Arhiva

Posts Tagged ‘Ayn Rand’

Discursul lui John Galt

Aprilie 28, 2009 1 comentariu

Trebuie sa iti zic de la inceput ca daca ai ajuns la pagina asta este foarte posibil sa fie exact ceea ce cautai. Discursul lui John Galt. Faimosul „This is John Galt speaking”. Asta a fost partea buna a povestii. Partea rea e ca nu stiu daca o sa duc treaba pina la capat, adica sa traduc cele 90 de pagini ale discursului. Si pentru ca tot discutam de parti, sa ii dam drumul.
Pentru cei care inca isi pun intrebarea „Cine este John Galt?” da-i drumu pe alte meleaguri, nu o sa aflii niciodata.

Va vorbeste John Galt – partea 1.

Se implinesc mai bine de doisprezece ani de cand va intrebati cine este John Galt. John Galt este cel care va vorbeste acum. Sunt un om care isi iubeste viata. Sunt un om care nu gaseste de cuviinta a-si sacrifica iubirea sau valorile pentru nimic in lume. Sunt cel care a facut posibila disparitia tuturor celor ce au fost victimele voastre si prin aceasta v-am ruinat lumea voastra, iar ca sa stiti de ce lumea in care voi traiti e distrusa – voi care nu credeti in cunoastere – sunt aici pentru a va spune toate acestea.

Ati auzit vorbindu-se despre faptul ca traim intr-o criza morala. V-ati spus acest lucru voi insiva, cu frica si totodata cu speranta ca vorbele pe care le rostiti n-ar avea prea mult inteles si importanta. Va plangeti ca pacatele oamenilor sunt cele ce distrug lumea, blestemati natura umana pentru a nu fi capabila de a urma acea virtute pe care voi o considerati mai presus ca orice: sacrificiul. Deoarece aceasta virtute pentru voi inseamna atat de mult, ati cerut mai mult sacrificiu cu fiecare dezastru care v-a lovit. Sub pretextul reintoarcerii la moralitate ati sacrificat tot ceea ce in numele cauzei voastre era considerat rau. Ati sacrificat justita pe altarul milei. Ati sacrificat independenta pentru unitate. Ati sacrificat gandirea rationala credintei. Ati sacrificat bunastarea nevoilor. Ati sacrificat mandria si demnitatea autodenuntarii si renuntarii de sine. Ati sacrificat fericirea in numele datoriei.

Ati distrus tot ceea ce din punctul vostru de vedere era considerat dusman si ati reusit sa infaptuiti tot ceea ce, tot din punctul vostru de vedere, ati considerat bun si inaltator. De ce atunci tremurati cand priviti lumea din jurul vostru ? Aceasta lume a voastra nu este produsul pacatelor voastre, aceasta lume pe care ati creat-o este imaginea propriilor virtuti, este lumea pe care v-ati dorit-o. Este idealul vostru moral transformat in realitate cu deplina acuratete, cu perfectiunea si detaliul pe care vi l-ati dorit in toti acesti ani. Ati luptat pentru ea, ati visat-o, v-ati dorit-o, iar eu – eu sunt acela care v-a lasat sa va indepliniti aceasta dorinta.

Idealul vostru a avut de la bun inceput un inamic pe care codul vostru moral a fost conceput a-l distruge. Eu v-am scapat de acel inamic. L-am scos cu buna stiinta din calea voastra, si in afara pericolului de a interveni cumva in planurile voastre. Am anulat acel generator de inamici pentru voi, pe care ii sacrificati unul cate unul. V-am scutit de aceasta lupta, am oprit acea sursa: am scapat lumea voastra de gandirea umana.

Voi ati spus-o de nenumarate ori: oamenii nu traiesc dupa cum gandesc. Am retras din calea voastra pe cei care o faceau. Gandirea este impotenta, este ceea ce voi spuneti. V-am scapat de cei a caror gandire este potenta. Exista valori superioare gandirii si cunoasterii, spuneti voi. I-am scos din lupta pe cei ce pun gandirea si cunoastera ca valori supreme.

In timp ce voi va incercati sa ii tarati pe altarele sacrificiului pe acesti oameni care credeau in dreptate, in independenta, in ratiune, in bunastare, in demnitate – aici am fost mai rapid decat voi – am ajuns la ei inaintea voastra. Le-am explicat natura jocului vostru si natura codului moral pe care doriti sa il impuneti. Le-am aratat modul in care ei pot trai o alta viata dupa o alta moralitate – a mea. Si aceasta le-a fost alegerea finala.

Toti cei ce au disparut, acei oameni pe care voi ii considerati dusmani, pe care ii doreati pierduti, ei sunt cei pe care i-am luat din calea voastra. Nu incercati acum sa ne cautati, suntem noi cei care nu dorim sa fim gasiti. Nu acuzati ca este de datoria noastra sa va slujim. Nu cunoastem vreo astfel datorie. Nu acuzati in numele faptului ca aveti nevoie de noi. Noi nu consideram nevoia un cap de acuzare. Nu ne acuzati ca va suntem datori cu ceva. Nu va suntem datori cu nimic. Nu ne cereti sa ne intoarcem. Suntem in afara lumii voastre, noi, cei care gandim.

Este protestul nostru in fata auto-sacrificiului. Este protestul nostru impotriva muncii nerasplatite si a castigurilor fara munca. Este protestul nostru impotriva dogmei ce considera pacat cautarea fericirii personale. Si impotriva doctrinei ce afirma ca viata este o vina asumata.

Exista o diferenta intre protestul nostru si acele greve pe care voi le practicati de secole: greva noastra nu consta in a va cere ci in a va acorda ceva. Noi suntem diabolici din punctul de vedere al moralitatii voastre. Iata ca am decis sa nu va mai stam in cale. Noi suntem inutili – in acord cu economia voastra. Am decis sa nu va mai exploatam economic. Noi suntem elemente periculoase buni de tinuti sub supravechere din punctul de vedere al politicii voastre. De aceea am decis sa nu mai punem in pericol existenta voastra, si nici sa nu mai necesitam supraveghere din partea voastra. Dupa filosofia voastra noi suntem o iluzie. Am ales iata, sa va lasam fata in fata cu realitatea pe care v-o doriti, lipsita de iluzia existentei noastre, iar lumea pe care o aveti acum este o lume fara gandire.

V-am daruit tot ceea ce v-ati dorit din partea noastra, noi cei care am fost tot timpul cei care au dat, dar numai acum am inteles. Nu va putem cere nimic, nu exista niciun schimb pe care sa il putem face cu voi, niciun compromis la care am putea ajunge. Voi nu aveti nimic de oferit. Am inteles: nu avem nevoie de voi.

Categorii:Ayn Rand Etichete: