Arhiva

Posts Tagged ‘filozofie’

noi cei vii

We the living – Noi cei vii, nuvela scrisa de Ayn Rand.
Citesc in wiki ca we the living e prima carte anti-comunista a lu ayn rand. hmmm. cartea nu e anticomunista ci mai degraba antilichelista.
Ce dezbate ayn in carte este ceea ce am vorbit noi mai demult apropo de systeme, implementare si functionare, adica de ce orice sistem ajunge sa fie strambat, adaptat si ajunge in mainile unor lichele roind a carierism
 
Niciun sistem nu e infailibil si nu exista (nu inca?) metode suficient de eficiente incat un sistem sa se camufleze si sa se apere de jogodism.. deci nu cred ca se poate vorbi despre o metodologie clara matematica de audit de sistem, de check up.
 
Pina inventam un model de analiza, ar fi niste euristici la indemana, chestii aproximative, destul de bune insa de a face asa o evaluare a potentialului de posibilitate de erodare a sistemului.
 
sistemul capitalist e dovedit viabil in termen de rezistenta la erodare si parazitism pentru ca e un sistem descentralizat, auto-updatabil si flexibil – cel putin in teorie, ignora ce a facut bush si ce face obama.
 
pe partea ailalta, desi parada impresionanta de idei si promisiuni, minunat si stralucitor ca sistem, comunismul este evident o prada usoara lichelismului, stagnarii si evident e o constructie anti-evolutionista, e o alcatuire rigida lipsita de posibilitatea auto-depanarii din mers, un mecanism usor de virusat, dispus la scleroze in procesul de functionare.
 
utopia comunista reuseste sa pacaleasca, are de toate, SOA, arhitectura consolidata, controlata, securizata, object oriented, webserviceuri, tot ce vrei; da de mancare la mase, da de lucru la toti idiotii, e egalitate, pe alocuri pare chiar democratic.
 
un audit al sistemului, fara a fi nevoie de nicio implementare, da la iveala insa usurinta cu care intreaga constructie ideatica comunista poate fi subminata si cariata in insasi esenta ei; e limpede ca asa ceva nu are cum sa existe si nu va exista niciodata, in afara de niste minti imature, exaltate si lipsite de exercitiul anticipatiei. Nu zice nimeni ca aia care cred in comunism sunt prosti, insa aia care cred in comunism sunt inconstienti.
 
am lucrat in proiecte in care am simtit similaritati cu comunismul, bravi indivizi care pun de o arhitectura care e aprobata fara ca cineva sa cracneasca, totul pare beton si usor de mentinut si manipulat, respecta toate standardele in vigoare ba chiar vine cu standarde in plus ca sa multumeasca pe toti. sistemul face, drege si promite, acces la orice baza de date din lume existenta sau neinventata inca, cod lin care curge frumos si cristalin – se da dovada suma a doua numere, interfata dinamica care se construieste singura functie de necesarul de consum, ma rog in scurt timp arhitectul initial ori crapa, ori dispare, ori se sinucide. cativa din cei ce raman inteleg ca arhitectul era rupt de realitate. dispar si ei jenati. nimeni nu mai pricepe nimic, sistemul devine un soi de dogma religioasa despre care nimeni nu se mai indoieste, credinta e cea care ii salveaza, e punctul in care incepe lupta oarba pentru putere, pentru conducerea unei oribile monstruozitati despre care nimeni nu stie cum functioneaza. Din spirit estetic lupta e pe fatza, naturala si face victime, lumea insa intelege ca asa e in politica si fiecare isi vede de treaba lui in mod profesional. In final diversi cizmari ajung directori si ceo, absolventi de geografie ajung project manageri, vanzatori de gogosi ajung sales manageri.

Pentru ca nimeni nu mai intelege nimic, nimic nu mai conteaza.

 
Asta am inteles din we the living. Cred ca ca particularizare a teoriei generalizate putem vedea comunizmu.
Anunțuri

puncte de vedere carevasazica – John Galt

fantastic. am o senzatie de desuet, o imagine din filmul cu nicole kidman pe post de dansatoare de can-can si cu iui macgregor ca mare scriitor de bordel. evident stilul scrierii l-as caracteriza ca repezit, incepe brusc, se termina abrupt. in principiu aproape ca i-as da dreptate. cand am ajuns insa pe la „objective law” am inceput sa ma tem. imi dau seama ca in istoria mea am avut tentative in a te convinge ca sistemul judiciar ar trebui automatizat. legile ar trebui proiectate in asa fel incat notiunile sa fie precis definite, ortogonale si fara ambiguitati. pe baza unor astfel de legi si semantici predefinite, credeam ca o sentinta ar fi clara si usor de fmon. incep sa cred ca gresesc, niste legi „obiective” ar fi inumane (deci imorale).
poate ca guvernul ar trebui sa fie garantul moralitatii, nu cel al integritatii fizice. si, daca stai sa te gandesti la faptul ca guvernul are o parte de asistenta sociala (ar trebui sau nu?), atunci se apropie mai degraba de definitia mea. cumva mi se pare ca makes sense

Categorii:Ayn Rand Etichete:, ,

logicum debatae nonsensum

habar n-am, intr-un fel i-as lasa sa fie prosti, m-as bucura egoist de prostia lor, insa pe partea ailalta prostia poate purta samburele recurent al unei avalanse, mi-e frica cand ii vad, ma gandesc ca ar putea sa ma afecteze.
ba cred ca e bine ca ai scris, e aiurea ce zic, e utopic, pletoric si euforic. m-am gandit: cred ca e bine si ca el a scris si ca tu ai scris.
zi tu acum daca ce tocmai am zis are vreo logica;
pai daca m-ai intrebat serios, atunci tre sa vad ca totusi logica e cea care iti permite orice inferenta. fara logica n-ai putea sa te inchei la nasturii de la spielhosen, pentru ca n-ai sti ca se incheie ca aia de la pantalonii de stofa. deci tre sa crezi in ea, si cred ca o facem totusi intuitiv :). de fapt nu tre sa pun nici un zambet, intuitia e un fel de inductie (inferenta logica) incompleta.
as fi interesat sa-mi dai un exemplu de ceva ce functioneaza afara de sub acoperirea logicii. succesul lui vadim, vanghelie sau becali?

logicum debatae nonsensum

„cred in logica”??? adica daca cred (in sensul de credinta irationala) in ceva ce ar trebui sa fie o scula rationala? nu „cred” in ea, stiu ca exista, si cam cu ce se mananca (presupuneri = predicate si propozitii, reguli de inferenta, reguli de adevar, de-astea). nimic mai mult

logicum debatae nonsensum

cum desfiintat mai mon cherry, sa desfintezi articolul, pai e taliban si totalitarist sa interzici omului sa fie prost. Eu zic ca trebuie lasat fiecare sa fie cat vrea de imbecil insa sunt necesare instrumentele logice de a-l izola, de a nu i se raspunde, de a-l ignora. Uite oamenii (trebuie recunoscut ca nu toti) au ajuns la nivelul intelectual unde daca cineva iti zice: „ba ma doare umaru” – nu te repezi sa ii demonstrezi ca ce zice el nu e adevarat.

logicum debatae nonsensum

cat despre „ce merita a fi dezbatut”, imi plac exemplele tale pentru ca sunt neasumate. articolul lui nu este, presupune ca filozofii ar fi putut fi programatori, pastrand insa contextul. ceva ce ii scapa insa este ca programmeri lucreaza la niste proiecte cu scop si finalizare (ma rog), lucru greu de presupus vizavi de filozofi. de asemenea, un programmer bun este aproape indiferent la limbaj, de fapt sa fiu mai precis este adaptabil, de asemenea greu de pus in contextul filozofilor, caracterizati de inflexibilitate. vezi tu draga colega, liniile astea mi s-ar fi parut interesant de mentionat inainte de a se fi apucat de „dezbatut”. parerea mea.

logicum debatae nonsensum

„tentatia contrazicerii”? generalizezi moncher, ergo gresesti. in cazul de fata, concluzia mea este ca acest articol trebuie desfiintat, nu facut altul mai mare si mai frumos din el. asta care a scris nici nu a vazut nici o problema in titlul „daca filozofii erau programatori”… sigur, daca baba avea elice era elicopter. ca sa fiu mai clar, sunt satul de tampiti care au citit (pe bune) filozofi (sau dostoievski, sau alti adanci) si, dupa ce au inteles ce au inteles sau li s-a parut ca au inteles, se apuca sa fabuleze cu deshtul in nas intru mirarea si admiratia plebei, emitand (ceva ce mie mi se pare) idiotenii. sa ma scuze, mi se pare grotesc.