Arhiva

Posts Tagged ‘Malina Olinescu’

La moartea unui artist banal

Decembrie 12, 2011 Lasă un comentariu

Deschid in rutina google/news. citesc. dau cateva pagini inainte si-napoi daduradoi. ma mut la stirile locale. dupa care la alea provinciale. dubluclick pe niste cuvinte anapoda dupa care vad ceva la ziarele IT. nimic. ma mut in final cu o ultima sperantza catre washingtonpost si nytimes. plictiseala. in amorteala care ma cuprinde simt nevoia de ceva tare, imi trag aer in pept si tiparesc in adresa browserului ev, imediat mi se sugereaza din istoric evz.ro. apas enter si deodata stirile universului devin o subnota la cele dimbovitzene, se scufunda in ridicol spasite si rusinate, un rahat pe batz ce sa mai, un nimic pe langa stirile romanesti care mi se deschid in fatza de-a valma ingramadindu-se deodata sa se faca auzite si vazute prin doar amaratul meu de browser care se dovedeste el insusi neincapator in fata tsunamiului de stiri revarsat de presa romaneasca in orice zi a anului.

evZiarul relateaza gafaind de oboseala si transpiratie, stropind in ingramadeala de vorbe, printre descrieri de scene terifiante sinuciderea unei artiste. undeva la subsol cateva lucruri care trebe zis ca te trezesc din amortzeala direct in zbateri si dezbateri:
– cum sa te pui in picioare in 15 minute dupa o betie de o noapte
– un mort, dat în judecată ca să-şi plătească datoriile. Culmea, mortul şi le plătise
– boicotarea zarzavaturilor olandeze – faza pe raioane
– imobiliarele la pamant + cateva articole cu avertizare (atentie socant! – scrie in titlu) asteptandu-si clickul curiosilor si a dependentilor de senzational
Candoarea detaliilor actului sinucigas deschide liber unui front ametitor de comentarii, sinuciderea in sine se pierde oarecum in fundal lasand amanuntele sa ne invadeze imaginatia: artista a plonjat de la etajul 6 in singurul loc liber din parcare iar actul prezentat cu sublima sete de amanunte vine cu o parabola apetisanta a sinuciderii in mod identic in urma cu vreo 30 de ani a tatalui artistei. Mai apoi apar multe sticle de alcol in cadru, mama artistei, catelul, bunicul, un divortz urmat de un prim esec al tentativelor de sinucidere….

Sa recunoastem, romanii sunt mult mai pregatiti pentru sfarsitul lumii decat ziarele de limba engleza peste care mi-am aruncat eu privirea. romanul n-are timp de pierdut, el vrea sa citeasca si sa se sature, sa vada stirile si sa moara, sa citeasca stirile ca si cand n-ar mai exista un maine, titlurile sunt facute musai sa-ti atraga atentia, spectaculoase, si mai cu seama relatarea trebuie sa fie personala cu orice risc. in momentul in care i se ia interviu unei personalitati culturale e musai sa aflam cand acesta sau aceasta si-a inceput viata sexuala, de cate ori se epileaza pe luna si in ce zona, care e relatia cu soacra etc. in ziarul de azi exista un filmuletz cu balta de sange pe asfalt lasata de artista aruncata de la balcon. masinile care parcheaza nepasatoare cu rotile in balta respectiva creaza o senzatie funesta improscata cu stopi de abject, candidul artistic romanesc is atinge esentialul, acele imagini starnesc ma! – poate crispeaza pe unii, irita pe altii sau deseneaza un ranjet pe chipurile celor mai multi, in romania cel mai teribil lucru pare a fi acela de a fi normal, lin si masurabil, de a relata ceva firesc – exista un risc al derapajului in banal pe care romanii nu si-l pot organic asimila, el e rejectat ca o perceptie a unei „dereglari” pentru fundatura noastra de lume. La noi in mahala a fi banal inseamna a fi un nimeni, a te comporta „normal” e un semn al unei fragilitati si inadaptabilitati la realitatile oribile care fac inacceptabil echilibrul in ansamblul societatii romanesti.

Prin urmare ranjetul had al mortii devine o ultima sansa de exprimare disperata in momentul in care in Romania simti ca nu te mai poti manifesta artistic, singura varianta la indemana pentru captarea atentiei si fuga de banalitate –
acest cosmar existential, aceasta perversiune sociala opusa vartejului senzational a care bantuie nevrotic lumea contemporana.

Anunțuri