Archive

Posts Tagged ‘Forma si Reforma’

concept alandala – functia decide forma

Ianuarie 20, 2012 Lasă un comentariu

Citeste chestia asta si zi ce crezi, mie mi se pare ceva fundamental aici: http://en.wikipedia.org/wiki/Form_follows_function

practic sunt doua dictoane, unu’ mi se pare mai idiot ca altul depinde dincotro privesti, mai ales daca te uiti la rezultate.
form follows function – sigur ca aratarea unei cladire are oarecare legatura cu scopul pentru care a fost cladita. da’ nu as constrange functia unei cladiri la cea initiala; in timp functiile se schimba iar forma cam ramane aceeasi. arhitectura versatila mi s-ar parea un subiect mai interesant decat dictonul asta simplificator, cunosc cazuri de cladiri care si-au schimbat menirea, cu rezultate indoielnice. mai departe, dictonul se caca pe ideea de „constructie in context”, care ar permite o armonizare a peisajului general. uita-te cum arata blocul din poza a lu’ marele sullivan.

ornament is crime insa e de-a dreptul cumplitm iar expresia este oglinda vremurilor in care barbatii se imbracau cu aceeasi culoare de costum pe strada si erau trasi la indigo. vremurile s-au mai schimbat, am inteles ca suntem oameni, si ca oameni avem nevoie de inspiratie (pecare daca vrei poti s-o traduci prin senzatie de placere, endorfine, chemicale). din cauza asta intotdeauna o sa avem nevoie de ornamente, iar faptul ca inca mergem sa ne uitam la notre dame sau la versailles ar trebui sa reprezinte ceva. sigur ca in balanta ornamente/buget intotdeauna bugetul o sa fie mai important, da’  sa declari ca ornament is crime mi se pare criminal. fa o comparatie cu gaudi, si vezi ce preferi.

il recunosc cu greatza pe unul din marii intemeitori ai arhitecturii moderne:
http://www.chicagohistory.org/sullivan150/credits/index.php

adauga si pe Le Corbusier (asta are si nume de cartier prin paris) – alt imbecil
 
mi se pare interesant ca „marii arhitecti” au colaborat foarte strans cu personaje ciudate dpdv istoric: dictatori, nemernici de tot felul, intr-un fel poate prin materialismul lucrurilor astia sunt de altfel clientii cei mai fideli dar vad o fina paralela intre autoritarism, dictatura si arta arhitecturala pe care astia o practica.
 
http://en.wikipedia.org/wiki/Ornament_and_Crime
E ciudat cum setea de realitate a unor imbecili e filtrata printr-o vehementa paroxistica, adica stim / presupunem ca viata e de cacat, suntem de acord ca lucrul asta sa nu fie ascuns ipocrit insa nu vad de ce trebuie pornita o cursa indarjita in a sublinia cu predilectie cele mai abjecte scene, unde mai pui ca viziunile prezentate deja nu mai reprezinta realitatea ci o abuzeaza intr-un supra-realism scabros picand in extrema opusa a ceva ce nu pot considera arta.
 
Influentele intre diverse culturi, sisteme, curente artistice … ce sa mai, le numim generic influente, au existat si nimic nu se poate crea de la sine ci pornind pe directii deja trasate se va putea construi peste. Ar fi interesant ca exercitiu sa ai ambitia sa iti faci paine prajita de la zero. Sa trebuiasca sa descoperi singur cum cultivi graul, cum se face painea, cum faci un foc fara nimic modern la indemana sau cum construiesti un toaster…. shit.
Ok, vorbim de influente. Dincolo de partea inevitabila a acestora, de miscarea browsiana sau browseriana a ideilor, a amestecului si compusilor ideatici exista insa si partea experimentala si cea fortata. In materie de culinare (desi aici e taramul unde combinatiile functioneaza) ai sa vezi indivizi care incearca gem cu branza sau creer de maimutza, precum ziceam exista o parte experimentala care insa erupe dezgustator in cazuri de abuz in momentul in care incepe sa fie luata in serios, fortata ca fiind ceva novator si aducator de valoare.
Domnule, doamnelor si domnilor, mai draga colega, nu promovez conservatorismul aici insa ceea ce as vrea sa se inteleaga este ca extravaganta si coctailu de idei nu corespunde cu valoarea in sine. Preluarea prin repetitie si inmanuncherea ideilor din diverse teorii in dorinta de a construi ceva nou dar lipsit de fundamentare originala nu numai ca produce non-valori axiologice insa bulverseaza creativitatea si orginalitatea prin efectul de inhibare si confuzie cu care astfel de idei sunt sistematic promovate. Libertatea in arta este insa un principiu sine qua non, aceste curente si intreagul mecanism care le produce sunt parte a modului de functionare firesc si circulatie a ideilor. A incerca sa avem un mediu artistic perfect e ca si cum am incerca sa ne traim viata in incinte septice de frica microbilor. Tinta mea era insa de a explica influenta pe care a avut-o teoria evolutiei a lui Darwin in mediul artistic.
Imprumutul fortat de idei din evolutionism in arhitectura s-a facut abuziv si erratic, considerandu-se „frumusetea” imprumutului in sine nu rezultatul acesteia, nu aspectul practic al ideilor finale. Functia care creaza organul din teoria lui Darwin a impus frontispicii arhitecturale imediate: forma urmeaza functia (http://en.wikipedia.org/wiki/Form_follows_function),
aspectul estetic devine ornament iar ornamentul o crima (http://en.wikipedia.org/wiki/Ornament_and_Crime)
Cursa frenetica impotriva esteticii sau ambitia de a o transforma devine o tinta majora in arta, in general si in arhitectura in particular. Preluarea arbitrara de idei in arta din domenii total non-artistice produce debusolarea inceputului de secol: cubism, supra-realism, constructivism, iar in arhitectura hidosenii precum minimalism, brutalism sau proletcultism (sau cum draq se chemau chestiile comuniste). Genul asta de mixtura de idei imi provoaca greatza insa sunt de acord ca nimeni nu are dreptul sa le interzica „prin lege”. Durerea este insa ca arta e ceva inevitabil si de lunga durata, suna periculos insa in general o intoxicare artistica, cum ar fi curentele inceputului de sec XX (nu ma mira deloc cele 2 razboaie mondiale in acest context artistic), ne marcheaza cu sau fara voia noastra prin aspectul urbanistic pe care il lasa cu tupeu in urma lor, prin ideile care continua sa framante si sa seduca anumite minti, prin timpul si energia pe care continua sa ni le consume inutil. Modernismul e o prima incercare de a stopa penetrarea imbecilitatii in mediul social.
Inchei prin a-ti zice ca doar ridic o problema la fileu, habar n-am ce e de facut si daca o eventuala solutionare sta in moralitate sau in legislatie sau in amandoua. Ori poate nici macar nu se poate imagina asa ceva. Ar trebui totusi ca fiecare generatie sa aibe dreptul sa inceapa curat fara a tiri dupa ei mosteniri infecte ale celor de dinainte. Sunt multe chestii care imi displac in miscarea asta noua de sorginte ecologista si green insa partea care sper sa fie preluata si asimilata in arta si mai departe sa zicem in arhitectura este curatenia (sigur e un cuvant mai bun sa exprime ce vreau sa zic) si renuntarea la sentimentul de eternitate, asumarea efemerului.
 
Am zis, pun pariu ca nu o sa ajungi la linia asta. Eu am reusit pentru ca nu am citit ce-am scris.

bai esti nebun, cat mi-ai scris? iti dai seama ca n-am cum sa raspund la asta azi. sau maine. e de studiat, facut rezumat, referat, perorat, extras idei, facut caracteristici, o scurta analiza lexicala, gramaticala si semantica, a semnelor de punctuatie si structurii pe paragrafe.
deci n-am cum azi. mila!

iPod, iPod nume dulce – lulu, lala ion neculce

Ianuarie 20, 2010 1 comentariu

Jucarie de dat in masa, ipodu venea la inceput de secol XXI sa anunte brusc pre multi dintre cei deatunci ca gata el isi baga piciorusele in el de PC, care e un idiot masiv grotesque si brutal, jurand pe roseatza imbracamintii lui de catifea ca internetul e un univers ce merita explorat si cu alti ochi, poate mai mici dar mai frumosi, mai dulci, efinizati (!), mai subtili si mai stilizati, mai despuiat, nu scandalos inadecvat, ci accentuat placut in ton launtric, cu frison de guturai de toamna abia prins, numa musai sa purcedem de manutza impreuna in era draciilor post-PC prevestind lumea deliranta a droizilor si a tabletelor de unde orice nebun umanoid isi va putea avea asigurata ratia zilnica de internet pe pofta inimii, indiferent de locatie sau tentatie.

Fara sa intram in cuantica si notiuni de spatiu-timp, jucariile astea micsorau la acel inceput de mileniu spatiul deja stramt al comunicarii facand-o pe aceasta (comunicarea) redundanta, abundenta, excesiv omniprezenta pentru unii insa categoric la modul abstract ubicuitara si imposibil de cautat scuze de evitare. Pentru altii.

Comunicarea devenea parte a unui firesc inevitabil, daca nu cu emailul (pentru cei ce nu stiu – metoda veche de comunicare folosita in secolul XX) macar un ICQ, MSN, Yahoo sau Google era oricand la dispozitie sa suplineasca si sa diversifice gama de posibilitati de a gasi musai pe oricine oriunde oricand. Musai.

Eh, ca discutam de ipozi si androizi, curand aparusera in acei ani skype, google voice, iCall si alte minuni denumite generic software impotriva carora nu mai era chip sa te opui. Iar cu posibilitatea ca wireless internetul sa devina o realitate completa atat timp cat te stapaneai in zona terestra, cea mai mica urmare a unei astfel de intreprinderi a fost ca in loc sa sun pe Vasile pe 2323232323, oamenii s-au gandit ca mai bine il suna pe vasile@gmail.com sau vasile@yahoo.com ca zau asa era deranjanta inflatia asta de numere de telefon (despre acest concept primitiv „numar de telefon” vom vorbi intr-o alta emisiune), asta ca sa nu discutam despre limitatia evidenta a numerelor, concluzie la care se ajunsese de curand. Curand Vasile avea sa colapseze extenuat strivit sub numarul de apeluri. Alte urmari au fost ca roaming devenea un cuvant uitat, iar uitatul telefonului acasa o scuza absolut penibila cand oricine poate folosi castile de 10 bani la care iti atasezi caller address in 2 secunde prin identificare de adn.

Partea nasoala a nasuliei prezentate era ca oamenii traiau ultimele clipe de liniste, sau linistea de-atunci n-o vor regasi in lumea spre care umanoizii se indreptau. Nu numai ca aceasta comunicare va ajunge sa ii bazaie oriunde dar treaba se va intampla cu orice pret, mai exact va deveni inflationista (inflationara pentru cei cu urechi fine). Ca sa nu mai vorbim ca o comunicare are nivele de calitate, respectiv continutul comunicarii reprezinta pentru multi un amanunt important care nu va fi de gasit pe toate coclaurile internetului si pe care umanoizii vor incepe sa o ignore (cred ca vorbeam de calitate).

Dar despre ce s-a intamplat mai departe in acei ani atat de importanti pentru specia umanoida vom vorbi saptamana viitoare.

La revedere! Mua!
xoxoxo

Spanacu si Prostanacu

Decembrie 8, 2009 5 comentarii

Dupa parerea noastra carevasazica Moshe si Mordechai (in picioare, sa dam noroc pentru ei ca e vecinii nostri de blocg) e cea mai tare bloggeri romanesti, fara indoiala nota 11 pentru blogurile dansilor inclusiv cel despre care urmeaza sa expunem aici si acum, luati loc cu totii, si prostii din spate. Da ba sticla, ia mai toarna. Insa draga Moshe si stimate Mordechai, vezi ca ai dat pe laturi idiotule, dat fiind ca aici noi ne adresam cu „tu” din lipsa de timp, spatiu si pahare pentru cuvinte lungi ca „dumneavoastra” vom considera pentru simplificare existenta unui autor unic ascuns in spatele blogului MM. Ai dat pe langa boule, asta am zis.

Asadar sa incerc usor sa rezum problema ta in blogul cu pricina: marinarul nemernic i-a batut iar pe ticalosii aia mici de la PSD, si mai ales pe boul de geoana. Toarna ma si la Moshe niste vin, sa fie, hai noroc. Pai intelegi dilema mea, intai ca cineva sa ii zic lu nastase sa nu mai alerge in curu gol prin cur te, ca se expune ma boilor ? Inapoi la bataia matelotului, democratic vorbind si electorac actionand nu vad nimic nefiresc in aceasta desfasurare a situatiei. Hai noroc si la mai mare! La finalul unei astfel de dispute, final de tur doi, pina la fund baaa, va exista un invingator si un invins. E tare sa-i fut una. Postarea la care ma refer demonstreaza intr-o maniera fina si abrupt subtila cum ca Geoana a fost intai de toate invins in propria-i ograda de neprofesionalismul celor din jurul sau. Sa stii ca asta e din prunele de acum doi ani.

Ulterior insa firescul unei victorii care prin natura firescului firesc fireste necesita un invins – sau mai rau, un prostanac – se transforma pe blogu tau ma Moshe intr-o criza necontrolata cu obstinatie, vrei si niste apa minerala?, in care debitezi si arunci ce iti vine la indemana: nervi, frustrari, nereguli, vantu care bate pentru bazescu, patriciu care e idiot in favoarea marinarului, ai un foc?, si alte astfel de nonsensuri. Mi-a placut aia cu PSD care fura la sondaje si PDL care fura la voturi. Ce tigari sunt astea ba?

Sigur ma, stii si tu, cat timp ai nostri castiga lucrurile sunt ochei, am invatat asta de la nea stere si din fotbal, cand insa o luam pe coaja o lume intreaga e de vina, bagami-as pula in ea de tuse …. ce ziceam, sunt de vina arbitrii, terenul, spectatorii, gazonul, galeria sau transmisia. Futui gatu ei de sticla, unde-ai pus fa vinu ? Mai departe ma Moshe expui excelent faptul ca Geoana e un produs fara vena, complet outdated, cum zicea socramiu obsolete, si imposibil de facut concurenta lu Base. Pai asculta-ma cand vorbesc, hai noroc baaaa, ce pizda mamii ei de muzica tace ?

Deci carevasazica care e vina lu Base in toata afacerea (iti trimit lista asta si tu poti sa faci check) ? Baga ma ceva de la noi, de inima albastra.
– faptul base ca a actionat evident mai inteligent,
– ca a stiut cum sa se vanda, sa fie ma un gabi lunca ca te unge
– a stiut cand sa loveasca si unde
– PSD si-au dezamorsat armamentul in propria ograda
– de-a lungul anilor PSD n-a fost in stare sa il antreneze pe Joana ca sa faca fatza tupeului marinaresc
– au permis lui Iliescu sa il faca pe ala micu prostanac, bai moshe nu mai plange ba ca ma mi se face paru gaina
– geoana nu e in stare sa vorbeasca, nu are aplomb, nu are carisma, nu e fan, topaie, sare in sus ca proasta
– psd vrea rezultate fara nicio schimbare in interiorul partidului, schimba in pizda matii muzica aia ca e prea de plansa
– stafful electoral geonian nu e in stare sa judece ca inainte de meciul final nu trebuia lasat batut Vantu in fatza lu Joana
– ca imecilitatea numita patriciu nu trebuia sa recurga la metode sinistre de defaimare a marinarului care cred ca dupa film a castigat voturi. zi-le baaaaaa, veselieeeeee
– aliantele intre psd si orice alt partid sunt evident murdarite de umbra lui iliescu si hrebenciuc, cacaias nasu

Faptul ca toata armata asta de partide si-au gasit nasul in Basescu este tocmai ceea ce e evident ca isi dorea majoritatea: un nas pentru partide. Haida, haida una, ba muzica danoastra frate … Ca dovada a incredibilei si nemasuratei idiotenii, a doua zi dupa alegeri Nastase vine si zice pe blog ca diaspora ar trebui restrictionata cumva de la exprimarea votului. Suspectez ca Nastase vrea sa ii controleze pe toti de la spate deci pardon. Pe langa faptul ca, ia vezi de pune copanele alea la gratar ca le-o fi foame la calicii astia, asa ceva ar fi ne-cinstit, grobian, nesimtit si arogant, lasand la o parte componenta civilizatoare a diasporei, plus componenta economica, pe care judecata lui Nastase le ignora, aceasta declaratie este o dovada a lipsei totale zisei de intelegere a realitatii, a datelor problemei si a momentului istoric. Semintele unde e, ia da si aici, na ma Moshe ca merge la tigara.

Dovedeste ca Nastase, vrei d-alea sarate ?, ca exponent al partidului care tocmai a luat-o in barba, e inca departe de a intelege ma-ntelegi ce inseamna democratie, ce pula mea asta era putreda, deci nu pricepe de libertate de exprimare, diversitate de opinie, si ca acesti domni sunt mult mai aproape de comunismul carele i-a format, turnat, cacat ba chiar se pot nota in cazul debil al lui Nastase ceva iesiri mai degraba nationalist-naziste. Carevasazica noi nu vom vota nicicand cu ei.
Urale, toata lumea din blocg aplauda, inclusiv cei din scara B.
Cade cortina, final de act I.

Mai multe Joburi de Craciun

Decembrie 4, 2009 2 comentarii

Bai tu nu te-ai saturat de vorbit de politichie, de gioana si de base, bag picioarele oricum n-am neceo treaba cu ei. Si ca sa fiu sincer din toata ciorba aia politica romaneasca astia sunt singurii pe care ii stiu, asta daca nu cumva Ciorbea e pe punctul sa revina in forta, Iliescu sa mai castige un mandat sau Coposu sa apara ca in filmele alea cu zombie, ca in thrilleru lu Michael si sa candideze. Asa ca hai sa luam o pauza, vad ca la gazeta dau astia luna novembre ca pe minunea lu Santa ca Jobs Report Is Strongest Since the Start of the Recession, pai mai sa iti vina sa iti tragi o scaltoaca peste ceafa singur insa ceva ceva parca era sa zic ca am simtit si eu o miscare pe aici. Nu ma apuc sa te ametesc la modul exhaustiv ma-ntelegi dar mie rahatu de criza mi se pare un fel de hai sa vedem cat de putini puteti sa faceti cat mai multa treaba.
Ceea ce merge o bucata de vreme pina cand cei ramasi in piata muncii sfarsesc eroic intr-o situatie in care prea multe chestii depind de unu singur. Sa ma scuzi, tinta managementului de la Neanderthal incoace e tocmai sa demonstreze ca orice om e inlocui bil sau bila. Deci faptul ca ajungi sa gestionezi prea multe proiecte e contrarie directiei manageriale. Si atunci o luam inapoi incepand sa angajam pe ici pe colo jucatori de rezerva care sa fie nene acolo la o adica ca Joe Doe face pe smecheru sa putem sa ii futem un cap in gura si pumn in coaie. Altfel John Doe incepe sa fie prea smecher si sa se creada buricu pamantului. In cazul nostru urmaream de mult sa i-o trag lu Joe si iti zic sincer ma bucur ca in final i-am tras-o. Deci in ce ne priveste angajarile au crescut si avem o lista de 4-5 oameni care o data dati afara va trebui sa angajam vreo 15-20 care sa faca ce faceau aia inainte. Asa ca pricepi de unde cresterea. Cum ziceam, asta e doar o teorie, celelalte zeci de mii vor fi explicate mai incolo.

post modernism din nou povara zi de vara pina seara

Noiembrie 17, 2009 17 comentarii

jean fransoa lyotard zice ca post-modernismul e de fapt ignorarea metanarativelor. Buuun! Donc, fransoa esplique metanarativele fulminant, fumegand si spumegand, lasand usor de inteles ca habar n-are ce e alea metanarative.

sa lamurim situatia cu atentie la detalii si context isteric, orice ev care s-a bazat pe filosofii si care a luat de bun ce zic filozofii e un ev intunecat (cred ca si tu ai zis asta deci e adevarat). urmasii urmasilor filozofilor de ieri (incluzand profeti, preoti, poeti, filozofi, hipioti si politicieni) sunt doctii de azi. lumea in evolutie incepe sa se pise pe toti, sa fie putin mai insensibila in sensul sensibillitatilor actuale.
de fapt modalitatea prin care ideile filozofilor capata sens in sens generic, vorbim despre ideile ale caror captivi devenim, are la baza „emotia”.
educatia noastra e emotionala pentru ca suntem stimulati si acordati sa vibram din toate coardele la cele mai imbecile atingeri, la cele mai inepte idei, sa avem idile tainice si lacrimogene cu cele mai cacacioase ganduri pe care musai sa ni le expunem si sa ni le ciufulim ca si cand alea sunt mai importante decat realitatea (care este! vezi marean vanghelie dar mai cu seama cioran si imbecilii cu camus in frunte)
cu o astfel de educatie, viata mai departe devine un scancet emotional cu tipic bollywoodian, abordarea rationala este inhibata, ucisa, devenim prada unor filosofii care afirma idei scabroase de egalitarism, colectivism, ierarhisism, duhovnicesk, care mai departe cultiva in rasaduri in loc de uzul ratiunii, tot felul de angoase, uri, superstitii, holocausti, pogroame si terori.
religia, comunismul, socialismul, national socialismul, legionarismul … you name it, astea toate sunt fundamentate emotional, anii 30 sunt profund emotionali. Hipiotii sunt emotionali, Bollywood e fucking emotional.

Factorul emotional este esenta metanarativului. Ceea ce ne trebuie ca sa avansam, este nu sa ne apucam acum sa ne inhibam emotiile insa sa le traim inteligent.

Bagami-as ce le-am zis!

Categorii:cugetare Etichete:,

management frenetic

Noiembrie 17, 2009 5 comentarii

fratele meu alb, dupa cum hayek zice: on long-term we control our own fate and on short term we are captives of our own ideas

ca sa nu ma mai enervez despre managerii nostri iti dau doar un pumn in plex ca detaliu: managera noastra lucreaza acum la procese. insa nu singura ci ne pune pe noi sa zicem ce si cum vrem. rezultatul insa trebuie sa zamislim ceva ce va dainui prin veacuri zalog de legamant si flacara in vant. si care proces va trebui sa aduca cu sine samantza progresului si a bunastarii tuturor: repetabilitatea. A ajuns ea la concluzia ca totul trebuieste facut aidoma si frenetic identic fara ca noi sa incepem sa adoptam stiluri si metode diverse la probleme diverse.

ok. acum sa iti zic vestea buna. am terminat-o cu great apes si cu cimpanzeii, ma bucur nespus si sper ca cartea sa o dau cuiva imprumut si sa uit de ea.
intre timp insa m-am apucat de Hayek cu Road to Serfdom si desi e a 4a oara cand ma apuc de citit primele 2 pagini din cartea asta mi se pare ceva fabulos ca de fiecare data pricep altceva. ma gandesc ca ori cartea are mai multe inceputuri, ori eu deschid din greseala la alt capitol unde scrie introducere, ori cineva schimba continutu pe blat.

ne-simtire romaneasca III

sa-ti spun sincer sunt in mod cert prins in dilema. ii simt pe comunsti ca fiind unu’ din motivele pentru care tara asta n-a mai avut elite de nici un fel. pe de alta parte, citesti un caragiale sau asculti la un rege carol si iti dai seama ca ceva era fundamental gresit si inainte. in mod cert am fost supusi unui balcanism si orientalism serios in cursul istoriei, care ne-a dat o sira a spinarii flexibila si o carca de umor. pe de alta parte, pe acest fundament, comunismul a avut grija sa fie prima constructie inflexibila din istorie, cauza pentru care sa nu mai avem nici o sansa ca genele „caracterului” sa se transmita nicaieri. pe-aici pe undeva mi se pare ca ne situam.
bully = hartuitor (?)
pushy = agresiv (?)
asshole = gaura curului (?)

dar traducerea nu surprinde esenta nemerniciei, aia zic, romana are cateva tentative: ticalos, nemernic insa ele sunt atribute generalizatoare (poate marlan sa fie mai eficient), cuvintele astea nu surprind sensul, nu puncteaza tipul de nemernicie, nu particularizeaza, nu trimit clar la vreun scenariu aferent, panoplia de cuvinte in zona asta e destul de vaga si ma tem ca e ceva conspirativ, romanul se simte (si poate s-a simtit intodeauna) atras de tipicul marlan, prin mecanismul ei intrinsec societatea i-a propulsat pe astia tot timpul in fata. nu e de mirare ca mai nou a fi jigodie e conditia sine-qua-non a devenirii romanesti
ma rog, bai iti zic ca topicul e beton si e mana in mana cu teoria generalizata a abuzului pe care am emanat-o insa never forumulat-o.
observatia cu caragiale si regii e perfecta, aia zic si eu, daca chiar vrem motive pentru ca de ce sunt romanii atat de marlani, trebuie mers in istorie, in illo tempore.