Archive

Posts Tagged ‘forme diforme’

balegatori din toate zarile, uniti-ba

Decembrie 8, 2009 Lasă un comentariu

electrolatul a deci’s prin vocea lui de popor tampit si sucit la minte: Joana prejedinte pentru 11 ore. degi indzelegi nu ai cum sa negi nu suntem vreunu blegi, a condesta vocia majoritarta e ga si cum de-ai pisa in directia lu vantu. zcusa-ma ga formbesc aja dar zunt butin infundat in naz, nush ce bula mea cu rageala asta. degi ba la Basescu i-a esit pasenta cum a zis tiganca imputita la drum de seara cu dama de pica. carevasazica.

nu stiu dar e naspa

Decembrie 7, 2009 1 comentariu

Sub un titlu cardiaco depresiv „Fabricile Germane in Pana de Comenzi„, artiolul debuteaza drastic cu caractere bold debitand urmatoarele:

În luna octombrie, industria germană s-a confruntat cu o scădere neaşteptată a volumului de comenzi, cu 2,1% faţă de luna septembrie. În plus, programul rabla, care a stimulat vânzările Dacia, s-a încheiat.

Daca ma chinui sa ezit sa presupun ca bag in seama toate cuvintele, verbele, propozitiile sau frazele articolului, totul s-ar incadra in normal, ok, daca nu l-as fi citit deloc ar fi fost chiar si mai bine, insa ce se zice aici e ca industria germana e in buda, calculul e legat de luna septembrie, cam atat. Daca insa ma ambitionez sa pricep mai mult, nu e problema, reflexul asta oricum incepe sa ma lase, atunci ma impotmolesc in fraza urmatoare care anunta ceva despre Dacia si programul rabla. Pai frati germani, care e contextul aici? Herr autorul cred ca i-a venit eine idea in timp ce scria si ca sa nu o uite a adaugat-o asa de-ampleazna in articol.
Sau poate autorul incearca tehnici literare noi de a sugera kestia: ba nu stiu, da’ e naspa. Industria Germana e la buda, programu rabla s-a incheiat, o discoteca din Rusia a luat foc, s-a produs un cutremur in Peru. Deci e naspa.

experiment stiintific

Noiembrie 25, 2009 Lasă un comentariu

zile-le astea in nestiinta care ma doboara de fiecare data cand ma gandesc la ea, am procedat profund stiintific la un experiment care ma doare de mic copil; ma vei scuza daca simplitatea fenomenului iti va starni rasete isterice sau sila organica insa eu am avut tot timpul dubii legate de faraday si legea lui cum ca un cacat de sarma care se invarte intr-un camp magnetic produce curent la capete. nu intru in detalii cum ca care capete sau care camp magnetic insa am procedat prin achizitionarea unor magneti care m-au inegrit pe maini in timpul cercetarilor si inclusiv pe fatza precum mi s-a zis, si cu cei magneti am procedat de fapt la surprinderea fenomenului invers, adica: o baterie, litza de cupru frumos bobinata in spire si limpede ca cristalul, doua clipuri ferate in forma de furcu(litza) pe care se punea sarma bobinata care cand faceai legatura la bornele bateriei incepea sa se invarte pina crapau matzele jucandu-se cu motoseii.

puncte de vedere – John Galt

e parte din marele discurs, nu te grabi, eu zic ca tipu in incrancenarea lui vehementa ramane intamplator fixat pe niste idei esentiale. e drept ca dupa 90 de pagini de vorbit nu te mai astepti sa mai vina si cu adnotari si explicatii la fiecare fraza; aici l-ai prins, john nu sta sa se scuze, sa se roage de tine sa il intelegi sau sa il citesti. el crede ca daca vrei bine, daca nu la revedere, e gata sa iti smulga cartea din mana si n-ai decat sa vii cu roaga la el cand o sa ai chef de inteles.
ma rog, hai sa iti zic din perspectiva unuia care o sa termine cartea cam ce zice acolo. tipu e vehement, incrancenat, plictisit sa piarda vremea cu nulitati sau paraziti (sunt in capu listei, vezi ca pe tine tocmai te vedeam in gasca lui de rationali objectivisti). eh, cum ziceam, omu nu trebuie luat ad-literam ca nimeni nu merita supus judecata stricta pe text, e aburitor, aberant, nedemn, injositor. unul din lucrurile ce merita atentia e ca in textele dansului, john galt printre altele comite un act care pentru mine ca copil crescut sub semnul mioritzei si a mesterului manole mi se pare de-a dreptul remarcabil: infiereaza ideea de sacrificiu.

ieri am vazut un film: the tale of despereaux, merita pierdut doua ore cu filmul asta pentru 5 minute in care un soarece copil era prezentat in societatea lor de soareci ca fiind defect, bolnav la minte, imposibil de asimilat si de integrat ca un soarece de viitor pentru ca lu asta nu ii era frica. Educatia soarecilor era formata in jurul catorva idei fundamentale: sa iti fie frica, sa fii las, sa fugi cu orice ocazie. Filmul reuseste sa puna cap la cap niste scene in care aceste valori apar ca un fel de fundament „sanatos” al lumii lor. Pusi in fata unuia ca Despereaux astia nu mai pricep nimic, sunt perplexi, nu inteleg cum e posibil ca un soarece sa se nasca in halul asta …. bagami-as pula in capula astia ca m-au deranjat din scris si nu mai stiam ce vroiam sa iti zic … ok.

Pai cred ca faceam o paralela intre edcucatia lu despreaux sub auspiciul fricii si a noastra sub mitul sacrificiului si a acceptarii fatalitatii. John Galt, pe langa defectele lui de exprimare si problemele de comunicare, intelege si tu, omu e inginer, vine cu o sanatoasa morala: va fut in gura pe toti, nu exista sacrificiu, nimeni vreodata nu decide in numele meu. Este deplin moral si realist ca fiecare din noi sa fie lasat sa gandeasca cu capul lui mai ales atunci cand vrea sa o faca.
Acuma nu ca dau vina pe comunisti, astia pe aici nu sunt departe, acelasi sistem mujic educational in care esti invatat sa taci, sa asculti si sa executi.

Acum ceva vreme stiu ca vorbeam noi despre lipsele si defectele din educatia pe care am primit-o. Pai cred ca numai faptul ca l-ai citit pe mesteru manole te-a dat inapoi; despre sclerozarea tineretului cu aventurile mioritice nu mai vorbim.

In final intrebarea retorica e penibila, jenanta, naiva: de ce sistemul educational nu te pregateste (macar asa in joaca copilareasca) sa fii leu, sa te iei in serios pe cont propriu … in loc de asta ideea educatiei e sa capeti flexibilitatea de a te mula pe orice forma (de cacat, de soarece, de pupincurist). Adica oricum o sa o faci dupa ce termini scoala insa ar merita incercat ca macar copil fiind sa ti se dea tupeul sa iti imaginezi ca nimeni nu e deasupra ta. Nu te gandi la sex.

logicum debatae nonsensum

cred ca regula dupa care tre sa ne luam este „cat de publici/fuduli sunt”. daca isi expun idioteniile pe internet (fudulie maxima, cazul filozofului nostru), atunci mi se pare ca e de datoria noastra sa-i tragem suturi in fund. daca sta calm, nici o problema, no consequence. iar internetul este totusi un mediu propice, si lor si noua. altfel nu pot sa intru in emisiunea lu’ dan diaconescu cu adrian paunescu si sa le explic de ce sunt prosti si jigodii, si unul si celalalt. iar aia sunt in avalansa; am raspuns o prostie la intrebarea cu crezutul in logica, mai precis am lasat sa se inteleaga ca nu neaparat. adevarul e ca da, cred ca fara ea suntem supusi unui viitor arbitrar, interesant de altfel. ma rog, adevarul e ca (mi se pare ca) logica nu e suficienta, consider logica ca fiind regula de inferenta. ne trebuie si un sistem sanatos de baze de date de „fapte” (predicate, propozitii, probabilitati, reguli, etc), si chiar numai variind asta si aplicand o inferenta oarecare, tot ajungi la o cantitate imensa de variabilitate (care zic ca e interesanta). zic si io

logicum debatae nonsensum

nu exista politete si decenta in astfel de conditii, in masura in care individul nu incalca alte legi (ma scuzi ca suspend acest punct in generic dar ma refer la legi penale, criminale, gravitationale etc) chiar l-as plati pe individ sa scrie ce ii trece lui prin teasta. faza cu platitul e moetaforica evident, a se substitui cu „l-as incuraja”.
in ultima instanta ma intereseaza exclusiv formarea si cultivarea unei elite prin selectie, este treaba fiecaruia si optiunea pe care gasesc de cuviinta sa fie respectata, de a fi idiot, pacalici, clown etc. A selecta insa acea elita nu poate fi sarcina mea ca individ (sau individa), ci procesul natural al selectiei, omul trebuie expus la diverse culturi, ispite daca vrei, tendinte, prostii. Sleahta de guristi si contopisti expun in cadrul mecanismului de selectie tocmai neverosimilul, anti-paternul stabilit in ultima instanta in cadrul filtrarii de idei. In practica e nevoie nu numai de proceduri de succes ci si de exemple clare de ne-urmat.
Ce scrie un individ, ce crede el, convingerile lui, asta e ceva ce tine de sansa lui de exprimare si de posibilitatea ca eu sa pot prelua, filtra, asimila, sluji ca anti-exemplu etc din experienta lui. A contrazice o idee inseamna a ma plasa intelectual la nivelul ei, iar a o face public poate avea dupa caz fie conotatie narcisistica, fie de auto-corupere si pierdere de vreme. In aceasta ultima categorie a auto-coruperii includ comentariile critice la ceva ce nu se merita.

logicum debatae nonsensum

ai dreptate, nu putem sa stergem cu buretele faptul ca articolul cu comparatia exista, si ca exista chiar si o cantitate de oameni care sunt incantati de asa ceva. mai departe ai dreptate in sensul ca e totalitarist sa-i interzici omului sa fie prost. pozitia mea este ca in cazurile astea sa faci ce poti (sau ce ai chef, la urma urmei), sa ii explici omului (cat se poate de decent si de politicos) de ce nu are dreptate in ce sustine. deci nu numai ca am dreptul sa raspund ceva, da’ pe undeva mi se pare ca am datoria asta. mda.
comparatia ta cu „ma doare umarul” nu e chiar ideala. umarul este o chestie personala, imposibil de determinat din afara daca e adevarata sau nu (sa zicem). in timp ce elucubratul despre capcane intelectuale evident ca sunt si dezbatubile si chiar criticabile.
habar nu am cum se poate demonstra ca libertatea e un concept logic.
si nici nu-mi vine sa zic ca eu prefer autorii si tu criticii. iti tot spun ca nu-mi vine sa fac generalizari. in cazul ASTA il consider pe autor un idiot si ma pun in categoria criticilor.