Arhiva

Posts Tagged ‘idei la vale’

idei, calitate si cantitate

Septembrie 30, 2009 Lasă un comentariu
atinge un subiect oarescum drag mie/noo, intelegerea mea fiind ca dimpotriva, ar trebui mai putina scoala si mai mult gandit pe cont propriu. ce zici colega? o fi aplicatia principiului ca saltul cantitativ duce la salt calitativ? poate ca tampitul ala de engels de fapt are dreptate, m-am chinuit mult sa-l contrazic cu ceva si inca n-am reusit, selectia darwinista si economia de piata par sa-i dea dreptate
la microfon va rog
Legat de filozofii eu am ajuns la concluzia ca astia ar trebui cumva reganditi, reimaginati. Nu zic interzisi, impuscati sau legati la gura insa pentru noi astilalti ar fi necesar un paradigm-shift si anume in a evita a-i lua in serios, in sens biblic. Pornesc de la concluzia ca lucrurile ar fi incredibil mult mai eficiente in cazul in care ne-am obisnui cu ideea ca trial-error e fundamental mai evoluat, mai progresist si desi aparent mai putin eficient, ar incuraja creativitatea, initiativa, cred ca urmarile ar fi multe si fara a face o revolutie din rahatu asta ar fi o schimbare in sensul asumarii in locul executiei, a luarii de decizii in locul disciplinei de partid.
E atata hierarhizare in lumea asta si atata ordonare si subordonare imi pare ca am ajuns dupa atata straduinta sa cream un sistem in care succesul cotidian (vorbesc de masa de prostovani ca mine) este sa sezi locului si sa faci cat mai putine valuri. Tot ce iti doresti in aceste conditii e sa treaca in pula mea timpul mai repede si sa ajungi la pensie. Adoratia modelelor are evident motivatie in faptul ca nu poti cere oricarui gogoman sa judece cu creerului, ba mai mult in ideea ca ii lasi pe toti sa faca ce vor ar insemna ca un cretin la o adica sa creada ca e bine sa se explodeze in piata centrala a orasului sfidand orice model existent acceptat de majoritate.
Pai nu despre asta vorbeam ci despre maruntisul lucrurilor la care participam zilnic: relatii, job, afaceri, guvern … poate nu stiu la ce ma refer insa as vrea sa existe anumite fonduri care la care sa am access ca sa pot face ce vrea muschii mei. Intelegi ca fondurile alea exista insa nu o sa imi dea nimeni banii sa fac ce vreau eu. In plus am convingerea ca la mijlocul intreprinderii mele s-ar putea sa ma satur, sa imi dau seama ca nu merge. Sau s-ar putea ca chiar daca termin, ceea ce fac sa fie un bullshit. Asta insa e cheia, cred ca ar trebui cumva sa nu ne mai ferim atat de esecuri din astea, nu stiu unde s-ar ajunge in cazul in care o tampenie de program din asta s-ar implementa. Ok, stai acasa si lucrezi la ce vrei tu insa imi arati periodic la ce lucrezi sau de ce nu mai vrei sa lucrezi la ce ai inceput. Legatura cu topicul inceput de tine e urmatoarea, miezul comun este ca nu exista o destinatie concreta demonstrabila a unui astfel de program (fie el educational sau de asumare a unor riscuri) ceea ce eu si barak propunem (idei diferite though) este o cale. Calea asta duce undeva aproximativ bine, eu unu ma feressc cat pot de construi o filosofie cu finalitate (utopie) ci doar propun o directie pe care o consider buna si flexibila. Deci niciun target, nicio destinatie ci doar o directie, asta zice Barak.
hmm, din pacate nu o sa reusesc sa raspund coerent, asa ca o sa o fac incoerent si pe bucati.
„as vrea sa exite fonduri”. cum ziceai si tu, ele exista, in state se cheama grants, si au un site http://www.grants.gov/applicants/find_grant_opportunities.jsp. o alta idee e sa-ti faci un calcul sa vezi cat salariu ti-ar trebui sa o duci ok, pe an. dupa aia, fa cerere la stapanire sa iti reduci orarul de lucru cat sa acoperi suma de bani aferenta. eu ma gandesc foarte serios de azi dimineata la posibilitatea asta. eu cred ca mi-as putea elibera vreo 3 luni pe an (scazut un sfert din salar, ma rog, calculele sunt mai complicate probabil), ceea ce n-ar fi rau. in final, o alta cale de a face ce-ti vrea muschiu e sa te intorci la facultate, la un master si doctorat, unde efectiv ai putea lucra la ce ti-ar place, parerea mea. daca ajugi si profesor, cu atat mai mult.
in fine, sa ma leg de „nu exista o destinatie concreta demonstrabila”. cu asta n-o sa fiu de acord o vreme, pana nu ma conving de contrariu. exista prototipuri, care si ele sunt pornite cu o directie. mai departe, cand te hotaresti sa implementezi prototipul, mi se pare inadmisibil sa n-ai o directie concreta demonstrabila. sa fiu mai precis, la scara mica iresponsabilitatea mi se pare ok, la scara mare nu. daca tipul nu-si publica „de ce crede ca mai multe ore o sa fie mai bine”, cu modelul asociat alaturi, cu matematica clara, si cu pasii care trebuie atinsi pe parcurs subliniati, eu as rejecta ideea in mod direct. mai departe, ideea tre sa aiba implicita un corolar de genul „daca vreun pas intermediar nu este atins, atunci ideea trebuie rejectata”. ma pis, lucrurile astea mi se par atat de clare.
dadeam 3 idei, nu 2’ouo. a 3-a era sa-ti reduci zilele de munca si sa faci ce vrei in rest. nici asta nu ti se pare posibila? mie da, nu insa si probabila, de ce sa ma kc. partea proasta e ca ma simt conditionat sa gandesc ca tre sa muncesc la maxim (de timp) ca sa castig un maxim de bani (raportat la timp), ca sa nu stiu ce, bani albi pentru zile negre? cum am reusit sa fim conditionati sa preferam un salariu fix pe an contra 10 zile de concediu, in loc sa preferam o colaborare pe niste bani suficienti si pe un timp minim? lamureste-ma.
o sa incep sa ma uit pe granturile alea, sa vad daca e ceva de care ma pot agata. nici eu nu am sperante, da’ tre ca cineva le-a pus acolo ca sa fie luate de altcineva, nu? de fracsu? si astia-s aranjati deja?
iar cu facultatea, cercetarea in facultate mi se pare cam ce vrei tu sa faci. ca si cu granturile insa, tre sa convingi pe cineva ca ce vrei tu sa cercetezi e ceva demn de cercetat. naspa si cu sanse de reusita, mici, recunosc. plus ca asta s-ar intampla peste inca 5-10 ani, cam tarziu.

atinge un subiect oarescum drag mie/noo, intelegerea mea fiind ca dimpotriva, ar trebui mai putina scoala si mai mult gandit pe cont propriu. ce zici colega? o fi aplicatia principiului ca saltul cantitativ duce la salt calitativ? poate ca tampitul ala de engels de fapt are dreptate, m-am chinuit mult sa-l contrazic cu ceva si inca n-am reusit, selectia darwinista si economia de piata par sa-i dea dreptate

la microfon va rog

Legat de filozofii eu am ajuns la concluzia ca astia ar trebui cumva reganditi, reimaginati. Nu zic interzisi, impuscati sau legati la gura insa pentru noi astilalti ar fi necesar un paradigm-shift si anume in a evita a-i lua in serios, in sens biblic. Pornesc de la concluzia ca lucrurile ar fi incredibil mult mai eficiente in cazul in care ne-am obisnui cu ideea ca trial-error e fundamental mai evoluat, mai progresist si desi aparent mai putin eficient, ar incuraja creativitatea, initiativa, cred ca urmarile ar fi multe si fara a face o revolutie din rahatu asta ar fi o schimbare in sensul asumarii in locul executiei, a luarii de decizii in locul disciplinei de partid.

E atata hierarhizare in lumea asta si atata ordonare si subordonare imi pare ca am ajuns dupa atata straduinta sa cream un sistem in care succesul cotidian (vorbesc de masa de prostovani ca mine) este sa sezi locului si sa faci cat mai putine valuri. Tot ce iti doresti in aceste conditii e sa treaca in pula mea timpul mai repede si sa ajungi la pensie. Adoratia modelelor are evident motivatie in faptul ca nu poti cere oricarui gogoman sa judece cu creerului, ba mai mult in ideea ca ii lasi pe toti sa faca ce vor ar insemna ca un cretin la o adica sa creada ca e bine sa se explodeze in piata centrala a orasului sfidand orice model existent acceptat de majoritate.

Pai nu despre asta vorbeam ci despre maruntisul lucrurilor la care participam zilnic: relatii, job, afaceri, guvern … poate nu stiu la ce ma refer insa as vrea sa existe anumite fonduri care la care sa am access ca sa pot face ce vrea muschii mei. Intelegi ca fondurile alea exista insa nu o sa imi dea nimeni banii sa fac ce vreau eu. In plus am convingerea ca la mijlocul intreprinderii mele s-ar putea sa ma satur, sa imi dau seama ca nu merge. Sau s-ar putea ca chiar daca termin, ceea ce fac sa fie un bullshit. Asta insa e cheia, cred ca ar trebui cumva sa nu ne mai ferim atat de esecuri din astea, nu stiu unde s-ar ajunge in cazul in care o tampenie de program din asta s-ar implementa. Ok, stai acasa si lucrezi la ce vrei tu insa imi arati periodic la ce lucrezi sau de ce nu mai vrei sa lucrezi la ce ai inceput. Legatura cu topicul inceput de tine e urmatoarea, miezul comun este ca nu exista o destinatie concreta demonstrabila a unui astfel de program (fie el educational sau de asumare a unor riscuri) ceea ce eu si barak propunem (idei diferite though) este o cale. Calea asta duce undeva aproximativ bine, eu unu ma feressc cat pot de construi o filosofie cu finalitate (utopie) ci doar propun o directie pe care o consider buna si flexibila. Deci niciun target, nicio destinatie ci doar o directie, asta zice Barak.

hmm, din pacate nu o sa reusesc sa raspund coerent, asa ca o sa o fac incoerent si pe bucati.

„as vrea sa exite fonduri”. cum ziceai si tu, ele exista, in state se cheama grants, si au un site http://www.grants.gov/applicants/find_grant_opportunities.jsp. o alta idee e sa-ti faci un calcul sa vezi cat salariu ti-ar trebui sa o duci ok, pe an. dupa aia, fa cerere la stapanire sa iti reduci orarul de lucru cat sa acoperi suma de bani aferenta. eu ma gandesc foarte serios de azi dimineata la posibilitatea asta. eu cred ca mi-as putea elibera vreo 3 luni pe an (scazut un sfert din salar, ma rog, calculele sunt mai complicate probabil), ceea ce n-ar fi rau. in final, o alta cale de a face ce-ti vrea muschiu e sa te intorci la facultate, la un master si doctorat, unde efectiv ai putea lucra la ce ti-ar place, parerea mea. daca ajugi si profesor, cu atat mai mult.

in fine, sa ma leg de „nu exista o destinatie concreta demonstrabila”. cu asta n-o sa fiu de acord o vreme, pana nu ma conving de contrariu. exista prototipuri, care si ele sunt pornite cu o directie. mai departe, cand te hotaresti sa implementezi prototipul, mi se pare inadmisibil sa n-ai o directie concreta demonstrabila. sa fiu mai precis, la scara mica iresponsabilitatea mi se pare ok, la scara mare nu. daca tipul nu-si publica „de ce crede ca mai multe ore o sa fie mai bine”, cu modelul asociat alaturi, cu matematica clara, si cu pasii care trebuie atinsi pe parcurs subliniati, eu as rejecta ideea in mod direct. mai departe, ideea tre sa aiba implicita un corolar de genul „daca vreun pas intermediar nu este atins, atunci ideea trebuie rejectata”. ma pis, lucrurile astea mi se par atat de clare.

dadeam 3 idei, nu 2’ouo. a 3-a era sa-ti reduci zilele de munca si sa faci ce vrei in rest. nici asta nu ti se pare posibila? mie da, nu insa si probabila, de ce sa ma kc. partea proasta e ca ma simt conditionat sa gandesc ca tre sa muncesc la maxim (de timp) ca sa castig un maxim de bani (raportat la timp), ca sa nu stiu ce, bani albi pentru zile negre? cum am reusit sa fim conditionati sa preferam un salariu fix pe an contra 10 zile de concediu, in loc sa preferam o colaborare pe niste bani suficienti si pe un timp minim? lamureste-ma.

o sa incep sa ma uit pe granturile alea, sa vad daca e ceva de care ma pot agata. nici eu nu am sperante, da’ tre ca cineva le-a pus acolo ca sa fie luate de altcineva, nu? de fracsu? si astia-s aranjati deja?

iar cu facultatea, cercetarea in facultate mi se pare cam ce vrei tu sa faci. ca si cu granturile insa, tre sa convingi pe cineva ca ce vrei tu sa cercetezi e ceva demn de cercetat. naspa si cu sanse de reusita, mici, recunosc. plus ca asta s-ar intampla peste inca 5-10 ani, cam tarziu.