Archive

Posts Tagged ‘Forme si Reforme’

Doctrina Socului

Noiembrie 23, 2009 6 comentarii

Foaie verde lemn de soc … ” (autor popular)

ieri am vazut un documentar minunat pe history, despre brainwashing si mindcontrol. brainwashingu’ americanii l-au invatat de la chinezi (s-au prins ca era ceva ciudat cu toti prizonierii din razboiul cu coreea, care scriau scrisori de dragoste chinezeasca si tot felul). nu s-au oprit insa acolo, ci au studiat mai departe problema, si au facut studii peste studii, care mai de care mai sinistre (lsd? este. socuri electrice? avem), in spitale americane sau mai degraba ale fratilor canadieni (ca nu se face, ma-ntelegi). oricum, parerea curenta a documentarului este ca tipii, folosind microunde, pot sa te faca sa auzi voci si in principiu sa te crezi nebun. nu erau convinsi daca pot sa controleze si ce zic vocile sau nu (mind control: america’s secret war se cheama documentarul).
cam atat ca dupa aia am adormit linistit ca statul ma pazeste.

logicum debatae nonsensum

tre sa fac o analogie cu un calculator. dupa parerea mea (nu cunosc definitiile foarte bine), as face analogiile „logica e ca un procesor, iar datele sunt ca un harddrive”. Evident ca’s inutile (sa zicem) una fara alta. Logica opereaza pe date, aplica niste reguli pe niste date care sunt structurate cumva. Logica are grija de reguli si defineste structurile (definitia mea, mi-e lene sa ma uit pe wikipedia).
in cazul in care ne sta mintea in loc cand se intampla cate ceva, de fiecare data s-a dovedit ca greseala sta in setul de date, nu in regulile care le proceseaza (din nou, vorbesc de simplele reguli ale logicii – echivalenta, simetria, tranzitivitatea, inferenta, modus tolens, ponens, pula mea). de fapt cred ca vorbesc pe nas, interesant este ca logica depinde si ea de domeniu (asa cum si procesoarele sunt diverse). totusi, ideea finala pe care vreau sa o raportez, sa traiti, este ca e mai usor sa dau vina pe datele gresite sau incomplete decat pe setul de reguli, care de obicei (raportat la date), este infim.

logicum debatae nonsensum

incercam sa ma intrec pe mine insumi in descrierea dezbaterii tzapu-ilici iar chestia cu „cred” nu am pus-o in sensul credintei religioase
treaba e ca a nu crede in logica nu reprezinta vreo minunatie, vreo raritate, banuiesc ca exista si oameni destepti care cred ca logica nu acopera complexitatea reala. adicaca logica e un fel de fizica newtoniana care merge ea in majoritatea cazurilor insa mai e ceva acolo ce nu functioneaza sub acoperirea logicii.
daca mi-ai pune mie intrebarea asta as face ca gaina proasta: mai degraba m-as impiedica decat sa iti raspund
uite o mostra: cred eu in logica ?? pai banuiesc ca da, habar n-am, e singura logica care o avem la indemana, nu stiu daca o mai fi si altceva in timp si spatiu, poate ca da insa nu stiu; intrebam daca crezi in logica, bai treci peste treaba cu „crezi”, deci te intrebam ceva. si uite peste ce am dat „Polylogism”: http://en.wikipedia.org/wiki/Polylogism
Foarte interesant, impresionant as zice, inteleptii lu peste prajit care considera logica functie de timp, functie de patura sociala, functie de lungimea pulii lor.
Eu i-as fi intrebat pe ei, pe Nietsche de exemplu daca crede in logica. Pai asa ca nu te supara ca te-am intrebat.
am inteles ce zici si cred ca ai dreptate 95%. intr-adevar avem nevoie de exemple de ne-urmat. din pacate exemplele nu sunt evident de ne-urmat, si de-aia ma gandeam sa las alaturi „o alta opinie”. altfel, nici eu nu stiu cum e mai bine, ii lasi pe prosti sa fie prosti fara sa te implici sau te implici? nu stiu daca se poate spune ca exista un raspuns corect

logicum debatae nonsensum

Ma rog, ce dreq vroiam sa zic, pai bine colega si atunci ce facem, impunem poporului sa nu mai scrie ? nu ar fi asta o contrazicere a unor conditiei de libertate a omului, fie ea logica sau nu (apropo cum demonstrezi ca libertatea e un concept logic si mai cu seama ca prezenta ei nu e desertaciune).

ok, suntem in grand finale la alegerile prezidentiale. interviul e televizat. eu si cu tine. fatza in fatza, inclestarea e dramatica, sondajele pre-electorale ne plaseaza la o egalitate periculoasa perfecta, orice propozitie, orice cuvant, orice sunet se traduce in avantaj si scor electoral. ne privim ochi in ochi. ne-am zis deja tot, mascari, pumni, vorbe si ocara, am vorbit despre platforme, despre intentii, despre cadre macro si micro, mai sunt 2 minute in care ne aruncam unul altuia o intrebare, tu esti primul, incerci lovitura, iti iese insa pe ecran nu se vede, intervine arbitrul, decizia finala e a telespectatorilor; mai am o sansa, ultima intrebare e a mea si raspunsul e al tau: domnule, dumneata crezi in logica ?

hai sa zicem ca extrag ideea principala: „But if I can’t trust my own thinking, of course I can’t trust the arguments leading to Atheism”. Este clar ca omului i se pare ca exista o inconsistenta intre „presupunerea ca nu exista god” si „gandire”, pe care cu abilitate o defiinteaza in paragraf. Din pacate, nu exista (nu prin „rationament”, in sensul descris de el), pentru ca daca nu avem mecanismul prin care putem gandi cu un grad de adevar suficient despre ateism sau god (urmand presupunerii ca nu exista god), atunci nu putem considera ca adevarat sau fals nici rationamentul lui. In concluzie, „yes, I can’t trust my own thinking, so I can’t trust the arguments leading to atheism, BUT I can’t trust this reasoning and conclusion either. I can’t trust shit”.
am fost clar?

Dor de Romania

In spatiul frenetic si fantasmagoric al trairilor confectionate artizanal, al senzatiilor de sorginte nationala obligatorii (eventual cu pretul auto-stimularii), al derizoriului sentimentalist, conceptul de „dor” prinde contur ca proces al unor acumulări afective negative si dezorientari de ordin psihic. Spatiul de dor, dezgolit de mitologicul arhetip romantic ca motivatie interioara de autodepasire, ramane doar simbol al neadaptabilitatii, mediu propice dezvoltarii slabiciunilor, un catalizator de frustrari, o sursa pentru depresii profunde (individuale sau la nivel de grup) si generator continuu al unui complex de inferioritate.
Intreaga istorie a etimologiei cuvantului, a particularitatii limbii romanesti ca fiind unica posesoare a cuvantului si, prin urmare a sensului, tot acest marketing educational vine sa sugereze subtil (ca o finalitate de altfel clasica in orice topic romanesc) mandria de a fi ceea ce ne-am nascut. Oarecum redundant, a fi roman pentru ca te-ai nascut roman, reprezinta insa tema majora a educatiei de care avem parte incepand de pe bancile scolii.
Educatia intru „dor” are un evident impact la nivel national, spiritual si cultural, efectele acestui tip de indoctrinare facuta de pe bancile scolii ne afecteaza la modul extrem la nivel individual pe tot parcursul vietii. Instalarea unei stari perpetue de insuficienta provoaca ulterior intr-o forma sau alta tulburari paranoide, dezechilibre intime profunde si mai cu seama un mecanism de creare si alimentare a unor emotii auto-sugestionate negative. Ce e grav deasemenea este ca ni se sadeste din copilarie cadrul mental si dispozitia de a ne identifica cu astfel de stari nevrotice, de acumulari depresive.
Pe plan intim, dorul reprezinta cadrul oarecum legalizat de apropiere a slabiciunilor pe care le avem si chiar de generare a acestora, aceasta nostalgie sentimentala descrisa spiritual si prezentata cu aport educational ca alternativa superioara de „actiune” in fata unor probleme practice, ajunge sistematic o modalitate de interpretare a lumii inconjuratoare, beneficiind in final de calitatile unui modus operandis printre concetatenii nostri. Naivitatea asumarii unei astfel atitudini halucinante creaza sablonul spatiului romanesc, mediul perfect pentru cultivarea emotionala si afectiva a slabiciunilor de tot felul, a anxietatilor, nevrozelor in stadiu incipient sau evoluat, „dorul” este abandonarea rationalului in goana dupa fantezie si imaginar, literatura romana populara sau culta vine cu argumente covarsitoare in acest sens.
Poemul Miorita, de exemplu, vine sa ne dea de gol prin lipsa de reactie si abordare in fata unei situatii cat se poate de concrete, renuntarea la ratiune si cufundarea nostalgica in spatiul de dor al imaginarului constituie o halucinanta incursiune in psihologia romaneasca si, din pacate, acest punct de vedere extrem-poetic terifiant (Miorita) este prezentat cu incredibila insistenta ca fiind reprezentativ pentru o societate care, prin puterea exemplului nu e de mirare ca se identifica spiritual cu ideea poemului.
Din aceasta perspectiva a educatiei intru „dor” si a asumarii pina la identificare a caracteristicilor care deriva de aici, devenim o masa greu de definit, bazata pe principii anacronice, ancorati in fantezismul romantic al secolului XIX, departe de realitatea curenta, izolati intr-o eternitate arhaica imaginara, incapabili de a ne incadra si adapta la cerintele actuale.
De mai bine de 100 de ani lumea isi recruteaza eroii pe cu totul alte baze decat ale poeziei de dor, cantecului de jale, manelelor, starilor nostalgice, vitejiei. In timp ce Romania doarme s-a mai facut o lume in jur, din pacate Romania a ramas, asa cum se autointituleaza („cu mandrie”), un taram al povestilor si basmelor, populata de personaje fantastice in ritm de manele, acolo unde nimic nu mai are legatura cu prezentul si cu realitatea si unde totul se desfasoara sub semnul fabulosului anormal.

orice e gresit si posibil

Ianuarie 17, 2009 2 comentarii

Exista o mentalitate generalizata cum ca este imposibil, sau cel putin improbabil, sa devii milionar. Nimic mai gresit, a discuta despre distributia sanselor in termeni lineari sau cel putin gaussieni (vezi la curva lui Gauss) ascunde in sine o eroare de generalizare majora.
Paradigma acestei erori este de altfel strecurata in perceptie pe principii serios fundamentate matematic, prin elementul de baza al generalizarii: inductia. Inductia ca metoda de a demonstra un enunt isi mentine valabilitatea atat timp cat se desfasoara si se rezuma la matematica.
In momentul in care inductia scapa de sub rigoarea matematica devine o metoda luata cu asalt si utilizata abuziv ca justificare a celor mai nastrusnice concluzii.

mi-am pus mordechai pe blog, mai

Decembrie 12, 2008 2 comentarii

sa pot avea pe vino-ncoa’ …
fara mishteaux, pentru toti cititorii, mordechai de la Moshe & Mordechai a comentat la Carevasazica si asta e o chestiune care poate sa treaca neobservata de voi dar nu si de noi avand in vedere ca in deplina cunostiinta a blogului lu wordpress de la A la Z, cred ca baietii de la moshe si mordechai sunt cei mai valabili in materie de cuvinte insiruite cu intelesuri si dichis.

Categorii:suleimenituri Etichete: