Arhiva

Posts Tagged ‘Forme’

constipatii spirituale – cioran

Ianuarie 27, 2009 7 comentarii

din nou despre cioran – ti se pare, ce-sti copil? cioran si idiotii de teapa lui ma scot din pepeni, si mi se pare ca pe undeva i-ai da dreptate. cu asta nu sunt de acord, si poate devin prea vehement, da’ sa nu crezi nici o clipa ca as avea ceva cu tine personal, sfinte.
si mai e ceva. recunosc in stilul lui cioran (si mai dau ca exemple adrian severin sau propaganda comunista) ceva otravit. greselile lor nu sunt evidente (intentiile sunt insa indoielnice, cel putin daca incerci sa stai cu simtul realitatii treaz), literatura e convingatoare, stilul ales, totul pare incredibil de adevarat sugereaza a realitate. daca nu ai insistenta de copil cretin sa intrebi „de ce”, „pe ce te bazezi”, „de unde ti-ai luat informatia”, „poti sa explici sau sa dai exemple” , linistit o sa pici in capcana de a crede ca exista o oarecare valoare in scrierea respectiva, si, nu numai, da’ sa le devii promotor la randul tau.
cand dau de asa ceva imi piere humorul, totusi nu mi s-a intamplat de multe ori.

Anunțuri

programuraturi si limbaje

Decembrie 9, 2008 1 comentariu

Programatorii?! Bai eu cred ca in orice domeniu sunt gasti de neaveniti – eu sunt unul din ei. Astia, adica eu si restul ca mine, trag inapoi progresul si bunul mers al lucrurilor, prezenta lor in scena este in fapt inutila, ba chiar nociva. Propunerea mea pentru buna rotatie a pamantului si mersul cat mai bine al lucrurilor este ca aia care nu mai vor sa lucreze sa steee acasa platiti daca vor si sa ii lase pe aia care chiar stiu meserie sa si-o faca cum stiu ei mai bine.
Pot sa iti zic cazuri la mine la servici unde un individ ar fi mai productiv daca ar fi absent la servici.

am vazut motorcycle diarie intr-un avion cand nu aveam ce face, si filmul m-a lasat rece pana cand am aflat ca desteptul e chiar che, moment in care m-a scos brusc din pepeni. ideologii sadea recunosc ca ma deprima, iar asta din pacate si mai si. cat despre tineretea nobila, probabil ca si hitler a fost un tanar de mare viitor la un moment dat, foarte posibil ca e si un film pe tema asta, da’ am de gand sa-l ratez.
doar ca sa te enervez, daca simti ca programarea nu e taramul tau, de ce nu te apuci de ce simti ca ar fi taramul tau? te intreb ca citesc (pe buda, cand nu am alta carte) ceva care se cheama „talentul nu e niciodata suficient”, tipul le zice clar si din topor, da, fara menajamente: „intareste-ti punctele tari, nu incerca sa-ti intaresti punctele slabe”. iti dai seama ca m-a pus pe ganduri si eu unu’ despre mine am ajuns la concluzia ca sunt un mediocru/vai de capul lui in absolut orice domeniu. tu?

mi-am camuflat toate punctele slabe, sunt ascunse recursiv, imbatabil si super-pregatite sa se apere singure. In plus banuiesc ca si-au construit un sistem de multiplicare asa ca nu mai are sens sa ma chinui pe directia asta.
Taramul meu?! Pai cred ca ar fi sa nu stiu azi ce vreau sa fac maine – nu ma intelege gresit, intr-un fel chestia asta se intampla inevitabil – ce vreau sa zic e ca as vrea ca sa ma trezesc dimineata si sa zic, azi am chef sa fiu pilot de avioane. Sau mai bine imi iau motocicleta (pe care nu o am) si ma car pina la Niagara si scriu un jurnal de calatorie. Cred ca ajungem la vechea noastra discutie cu programul de munca si activitatile suplimentare.

ma rog, ce m-a amuzat a fost cretinismul decis cu care desteptaciunea aia a pamantului a declarat ca cu totii avem 1 (un) punct tare, cand de fapt toti smecherii de pe globul asta au fost mult mai polivalenti decat vrea tontul asta sa creada (din wikipedia despre thomas jefferson: „A polymath, Jefferson achieved distinction as, among other things, a horticulturist, statesman, architect, archaeologist, paleontologist, author, inventor and founder of the University of Virginia. When President John F. Kennedy welcomed forty-nine Nobel Prize winners to the White House in 1962 he said, „I think this is the most extraordinary collection of talent and of human knowledge that has ever been gathered together at the White House — with the possible exception of when Thomas Jefferson dined alone.”[2]”).

dupa gluma scolastica, draga colega, si dupa ce m-am mai gandit un pic, am ajuns la concluzia ca chiar daca ajungem la punctul ala, cu motocicleta, niagara si jurnalu, dupa aia tot o sa vrem sa facem altceva – sa ne punem pecetea pe globul asta saracu care numa de pecetea noastra n-are nevoie. si intrebarea e ce.

Categorii:suleimenituri Etichete:

abuzul structural, VII

Octombrie 22, 2008 Lasă un comentariu

Abordarea din prizma vesniciei nu e fundamentata, faci doar o confuzie intre calitate si durabilitate iar ca rezultanta ti-ai prins urechile in vesnicie. Ca exemplu iti dau perenitatea poporului roman din care o natiune intreaga a inteles ca aceasta semnifica vezi doamne „calitate” ca sub-nota printr-o gresita asociere mentala. Intelegi? Trebuie redefinita calitatea ca proprietate de sine statatoare fara nicio legatura cu vesnicia (atentie asta nu inseamna redescoperirea rotii o data la 50 de ani). Iar apropo de confuzia intre calitate si penetrarea temporara ai situatia existenta unde proportia enorma de produs vesnicie (ca amprenta functie de timp, incluzand poluare, complexitate inutila, prost gust si eternal damage) este considerabila in fata simplitatii si sustainabilitatii. In plus ai o gramada de indivizi care incep prin a pune apriori vesnicia ca echivalent al calitatii si calitate a calitatii, putem plonja in psihiatrie catre conditia sigura catre megalomanie, sfarsindu-se iata prin constructia unei case a poporului inutile sau a canalului dunare marea neagra si mai inutil. Speranta mea apropo de limitarea in timp a oricarei intreprinderi este ca va influenta din punct de vedere psihologic si epistemologic conditia umana producand in locul confidentei crase si arogantei indolente o clasa noua de indivizi dilematici, de persoane care se vor putea concentra mai cu seama pe valoarea actului produs si nu pe raportarea lui in tempore.
A nu se intelege ca knowledgeul se va fi inhibat o data cu limitarea temporara a actului creator, dimpotriva acesta va fi transmis mai departe mai cu seama dat fiind ca repetarea respectivei actiuni va necesita de la sine inteles o imbunatatire a actului de elaborare si ca urmare crearea conditiei sine-quanon a necesitatii pastrarii si transmiterii de cunostiinte mai departe.