gandim mai mic si mai aproape de natura, cu greseli permisive (care oricum sunt inevitabile hohoho) si mai departe de maiestuos, grandios, durabil, etern etc. ar adauga un plus de prospetime faptul ca ne-am da sansa sa ne re-inventam din cand in cand.

drumurile noastre toate si timpul pierdut, VI

Noiembrie 8, 2008 Lasă un comentariu

oricum, solutia ramane – lucreaza in puii mei de-acasa. nu tu neaparat, in general zic.

Solutia ramane numai ca gugulanii trebuie incurajati sa o faca. Regula acum e sa vii la munca si exceptia e sa lucrezi de acasa. Asta e o chestie care se va schimba, va fi pe dos (ms-dos) se va lucra de acasa si, in numai ca exceptie vei merge la servici.
Oricum sunt necesari bani bagati in infrastructura, ceva-ceva exista, dar modernizarea infrastructurii ar fi un pas important, transfer de date rapid si meserias, fibra optica, securizare etc, source control pe web (stiu ca exista dar daca te referi la ala a lu ibm e cacacios si cu buguri), telefonie digitala gen skype sau google e pe drum. Mi se pare ca intr-un fel multe din chestiile astea converg catre idee numai ca inca nu ni se zice. Poate e un cadou.

drumurile noastre toate si timpul pierdut, V

Noiembrie 4, 2008 Lasă un comentariu

Vorbesc de o solutie concreta la efectul de sera, la poluare, la incalzirea globala. De doua zile in Toronto e un smog de nu te mai vezi om cu copac, zi si noapte, arata destul de sinistru. Afara e cald, e octombrie, e canada, poti sa stai la tricou. Sunt semne pe care mai devreme sau mai tarziu se vor impune placerii employerului de a-l avea pe angajat aproape de sulfletul lui. In plus, nu stiu daca am zis, in ziua de azi putem face phone-conference pocnind din degete, avem yahu messenger, google, msn, avem video conference, poti vedea la ce lucrez ca si cum mi-ai sta in spate, pot sa fac remote connection de oriunde, poti urmari daca esti employer exact cat am stat pe computer si ce am facut. Nu vad nicio problema socialista, nazista sau comunista in toata chestia asta.
Ba, acum imi trecu prin cap, sper ca nu te refereai la chestia cu vacanta, toata discutia asta e despre working from home. Am convingerea ca mai devreme sau mai tarziu se va impune, nu e o chestiune ideologica ci o masura practica si urgenta de a stopa o situatie out of control. Deci ma refer in mod exclusiv la chestia asta, uita de vacanta euro pana.
 
Asta e intrebarea, nu crezi ca asta poate fi o solutie viabila?

doar un alt mic comentariu, la “+ faptul ca nu lucreaza la sute de km cum procedam noi aici”. adu-ti aminte cat face Lulu pana la servici. tu cat faceai pana la servici cand erai in buc? eu faceam juma de ora max si mi se parea ca imi pierd prea mult timp pe drum. idem, aici niciodata n-am locuit la mai mult de 20 de minute de casa (ma rog, conducand cu 60 in loc de 45mph)

abuzul structural, VIII

Octombrie 26, 2008 Lasă un comentariu

pai in dictionarul meu „vesnicie” == „calitate inainte de toate” (upgradabil dpdv tehnologic si perfect – opera de arta – dpdv artistic). casa poporului n-a avut vesnicia ca requirement, ci dimensiunea. vesnicia != durabilitate. durabilitatea este efectul mecanic al constructiei, vesnicia este semnul responsabilitatii in abordare, care are ca si corolar calitatea. eu asa ma gandesc, dau vina pe faptul ca abia o mai rup pe romaneste pentru confuzii si inabilitate in exprimare. mai departe, „vesnicia” nu este umbrela unor atribute abstracte (vezi iliescu cu „istoria sa ma judece”), ci este umbrela unor atribute cat se poate de concrete, care atribute trebuie permanent si de catre fiecare chestionate si infirmate sau confirmate. un arhitect de succes (evident, nu numai arhitect, orice) este cel care este permanent confirmat.
ca sa revin la firul discutiei, nu vad cum legiferand o viata scurta poti sa incurajezi responsabilitatea in abordare, mi se pare ca efectul ar fi exact invers. rezultatul pozitiv ar fi ca jegurile vor dispare dupa un timp limitat, din pacate nu vei avea decat jeguri.
evident ca o sa existe abuzuri, apararea contra megalomanilor insa nu o vad rezolvand-o aposteriori (dupa 50 de ani de privit casa poporului), ci apriori (nepermitand abuzuri, aaa, cumva).

drumurile noastre toate si timpul pierdut, IV

Octombrie 23, 2008 Lasă un comentariu

ce ti-am zis nu e o teorie socialista, doar pentru faptul ca solutia asta ar aduce cu sine oaresce avantaje pentru prostime nu o poti numi socialista.
Teoria de fata nu are nimic de-a face cu cat te pune employeru sa muncesti, daca te plateste sau care e ritmul in care face angajari.
Nu imi dau seama de unde ai ajuns la concluzia asta, angajatii pot fi chinuiti si altfel, sunt convins ca s-ar putea inventa solutii la problema. Chestia e ca treaba cu mersul la servici nu mai tzine, nu mai e viabila, oricat ar vrea employeru dragul de el.
Electric car sau hydrogen car nu vor rezolva problema de fond care ne sparge pe toti. Nu vorbesc de civic life sau aglomeratia congestionata care numai pe primaritza noastra se pare ca o intereseaza, nu vorbesc de binele sau sanatatea prostimii care nici macar pe mine nu ma intereseaza.

abuzul structural, IX

Octombrie 13, 2008 Lasă un comentariu

O sa ramanem neimpacati cu topicul asta, mi-ai tras-o la firul ierbii cu plonjon intelectual si pe buna dreptate pe alocuri, sa nu crezi ca nu sunt de acord cu unele idei cu care m-ai plesnit parinteste peste crestet insa incercarea mea se vrea temerara si radicala ma, nu te-ai prins!, deci prin urmare nu se face ma-ntelegi sa contrezi cu realitati triviale sau aplicat lovituri brutale de bagat mintile mele in cap (al meu). Nici nu mai stiu ce sa zic, sa continui ce ziceam sau sa contrazic ce ziceai, uite intai de toate sa stii ca discutia asta mi-a dat de gandit, ma tentezi cu un balacit in axiologie (filosofia valorii) sau epistemologie (a cunoasterii) dar sper sa rezist spiritual tentatiei, altfel mi-e teama de ce-ar putea iesi si-asa am debitat peste masura.
Ba tu nu stii ca vesnicia s-a nascut la sat, asta ca sa iti abat atentia putin de la subiect si sa te relaxez prin surprindere sau sa te surprind prin relaxare, urmeaza o eschiva pe care nu o poti vedea si iti zic in directa de dreapta (sper sa nu daram cafeaua de pe birou miscandu-ma), e gresit ca intre vesnicie si perfectiune sa pui egalitate, zic perfectiune ca definitie a super calitatii. Nu numai ca pui egalitate intre doua entitati diferite ca si compozitie dar vii cu o fandare spirituala si tai in carne vie sinonimia naturala intre vesnicie si durabilitate, care sunt absolut unul si acelasi lucru.
Ma rog, revenind la ce ziceam, consider totusi ca limitarea in timp a constructiilor ar crea o responsabilitate macar fata de natura daca nu si fata de generatiile ce vin dupa, care vor avea la randul lor sansa sa produca fara sa condamnam la grotesc pe cei ce ne urmeaza.
Istoria a dovedit oricum cu varf si indesat ca „viziunea” e ceva ce oamenilor le-a lipsit constant insa pe de alta parte s-au ambitionat sa dovedeasca (la fel de constant) fix pe dos. Nici nu vreau sa ma refer la vreun exemplu insa mergand pe zisele lui Iliescu eu vad o infatuare clasica si o nesimtire izvorata tocmai din prisma acestei confuzii generale intre durabilitate si calitate, cu seria dihotomica: timp – creatie, abstract – concret, religie – om etc got it?. Judecata istoriei, invocata de Ilici – oricare ar fi ea, nu inseamna tot timpul cuprinderea adevarului. La cat de sulfa e istoria asta si-ar putea permite sa ignore nonsalant cateva generatii suferinde fara a putea calcula ce s-ar fi intamplat daca in locul lui Ilici ar fi fost altul. Sau fara a putea masura ceea ce Iliescu NU a facut ci numai ceea ce A facut. Irelevant mai cu seama avand in vedere ca oricare i-ar fi fost actiunile, viitorul uneori se poate desfasura fara a mai tine neaparat cont de ele.

Mai ales ca vezi si tu cum merg lucrurile mai nou, nici viitorul asta nu mai e ce era pe vremuri.