Arhiva

Posts Tagged ‘Arhitortura’

principiul greselii

Ianuarie 17, 2012 Lasă un comentariu

greseala nu deriva din principii, ci din urmarea oarba a acestora

Asta o sa ramana in copiilor si copiilor copiilor nostri, e buna.  Fara misto chiar mi-a placut.

Ma gandeam asa la nemerniciile care au pocit fata pamantului de-a lungul timpului. De ce au fost ele facute si ce au inteles ulterior urmasii din ele. Nu ma bag la statuile din Insula de Foc pentru ca nu mi-au placut niciodata, sau la Stonehenge unde niste idioti disperati sa lase si ei ceva in urma s-au apucat sa puna pietroaiele alea una peste alta de stau astia cracanati uitandu-se la ele si neintelegand de ce au facut aia ce au facut. Uite d-aia, asa de smecheri. De ce au facut tembelii aia piramidele ? Sau Ceausescu minunatia de casa poporului ? De ce s-a facut Empire State Building sau Turnu lu Efel. Tot timpul apar imbecili in istorie, se ridica dintre noi insa nu stiu cum draq le scapa mintea aiurea si o iau razna. Uite la Iosif Ctin Dragan pentru ce pula mea ii trebuia statuie cu Decebal inalta de 40m sculptata in stanca ? Pentru ce le trebuie alora blocurile alea twisted, rasucite si invartite ? De fapt in general intrebarea este de ce sunt necesare blocuri din beton-armat si fieratanii stiut fiind ca astea au nevoie de milioane de ani ca sa se dezintegreze. Ar trebui un set de legi ale bun-simtului universal la care sa adere toti in privinta asta.
E prea multa grandomanie iar in ultimul timp prea multi idioti au bani si isi pot permite sa faca ce vrea muschii lor, intelegi, ar trebui putina restrictie la partea asta, daca vor sa manance, sa fute sau sa calatoreasca de banii aia e ok dar nu e chiar asa ok, desi stiu ca asta e propaganda generala, sa faci orice vrei daca ai bani. Adica amprenta ta reziduala trebuie sa fie cat mai restransa.
 
Ce zici de o lege la modul. Nimic nu se mosteneste, totul se redistribuie. 

nici nu cred ca’s original cu ceva.

e o intrebare de ce simtim nevoia sa facem ceva care sa ramana posteritatii.. se poate sa fie cablata, una din nevoile din piramida lu’ manslow, mai de sus de pe undeva, si sa fie de fapt ce ne separa de animale. desi din nou exagerez, poate ca si ciorile cand isi fac cuib vor sa le lase mostenire. randunicile idem.
ce mi s-ar parea o intrebare interesanta este – cand te gandesti la un loc pe care vrei sa-l vezi, e o salbaticie sau un loc cu oameni? eu cand eram mic inclinam catre primul raspuns (intotdeauna am vrut in jungla, nu ma intreba de ce), acu insa mai nou imi dau seama ca de fapt vreau sa vad orase, oameni, case, biserici si cladiri, parcuri amenajate, statii de metrou misto. deci e ceva care ne atrage la locurile unde au mai fost si sunt oameni, care locuri acum au piramide, turnuri eiffel si catedrale din koln. suntem sociali, dom’le, de pomana credem ca vrem ca pamantul sa ramana neintinat si salbatic, de fapt nu e asa. asta daca intrebarea cu „de ce” nu tre raspunsa ca la bancul cu de ce-si ling cainii coaiele. pentru ca pot.
mai departe, cred ca ar trebui sa acceptam limitarea asta. ne place sa construim peren, grandios, sa salvam umanitatea sau o buna parte din ea (in creierul nostru). in acest caz ce se poate face ca urmasii sa nu fie chinuiti din cauza asta. faci piramida din lemn? zgarie norii din carton? dupa 10 ani cand trece moda respectiva sa se flescaie? se pare ca umanitatea de fapt isi scrie istoria la modul arhitectonic. te plimbi pe glob si calatoresti in timp, cred ca asta ne place. daca le faci din carton, cum ii faci pe-aia din viitor fericiti? totusi, e o fericire sa vezi cum se faceau parcurile pe vremea lu’ ludovic uitandu-te la versailles. si e interesant si sa vezi moacele din insula pastelui, si sa-ti bati capul cu ce vor sa reprezinte (miniaturi ale locuitorilor). iosif cu capul lui decebal ni se pare infect, peste generatii insa o sa se minuneze cum ne uitam noi acu’ la statuile cu buda din china (ca alea din afganistan s-au dus draq)

Una din chestiile surprinzatoare cu statuia lu decebal e cacand am auzit prima data de ea era deja facuta. As fi putut sa nici nu fi auzit si sa ma duc din greseala prin locurile alea unde as fi ramas perplex sa vad asa ceva. Iti dai seama ca universul meu ar fi capatat noi sensuri si contra-sensuri, e clar, dacii au fost acolo si au fost niste oameni mari, iata unul din ei a impietrit la hotar.

Acum jde sute de ani era foarte posibil ca aia sa se fi apucat in liniste de facut piramide cu un scop foarte bine definit : danpulea. Si fara ca nimeni sa afle si sa se prinda, pack! piramida gata, nimeni nu stie de ce pula lu tutankamon au facut-o sau cum. Si asa s-a nascut legenda.

Am recitit ce-am scris. Pula stie ce-am vrut sa zic … crede ca am vrut ceva dar am uitat pe parcurs.
 
Ba nu stiu ce sa zic, nu ma lua la intrebari ca nu iti pot raspunde. Mie mi-a venit idea, trebuie sa recunosti ca e provocatoare, n-ai decat sa o critici dar eu cred in maretia ideilor.
Adumi aminte maine sa iti zic ceva de fotbal si impuscaturi.

deanpulea acopera perfect. cred ca e complexul marimii pulii, cu cat o ai mai mica cu atat construiesti mai mare (temeinic, etc). si nu numai asta, ci si educatia ne imbranceste in directia asta, proverbul cu nu e om ala care n-a facut o casa, sau macar un pom. probabil ca totul se reduce la femei, cu cat ai cuibu mai mare cu atat trag ca mustele, o fi semn de potenta. s-ar putea nici sa nu fie atat de gresit pe cat cred

Anunțuri
Categorii:Arhitortura, suleimenituri Etichete:

arhitectura la zi si noapte

Ianuarie 12, 2012 Lasă un comentariu

Uita-te la linkul asta cu ura: http://en.wikipedia.org/wiki/Socialist_Classicism
E penibil, dezvaluie cu tupeu un dispret total fata de ideea de frumos incercand sa o inlocuiasca arbitrar cu structuri ingineresti si geometrie brutala. Stiu ca am mai avut discutia asta cu alta ocazie insa ce vreau sa observ de data asta e ca nu e exclusa o paralela la sol intre stilul stalinist bolsevic si cel vestic din aceiasi perioada. De fapt, ce zic eu, nu numai ca nu e exclusa insa chiar se impune daca observi cladiri construite in Toronto, NY, Londra etc in aceiasi perioada de timp.

heh. culmea e ca pana si paralelipipedele lu’ van der rohe au mai multa personalitate decat cladirile staliniste, din piata scanteii sau nu. arhitectura stalinista zic ca poate fi caracterizata de cateva atribute – naiva spre copilareasca, simetrica (semn de retardare), cu artifact central si impozant (tatuca e unu’ atotputernic), cu puseuri utopice de grandoare gen castele de basm „moderne” vezi doamne, sau de-a dreptul xeroxanta in formele ei pamantesti. mi se pare evident ca tipii si-au omorat ce arhitecti aveau mai buni si ca i-au inlocuit cu ce tarani au terminat institutul, cu gust mai mult sau mai putin sau mai degraba. parerea mea.
e interesant ca corbusier si-a dat si el cu parerea la http://en.wikipedia.org/wiki/Palace_of_the_Soviets , si se vede totusi diferenta intre ce a propus asta si ce au ales aia, te doare si mintea. din nou, tarani si proletari lasati sa decida, cazul nostru al tuturor ca nu mai scapam o data de ei.

Sa fim seriosi, toate propunerile alea mi se par imbecile, mai putin poate rennaisance revival desi nici dupa aia nu ma omor pe mine ci mai degraba pe ei.

Apropo de rusi: http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/817310/Cea-mai-scumpa-vila-din-lume-cumparata-de-un-rus/

24 de ani presedinte de banca? bai ma scuzi, da’ eu la 24 de ani imi cautam rostul in viata. inca nu l-am gasit, da’ te tin la curent. stai sa ca mi-ai mai scris. vezi ca mi-am luat viata si moartea oraselor americane, impreuna cu „designing a city”. te tin la curent si cu astea.

designing a city cine a mai scris-o, pun pariu ca ai gresit titlul.
Aia cu viata si moartea oraselor americane e marfa, singurul defect al cartii e ca e lunga, ideile insa, daca ai timp sa le gasesti, sunt geniale pentru vremea lor, vezi ca pentru noi sunt deja vechi dat fiinca deja am le-am disputat si discutat.
Pentru mine insa Jane Jacobs ramane un fel de Nicolae Dobrin al arhitecturii suburbane, toata stima.

mai bine imi ziceai ca cartea aia e lunga inainte sa ma apuc de ea. mai departe, nu ma astept ca tipa sa aduca ceva in plus fata de ce am vorbit de fapt, vreau numai s-o faca mai sistematic. desigur, e ambitioasa. sa vad cat stie.
„designing a city” binenteles ca e numele gresit, ea se cheama de fapt „Design of Cities: Revised Edition” Edmund N. Bacon;
daca iti mai spun ca mi-am mai cumparat si urmatoarele, o sa iti dai seama ca m-ai pierdut de musteriu.
  „A Visual Dictionary of Architecture” Francis D. K. Ching;
  „Get Your House Right: Architectural Elements to Use & Avoid” Marianne Cusato;  
  „Materials for Design” Victoria Ballard Bell;
 
Suntem putin decalati, eu m-am linistit cu arhitertura … nu stiu cum sa iti zic, mi-am dar seama ca nu se poate face nimic, ei sunt prea sus si prea importanti iar pe mine nu ma ajuta cu nimic sa imi dau seama, mai bine ma chinui sa imi placa imbecilitatile deja create sau care vor fi create. Design of Cities daca e cartea aia veche din 69 (nu stiu daca chiar 69 dar undeva pe acolo iar numarul imi starneste amintiri placute) eh, daca e aia inseamna ca o stiu, daca nu, nu.
Tine-ma la curent, imi zici cand ajungi la Kunstler.

am uitat sa-ti zic ca m-am interesat la vreo 4-5 facultati de programe de arhitectura, master sau bachelors. nu mi-a mers cu nici unul, nu ca nu m-ar fi acceptat, ci pentru ca nu am destul timp. desi nu stiu daca m-ar fi acceptat. ideea e ca m-am uitat pe niste cursuri de arhitectura de la MIT (opencourseware), si mi s-au parut niste balarii. evident ca ma insel, da’crede-ma ca asta e senzatia.
stai sa vad ce-ai mai scris

D’aia au inventat astia software architect pentru cei ce nu se pot face arhitecti pe bune zic, hai ba, stiu ca tu de fapt vrei sa fii arhitect dar nu se poate, uite hai ca te fac software arhitect. Deci io zic ca mai ai o sansa de consolare.

Trecand la cele zise de tine, evident ca sunt balarii, iti zic parerea mea ca acum dupa 10 ani de experienta in productie ar trebui data sansa unei a doua facultati, acum in sfarsit ai face-o pe bune, adica chiar ai pricepe despre ce e vorba. Si intr-adevar ar avea sens sa faci o facultate sa zicem de management. De mic ma uitam cu mila la copchii aia care la 18 ani se duceau la ase la facultatea de management. Pai ce pula mea pricep fetele alea din cursurile de management ? O pula, aia pricep.

nu stii cata dreptate ai cu facultatea. clar ca eu am facut-o intr-un moment nepropice, de-aia n-am priceput nimica. da’ nu te vad nici pe tine facand acum matematica, si nu neaparat ca ar fi mai greu, ci pentru ca te-ai prinde cat de frectie galena e. eu unu’ m-as apuca de arhitectura sau sculptura. poate de femei. aia cu managementul nu imi dau seama de ce credeau ca ar reusi sa fie direct manageri, mi s-ar parea ca le lipseste unghiul celalalt. da’ poate ma insel, si ar trebui sa facem si noi o facultate de primministri sau presedinti (pe scara, bloc, tara).
bai, zi drept, pe tine nu te plictiseste programatul? si, prin extensie, arhitectura de soft?

evident ca ma plictisesc toate, de ce crezi ca stau la palavre cu tine de atatia ani. Cu matematica ai dreptate, ce poate fi mai aberant ca facultate decat managementul ? Matematica evident. Pentru fiecare domeniu din asta de studiu (a se citi pentru fiecare facultate) iti trebuie o dispozitie mentala, o facultate mentala, poate o varsta anume ca sa intri in acel spatiu de abordare. Managementul isi are sens incepand dupa cel putin 10 ani de productie, matematica ar fi de studiat cred eu dupa pensie. Evident ca as face altceva, nu ma intreba ce, poate fotbal sau economie, sa stii ca sunt intr-o perioada de descoperiri ale sinelui, mi-e greu sa ma pronunt ce mi-ar place sa fac, poate ca nu e clipa neuropropice (popice ar fi altceva ce poate as studia!) sa ma dedic vreunui domeniu. Apropo de arhiterturi cred ca as fi mai bun la partea de critica decat de creatie. Nici de femei nu stiu daca am chef azi.

arhitortura pura si futut un cap in gura

Ianuarie 28, 2009 Lasă un comentariu

sistemul si exponentul era de fapt sistemul si modelul creat, ce naiba, scriu degeaba?
vezi ca aseara am fost la prima conferinta dintr-o serie de 4, s-a discutat despre arhitectura, despre re-inventarea orasului si, in general, acelasi subiect pe care il abordam si noi.
 
mai citeste o data emailu cu sistemu si modelu, nu are legatura cu fractalul ci ma refeream in general la modelele create de sisteme, profesionistul e creat de sistemul actual, nu stiu ce ar putea fractalul crea

Man, uite nu am putut sa termin emailul precedent pentru ca aveam o cacare de m-a amutit
asa, ce vorbeam, bai discutia alora de aseara, un fost primar al unui oras maricel prin spania si Stephen Lewis, e pe wikipedia, e peste tot. Baieti de baieti. De o goliciune crasa insa, de unde se dovedeste, daca mai era nevoie ca nu e chiar asa simplu cand vine vorba de ideile astea.
Conferinta a durat 3 ore si ceva si a abordat exact acelasi subiect cu care ne chinuim si noi, despre oras, despre viata orasului. Trebuie sa iti zic din start ca dupa discutiile dintre super-meseriasi asta noapte mi-am dat seama ca nivelul discutiei nosatre le-ar putea fi un manual. Ceea ce au ei si nu avem noi e exercitiul vorbirii, public speaking if you know the meaning. In schimb in spatele prezentarilor era pustiu.

Ok, ce ziceai tu cu vila romaneasca, ba ar trebui sa vorbim asa pe paragrafe.
 
Vila Veche:
Ce ziceai tu cu vila romaneasca, ca e mai faina si mai echilibrata decat Chicago Center …. Nu facem caz ca vila e romaneasca, ba dimpotriva, asta inseamna ca fiind romaneasca ar avea toate argumentele sa fie nasoala. Si totusi vila e mai echilibrata si mai … hai sa folosim cuvantul magic … mai frumoasa decat super creatiile actuale moderne.
Ceva s-a pierdut pe scara acestei evolutii, in arhitectura s-a pierdut echilibrul, proportia, cred ca s-a pierdut chiar si notiunea initiala a rostului unei constructii.
 
Concluzie:
Casele noastre moderne au devenit containere pentru familii, golite de sensul lor firesc spiritual de camin, ele nu mai sunt legate, integrate si corelate cu ceea ce le inconjoara, respectiv cu celelalte case si in general cu viata comunitatii.
 
Argumentare:
Constructiile noi sunt facute din start in ideea de consumabil. O astfel de lucrare nu confera in subconstient ideea de durabilitate si continuitate. Durata de viata a unei astfel de constructii, stim foarte bine, e undeva intre 30-50 de ani. Deci corespondenta de durabilitate (vezi casa din Biertan) peste generatii, responsabilitatea de a lasa ceva mai departe copiilor sau celor ce vor veni dupa noi, aceasta responsabilitate dispare. Sensul spiritual al casei este astfel anulat.
Lipsite de personalitate, prin repetarea identica a aceleiasi forme along the sprawl, acestor case le lipseste autenticitatea si aspectul identitar. Aceasta repetare are ca rezultat transformarea lor intr-o masa amorfa, uniforma si necorelata, practic nu exista nimic organic in ele, sunt moarte, sunt forme care nu inspira la absolut nimic, rolul lor este practic anulat ca elemente de raportare comunitara.
scuze, inainte sa termin de citit emailu’ tau – vorbeam de vila romanesca, nu romaneasca. http://en.wikipedia.org/wiki/Romanesque_architecture

gata, ma intorc la citit

nu conteaza, oricum in ce am scris nu fac referire specifica la vila romineasca sau romanesque ci in general la ideea de echilibru; ba imaginile alea de pe wiki sunt incantatoare

banuiesc ca daca ma vei contrazice in raspunsul tau vei invoca argumente economice

bai, cred ca in final sunt o droaie de arhitecti asa cum sunt o carca de programatori. nu toti arhitectii sunt piet bloom (http://en.wikipedia.org/wiki/Kubuswoning), asa cum nu toti programmerii sunt (zi tu cine, ca nu stiu nici un exemplu).

sigur, casele au devenit consumabile, softu’ la fel, tenesii dragasani idem. poti sa te plangi din cauza asta? poti sa zici ca ceva s-a schimbat in istorie? nu cred. ce a ramas – arhitectonic – in istorie sunt exceptiile. cuburile din linku de mai sus sunt o exceptie. casele/ferme din restul olandei nu sunt consumabile, si totusi nu cred ca poti spune ca reprezinta un model de succes. sunt ignorabile, nememorabile. deci ce vreau sa zic e ca nu cred ca s-a pierdut nimic, ne pacalim zicand ca „inainte era mai bine”. nu era mai bine, era la fel. catedrala din koln nu e pe toate drumurile. nici turnu eiffel. genul de cladire normala din paris iti spune ceva? clar e mai frumoasa decat genul de comunitati de town-homes din zona, da’ sa nu exageram. la fel si despre durabilitate. nu se poate spune ca istoria e plina de chestii durabile. cele durabile, si ele, au fost exceptia. in plus, s-ar putea ca din cand in cand sa vrei ceva nedurabil (stii – ca in legea lu’ murphy – leucoplasturile sunt de doua feluri: cele care nu se lipesc si cele care nu se dezlipesc).
si atunci eu unu’ nu m-as concentra pe istorie, cat pe viitor. ce se poate face sa fie mai bine, frumos, social, interesant, placut, distractiv, inspirational, ecologic, armonios, artistic, muzical si sexi? asta trebuie intrebat stephen lewis

Recunosc ca am lasat sa se inteleaga ca, vezi doamne, inainte era mai bine. Nu asta mi-era intentia, intr-o analiza a acestei probleme insa trebuie o radiografie a trecutului ca sa putem discuta despre planuri de viitor. Si atunci rasfoim putin, recunosc ca o fac la modul amator, prin istorie, prin aia pe care o cunoastem si care e infima. As vrea sa iti vorbesc direct despre lucrurile importante, despre solutii, sa aduc cele mai consistente argumente dar ma tem ca nu sunt in stare.
Nu am zis ca inainte era mai bine sau mai rau, ceea ce zic e ca era altfel. Mai bine sau mai rau sunt doar atribute ale aceleiasi notiuni pe o scara valorica. Iar noi acum ne plangem sau ne laudam cu rele sau bune dar de fapt notiunea in sine e alta. Deci nu au ce cauta comparatii in balanta directa cu trecutul, ceea ce trebuie sa facem e sa invatam ce anume a generat acele valori in trecut, daca avem timp putem invata si ce a fost rau.
Eu cred ca mai trebuie sa vorbim ceva vreme aiurea pina sa ne gandim la viitor, sunt chestii pe care inca nu le-am luat in discutie desi avem competenta sa o facem (Casa Poporului si complexul arhitectural din Cta).
 
Care este raul?
Arg:
Problema cu organizarea actuala a oraselor este majora. Pe de o parte avem din ce in ce mai clar faptul ca extensiva utilizare a masinilor produce pagube incalculabile la nivel de comunitate si individ prin poluare si zgomot, maintenance, risipa nesfarsita si perpetua de spatiu. Pe de alta parte aceasta organizare nu mai satisface nevoile traditionale, ideile de baza ale orasului: comunicare, socializare, safety …. sunt desfiintate. Deci e o problema cu felul in care ne construim orasele.
 
De ce purtam aceasta discutie si de ce nu putem plonja direct in viitor cu idei si planuri?
Arg:
Pentru ca am putea repeta la nesfarsit aceleasi greseli care s-au facut si care au generat drumul pina aici.

Wittgenstein – terorism filozofic

Octombrie 29, 2008 1 comentariu

Citind mai multe despre Wittgenstein mi se intareste convingerea ca tipul a fost un mare idiot. Nu idiot in sensul bou sau vaca al cuvantului ci mai degraba in sensul deplin de asshole. Intr-o aroganta greu de inteles, de invins si cu atat mai putin de cuprins, Wittgenstein a abandonat filosofia in 1918, imediat dupa scrierea Tractului intr-o criza de auto-suficienta (filozofica bineinteles). Asta nu a fost un lucru rau in sine, insa afland motivele din spatele acestei decizii o sa intelegi ca omul avea o problema mare la creierul mic si o problema mica la creierul mare. Atat. El credea ca Tractus este ultima carte de filosofie, ca este raspunsul tuturor problemelor si intrebarilor filosofice, ca s-a ajuns la capat. Eh?! Nu, asta nu e totul, se dedica profesoratului da? Si pleaca undeva prin Austria ca profesor. Isi incepe activitatea didactica facandu-si rapid un renume in zona nu numai prin faptul ca era total sarit de pe fix insa era un mare fan al aplicarii pedepselor corporale. Dincolo de aspectul psihologic, psihosomatic si psihopatic al individului, mi-l imaginez ca pe o persoana destul de inversunata, destul de putin deschisa la un schimb de valori intre el si exterior, o persoana destul de convinsa ca EL …. Suna periculos?! Nu inca, in 1926 in urma aplicarii unor lovituri in zona capului unul din elevii sai, un baiat in varsta de 11 ani moare. Constiinta lui Wittgenstein se zbuciuma si filosofu intelege ca educatia nu este chemarea vietii sale lasand balta cariera de profesor. Am convingerea ca un cretin de anvergura lui Wittgenstein este condamnat la esecuri multiple si continui. Ce stiu insa despre el e ca prin 1928 era arhitect – ciudat cum unor dereglati mental li se dau atatea sanse – si ce crezi, apare casa Wittgenstein, o hidosenie modernista, sa nu crezi ca era confortabila, nu nu nu, asa ceva era nedemn de unul ca el, trebuie inteles cand stai intr-o astfel de casa ca viata nu e simpla – ba dimpotriva, e o povara, in caz ca nu e necesar sacrificiul trebuie cumva confectionat, impus circumstantial si indus prin compus imaginar.

Casa Wittgenstein

Casa Wittgenstein

Covoarele erau interzise, ca sa nu mai zicem de perdele. Lumina trebuia asigurata de catre becuri goale, fara abajur, ca sa te orbeasca si sa te chinuie iar manerele de la usi sau de la radiatoare era nevopsite. A locui intr-o casa, dupa Wittgenstein, pare a fi o aventura excrucianta si chinuitoare. Nu ti-am zis, casa ce-o privesti nu e construita asa la modul placut (doamne fereste, am rostit cuvantul periculos, sper sa nu ma auda Witt) ci la modul fundamentat strategic. Wittgenstein a inceput evident studiul unui solid set de principii arhitecturale, pai nu se mai putea si-a zis omu, asa ca de unde crezi ca a gasit Wittgenstein izvor de inspiratie si sursa de aberatie ??? Adolf Loos, prietenu lui Wittgeinstein, autorul manifestului „Ornament and Crime” despre care am mai vorbitara noi, care zice ca prin suprimarea decoratiilor e necesata pentru regularizarea pasionala. Vezi cum se leaga lucrurile si mai ales cum se gasesc nemernicii ? Te mai mira aparitia unui Hitler, Goebels … Stalin, etc in acele vremuri, pai cand li se pune la dispozitie un model functional care sunt convins ca la vremea respectiva construia eroi, nimic nu mai e de mirare.
E placut totusi sa ai ocazia sa asisti la felul in care timpul ii trateaza pe tembelii astia a caror urma in istorie nu poate fi totusi ignorata, societatea la ora respectiva creandu-le din pacate cai pentru a-si manifesta crizele, acestia lasa in urma amprentele unor existente personale.
Casa Wittgenstein este actualmente sediul Ambasadei Bulgariei si mi-e greu sa imi imaginez o ironie mai mare.

abuzul structural, VIII

Octombrie 26, 2008 Lasă un comentariu

pai in dictionarul meu „vesnicie” == „calitate inainte de toate” (upgradabil dpdv tehnologic si perfect – opera de arta – dpdv artistic). casa poporului n-a avut vesnicia ca requirement, ci dimensiunea. vesnicia != durabilitate. durabilitatea este efectul mecanic al constructiei, vesnicia este semnul responsabilitatii in abordare, care are ca si corolar calitatea. eu asa ma gandesc, dau vina pe faptul ca abia o mai rup pe romaneste pentru confuzii si inabilitate in exprimare. mai departe, „vesnicia” nu este umbrela unor atribute abstracte (vezi iliescu cu „istoria sa ma judece”), ci este umbrela unor atribute cat se poate de concrete, care atribute trebuie permanent si de catre fiecare chestionate si infirmate sau confirmate. un arhitect de succes (evident, nu numai arhitect, orice) este cel care este permanent confirmat.
ca sa revin la firul discutiei, nu vad cum legiferand o viata scurta poti sa incurajezi responsabilitatea in abordare, mi se pare ca efectul ar fi exact invers. rezultatul pozitiv ar fi ca jegurile vor dispare dupa un timp limitat, din pacate nu vei avea decat jeguri.
evident ca o sa existe abuzuri, apararea contra megalomanilor insa nu o vad rezolvand-o aposteriori (dupa 50 de ani de privit casa poporului), ci apriori (nepermitand abuzuri, aaa, cumva).

Ontario College of Art & Design

Octombrie 19, 2008 Lasă un comentariu
Colegiul de Arte si Design - Ontario (pe bune)

Colegiul de Arte si Design - Ontario (pe bune)

Constructia a costat in jur de 30 de milioane de dolari si a fost realizata (2004) dupa planurile arhitectului englez Will Alsop, din cate am inteles excrescenta aia cu picatele se vrea o masuta de cafea futuroida si imposibiloida. Ma rog, ramane ca fiecare sa isi imagineze legatura intre arta si design in viziunea arhitectului. Banuiesc ca legatura care se deduce automat din aceasta implementare este bascalia. Bascalia in arta, de ce nu. Iar in termeni fantasmagorici acest stil se va regasi sub numele greu de cuantificat de arhitectura avant-garde. Ca sa dovedesc subiectivitatea unor amatori care ca si mine carevasazica cred acelasi lucru despre cladirea impricinata, Will Alsop a castigat cu acest plan RIBA Worldwide Award (2004) si City of Toronto Urban Design Award (2006).

abuzul structural, III

Octombrie 18, 2008 Lasă un comentariu

ah dar nici picior moncher. nu te contrazic din cauza ca legiferezi ca dupa 50 de ani etc, ci te contrazic din cauza ca legiferezi, ceea ce dupa parerea mea te aduce la un sistem static. ideea mea e de sistem elastic, in care comunitatea este educata, intrebata si spionata permanent, si toate deciziile sunt luate de catre persoane educate dupa ce sunt intrebate. adu-ti aminte de diferenta lu’ kunstler intre cetatean si consumator, in momentul de fata suntem tratati drept consumatori. pentru ca ce vreau eu sa fie posibil ar insemna ca e nevoie de
– o relatie mult mai stransa intre primarii si cetateni, cu o transparenta totala (cel putin in materie de manipulat bani si de decizii) din partea primariilor.
– un limbaj comun care lasa putin loc interpretarilor. excludem legalese. in caz de proiecte vizibile (arhitectura), ar trebui puse rendarile 3D in contextul in care vor exista. dupa parerea mea „on-plonge”-ul n-ar trebui sa existe, deloc, iar de grupul statuar de alaturi sa nu mai spun (nici nu cred ca il stii, si din pacate nu-l gasesc pe internet). doar ca sa o zic si pe-asta, orice persoana care pune o placa galbena de 2x3m pe care scrie „cacatul de aici a fost facut sub obladuirea lu’ peste” trebuie impuscat. nu zic sa nu scrii deloc, da’ dimensiunile mesajului nu trebuie sa depaseasca 10x10cm, de preferinta din hartie sau alt material „verde”.
– optiune de a refuza complet proiectul. cu totul. daca exista variante, una din ele sa fie „nu, deloc” cu varianta „futu-va in gura de porci”. imi aduc aminte de marea gargara a selectiei unui imn al nationalei. pai cu optiuni ca seicaru si savoy, 4 din cele 8 optiuni ar fi trebuit sa fie „nici unu’ din astia, ce sunteti tampiti”. las la o parte adancimea gandirii frf-iene de a alege un imn vezi doamne.
– exclusa birocratia. se poate face un sistem de vot prin internet, parerea mea. fiecare din cele de mai sus tre puse pe site-uri sau in locuri publice, daca la vot participa mai putin de 50% din populatie inseamna ca nu e educata, in care caz tre continuat intru educare. un canal pe youtube ar trebui deschis pentru educarea oamenilor. nu ma intreba acum daca mai mult de 50% au internet sau nu, probabil ca nu. personal as fi radical in chestia asta – aflat toate persoanele cu conexiune internet, alea tre sa voteze. participarea la viata cetatii n-ar trebui sa fie optionala, scuze ca te iau asa medieval.
http://www.primaria-constanta.ro/PrimariaConstanta/Default.aspx – se pare ca exista asa un site, incep sa ma uit sa vad unde pot sa il injur pe mazare, o optiune e sa o fac pe blogul lui de nesimtit. te tin la curent.

Categorii:Arhitortura, baliverne Etichete: