Arhiva

Posts Tagged ‘Cinemateca’

experimentul pitesti, scenarii de film

Noiembrie 24, 2009 16 comentarii

Experimentul pitesti e un subect la care m-am gandit cu verva zilele trecute citind de niste grozavii prin ziar am trecut la wikipedia si la alte surse ca sa aflu despre ce si cum s-au intamplat lucrurile pe acolo. Cum vrei sa il faci? Propunem urmatoarele scenarii de film.

Anunțuri
Categorii:filme, joaca de carti Etichete:

cel mai bun film

Ianuarie 25, 2009 2 comentarii

Pai daca ar fi sa aleg unul, evident ca e greu, dar unul singur din toate filmele, ei el e: Fight Club

The Rules of Fight Club:

1st RULE: You do not talk about FIGHT CLUB.

2nd RULE: You DO NOT talk about FIGHT CLUB.
3rd RULE: If someone says „stop” or goes limp, taps out the fight is over.
4th RULE: Only two guys to a fight.
5th RULE: One fight at a time.
6th RULE: No shirts, no shoes.
7th RULE: Fights will go on as long as they have to.
8th RULE: If this is your first night at FIGHT CLUB, you HAVE to fight.

… another new fight club rule is that fight club will always be free. It will never cost to get in. „We want you, not your money. As long as you’re in fight club, you’re not how much money you’ve got in the bank. You’re not your job. You’re not your family, and you’re not who you tell yourself. You’re not your name. You’re not your problems. You’re not your age. You are not your hopes…”

Categorii:filme Etichete:

Viata Celorlalti

Noiembrie 18, 2008 Lasă un comentariu
Das Leben der Anderen (The Lives of others), film german nu gluma, german ca cainele de stana, deceptia vine cand iti dai seama ca e east german (RDG sau DDR) de fapt filmul e nou dar despre anii 8j si ceva, pe vremea comunistilor, cu stasi – securitatea lor care le invaluia casele in microfoane, cu baieti zelosi care ascultau si notau tot ce se intampla si tot ce se vorbeste. El e un dramaturg talentat si tanar, scrie piese revolutionare insa realiste, celalalt e ascultator si securist profesionist, singurul si cel mai bun dintre securisti. Scriitorul are o gagica care e actrita si joaca in piesele lui de teatru si care e si buna pe deasupra, atat de buna incat vrea a fute-o ministru, insa ministru nu se multumeste numai cu fututul actritei care se rezolva simplu ci da ordin patriotic ca scriitorul sa fie cablat si sa afle partidul exact care e treaba cu el. Aici se intrepatrund personajele principale, securistul si scriitorul, securistul avea la activ 100% reusite pe oricine asculta il scotea ca unelteste impotriva partidului, era profesor de securisti, scriitorul insa era sincer si isi iubea tara, chestie care il zdruncina pe secu din temelii si se hotaraste sa il ierte mai ales cand afla ca totul era o manevra mizera din partea ministrului. Scriitorul o face lata in final scriind un articol catre presa straina despre cat de nenorociti erau comunistii nemti, secu se face ca nu stie nimic si nu raporteaza cazul, ulterior secu e dat afara desi nimeni nu poate ajunge la o concluzie clara cine a pacalit pe cine. Dupa revolutie scriitorul isi studiaza arhiva securitatii stupefiat ca fusese urmarit (el naivul s-ar fi putut jura ca nimeni nu l-a urmarit) iar in plus isi da seama ca un securist acolo sus l-a iubit. Scrie o carte in cinstea securistului care ajunsese sarac si uitat de lume. Intr-o zi, umbland fara de tinta pe strazi, secu vede poza scriitorului in vitrina librariei si se duce sa rasfoiasca noua carte, in postfata vede ca cartea se dedica lui W7XH992-BR-HX care se recunoaste ca e chiar el, era numarul lui de ofiter sau colonel. O lacrima se prelinge pe obrazul securistului, pentru prima data in tot filmul se observa ca securistul era om si el.
In final plangi, ii ierti pe toti securistii, iti dai seama ca in momentele in care striveau capul detinutului cu bocancul sau cand smulgeau unghiile cu patentul, sau ma rog, cand doar ii bateau cu pumnii in nestire o faceau doar pentru ca asta le era meseria si ca, un lucru ramas neapreciat pina in ziua de azi, isi faceau meseria cu dedicatie si comitment. Filmul merita vazut de catre cei creduli sau dusi cu mintea la plimbare, mi-ar fi greu sa iti redau calitatea intrinseca a actului actoricesc, a regiei sau sunetului eu nefiind in stare sa remarc nimic altceva decat aceasta incercare timida a scenariului de a relata o intamplare ireala dar inedita despre acei ani. Filmul m-a facut sa ma gandesc la Rocky 2, cand rocky lupta alaturi de mujahedini si talibani pentru salvarea Afganistanului din mainile sovieticilor.
Out of 5 stars nu pot da nimic pentru acest film pentru ca il consider in afara scopului problemei.
Am mai vazut Elektra dar despre asta in mailurile viitoare.

cred ca e un film destul de lung, mi-a luat 2 ore juma numa’ sa citesc, si iti spun sincer ca tot ce am retinut e ca actrita e buna, acu chiar tre sa ma uit sa gasesc niste poze cu ea pe internet. mda, nu e rea, e ok. hai sa-mi fut una, vad ca a jucat si in stadtgesprach! nici de asta n-am auzit.
bai, de cand am vazut good bye lenin (good buy lenin?) parca nici filmele (despre) est germane nu ma mai intereseaza. si ala a fost un film sensibil, bun, care-ti merge la inima si se termina acolo. iar filmul asta de care zici parca are, cum sa spun, un subiect mult prea special. auzi, ce-ar fi sa facem un film despre experimentul pitesti, cred ca carti sunt destule – daca ne lipseste inspiratia vreau sa zic. pe de alta parte nu stiu daca as supravietui psihologiceste experimentului, nu stiu daca as avea sange nici sa citesc despre ce s-a intamplat acolo.
electra e un film bun, daca e cu bunatatea aia de cum o cheama. in rest e de nevazut, si iti spun sincer ca chiar am incercat.
Categorii:filme Etichete:

Experimentul Pitesti

Noiembrie 5, 2008 2 comentarii

Scenarii de film

Experimentul pitesti e un subject la care culmea m-am gandit zilele trecute, citind de niste grozavii prin ziar am trecut la wikipedia si la alte surse ca sa aflu despre ce si cum s-au intamplat lucrurile pe acolo. Cum vrei sa il faci?

 

Stil american: un tip dintr-un comando vine sa ii elibereze pe aia din inchisoare, omoara tot ce misca, pe cei care nu ii omoara ii leaga sau le pune piedica, bate de sparge, propun silvester stalone sau steven seagal in rolul de eliberator, ar mai merge arnold sau daca vrei sa fii modernist matt damon.
Stil rusesc: ei se iubesc sincer in inchisoare, el e filosof, ea saraca, el dintr-un neam de nobili de vita veche, pe muzica de ceaikovschi sau ceva blegos, dramele trebuie sa se succeada la nesfarsit, el se omoara, ea e violata, se spanzura, viata e de cacat, prizionerii sufera cand afla, securistii varsa cate o lacrima
Stil indian: el cu o voce de mierloi canta intre zidurile reci ale inchisorii, paznicii isi dau seama ca e nevinovat, incep sa cante impreuna, danseaza, ea ii aude, nu stie cine e el dar il iubeste, incep sa cante in duo fara sa se stie, e superb, povestea de iubire e gata, intr-o zi ea nu mai canta, a crapat de dizenterie, el sufera, isi pierde vocea, toata lumea e muta pina intr-o zi cand vocea ei se aude, nu, nu murise, el isi revine, incep sa danseze, se intalnesc la cariera de spart piatra, sunt eliberati.
Stil frantuzesc: ea e frumoasa si independenta, are ochi frumosi, el are parul lung, se vad la un petit dejune in inchisoare si isi arunca priviri, el e prins, pe ea nu o intereseaza in aparenta, ea avea deja o prietena cu care isi potolea setea de sex, el e mutat intr-o alta inchisoare. Dupa eliberare incep sa isi povesteasca aventurile sexuale. E beton, filmul se termina fara sa stii daca si-au pus-o sau nu.
Stil romanesc: e toamna si plumb, e frig si ceata, nimeni nu apare in cadrul filmului, e tacere, el munceste la spart piatra, ea e bolnava, el o ingrijeste, ei ii mor rudele, el continua sa o sustina din priviri cu orice ocazie, de ea isi bat joc colegele de puscarie, in final ea e eliberata, dupa 3 ani il elibereaza si pe el care incepe sa o caute, ea e maritata cu un imbecil evident, se aranjeaza o intalnire in secret dar afla bestia de barbaxo si ii omoara pe amandoi.
Stil porno: ei se vad si se plac, ea are tztze mari si buze senzuale si ii plac femeile – chestia de va demonstra prin prezentare de scene – ea e fututa in timpul liber de directorul inchisorii, el ajunge sa se uite pe gaura cheii in timp ce un alt detinut i-o trage. Directorul aude zgomot, e invitat el inauntru, e legat cu catuse de pat si ea il domina, directorul e voyer, apare si sefa de la femei si e inclusa in joc, vin si detinutii, vedem un bukake, apar si celelalte puscariase, sex colectiv, nebunie. Muzica John Lennon, make love not war.
Stil chinezesc: el e nelinistit, desi in parnaie are pe constiinta neindeplinirea planului in agricultura si la carbune. Munceste mult si il ajuta sa se simta implinit. Ea e pontatoare la echipa de femei din mina alaturata. El aude despre rezultatele ei, incepe sa o aprecieze, ajung sa se vada dar ea nu era din alea. Cu inima zdrobita el se imbolnaveste si ea il viziteaza impreuna cu o delegatie a femeilor din intreprindere, el promite solemn sa se faca bine. Sunt eliberati si se inscriu impreuna in partid, ea e convinsa de adeziunea lui totala fata de partid si decid solemn sa isi impreuneze destinele cu conditia indeplinirii planului pe anul in curs.
Stil Spielberg: paznicii erau ticalosi, in fiecare zi un grup de prizionieri era executat prin diverse metode, aruncati in foc, fierti in oala, impuscati cu tunul de la mica distanta, filmul e alb negru, nu exista el sau ea, exista ei si ele, batranii si copiii sunt omorati de la inceput, ei erau pianisti, ele erau cantarete de harpa. In final vin rusii si ii elibereaza, se lasa sa se inteleaga ca si rusii erau tot bestii. In final se prezinta biografia reala a detinutilor. 
……….
superb.
totusi, vremea stereotipurilor a trecut, suntem in modernitate, globalism, comunicare, viteza. asa ca vad sa mearga o combinatie din toate. el are afro si e filozof, ea e chinezoaica cu tzatze mari, de care toti vor sa traga, si are plan urgent la carbuni, amandoi canta ceaikovski, el la tamburina si ea la corzile vocale, asa se aud unul pe altul si incep sa danseze, el ca tribul picioarelor negre din pueblo, ea in stil wu-shu maimuta beata. in focul dansului, ea doboara peretele care era intre ei, si asa se cunosc, indeaproape, intr-o salbateca inlantuire de trupuri asudate, pe muzica indiana in timp ce gardieni si alti detinuti si detinute (tre sa fie din toate rasele, da’ toate cu tzatze mari) vin si pleaca bagand si scotand membre si bulane in ghemul uman care creste in avalansa. cadrul se desface, spilbergian, si in mijlocul ghemului sunt ei doi, tinandu-se de maini si uitandu-se unu’ in ochii celuilalt. el se sterge la gura cu maneca, si zice bagamias pula. dupa aia scuipa o coaja de samanta pe jos, baga o lingura de fasole in gura si apuca kalashnikovul unuia din paznici, lasat de izbeliste in orgie. ea rade, si tuseste tuberculos, iar cu bucatile de carbune scuipate isi completeaza norma. el intelege drama ei si incepe sa traga isteric, nervos, deranjat, intr-un acces de nebunie necontrolabila, incercand sa nu nimereasca pe nimeni, reuseste. se aude un strigat de copil mic, toti se opresc, undeva in multime o detinuta a nascut un bebelus. bebelusul este incadrat imediat in plan, i se da norma si pontaj. toti rad.
pe final, la generic, il avem pe stevan segal spunand o poezie, hamletian, cu vocea lui gajaita de rahat pe batz:

asa se intampla minunile toate,
si-o baga, si-o scoate, si-o trage, dar poate
cand nobilii spectatori doresc sa se-amuze
mai vin si privesc la actori dand din buze

cred ca tre sa mai lucrez la final

……….

Putem sa il chemam si pe david coperfield sa bage un experimentul pitesti nu e tot el ala care a facut experimentul philadelphia dupa faimoasa partitura a lu einstein, nu stiu de ce pentru orice rahat misterios din lumea asta se da vina pe einstein.
Eu as propune si un appendum la experimentul pitesti cu titlul „excrementul pitesti”. Stii cand apare filmul pe dvd o sa aibe o rubrica Bonus – Excrementu Pitesti. Trebuie sa recunosc ca sunt in dubii, e un nume splendid si pentru echipa locala de fotbal. Sa mai adaug si fashion speech style care ar putea succeda aparitia filmului: „Experimental Pitestyle”. Iata posibile urmari.
Zaharia Stancu, Fragment din cartea Experimentul Pitesti:
„Linistea suna in zarea cufundata din asfintitul stacojiu, cu ochii lucind prizonierii se intorceau tarsaindu-si bocancii noroiti catre locul unde traisera acea unica experienta a umanizarii colective.”
 
Eugen Simion, continuare
„Vasile mergea orbecaind in semi-intuneric urmandu-si tovarasul din fata, durerea pentru fratii de suferinta era mai mare decat suferinta tovarasilor pentru durerea acestuia pentru ei. Circumvolutiunile recursive destructurau spatiul sinusoid, deal-vale, vale-deal incep sa se intrepatrunda mirobolant sincron.”
 
Quentin Tarantino, vol. II:
„Biciul unuia din paznici ii sfarteca molatec spinarea, Vasile cazu in genunchi, paznicul incepu sa urle si sa il loveasca animalic in creer, peste urechi si in coaie. Sangele incepu sa tasneasca din trupul naruit al puscariasului, prizonierii incepura sa vomite rosu si albastru peste campul de narcise.”
 
Mihail Sadoveanu, Capitolul Fratii Experimentului Pitejdi:
„Pe dealurile dimprejur, mireasma florilor colorase aerul zglobiu, prizionierii isi revigorasera spiritul si inaintau viteji in jurul lui Mos Dilie care nu mai contenea cu snoave si cimilituri.”
bestial, nu apuc sa raspund insa cum se cuvine (nu vad un rebreanu, bengeasca, urmuz. am zis nicolaie labish. nu vad nici prezentarea de moda piteshteana).

 

Categorii:filme Etichete:,

Shooter

Octombrie 22, 2008 Lasă un comentariu

vezi ca am vazut shooter. mare film, realismul e gros cat casa, ii este intinsa o capcana in care cade lat, fuge, scapa, apoi e prins la mijloc intre senat si justitie, justitia nu il ajuta, asa ca se ajuta el cu mainile lui doua batucite pe patul pustii. filmul iti rezerva si o surpriza insa, dezamagirea si umilinta resimtita din preaplin cand omul senatorului ii spune „I win, you loose” este platita cu varf si indesat, el impuscand fara mila sau regret totul in stanga si in dreapta, inclusiv senatorul cu oamenii lui. daca nu ma cadeam de pe canapea, probabil ca nu m-ar fi iertat nici pe mine – am fost martor!

Categorii:filme Etichete: