Archive

Posts Tagged ‘munca ca bou’

povesti cu amazoane

Noiembrie 17, 2009 4 comentarii

Bai pai ma fute de catarge care sparge malurile ce crezi ca mi s-a intamplat zilele astea de cand nu iti mai scriu. pai joi primesc de veste ca o sa am interview luni pentru o pozitie pe aici, care o ginisem de mult ca e mai misto decat ce fuck acum.
Dar asta n-are nicio legatura cu ce voiam sa iti zic, oricum iti scriu din viitorul a ceea ce ziceam mai devreme asa ca interviul deja s-a consumat si actul sexual e consumat, adica ma fut pe ei. dar tanjesc sa iti povestesc importantul eveniment de joi pe care cacatu asta de interviu nu ma lasa in pace sa il zic, deci joi am avut sesiunea doi de CPR cu femelu amazonian care i-a sarit mustiuku ca de ce am intarziat cand am venit, pai vaca habar n-are ca ieri seara am avut pe la orele 7PM un deployment de productie si a trebuit sa fiu acolo. Nici eu nu am cum sa ii explic mai ales ca nu are nico relevanta cu faptul ca sunt intarziat fizic si mental la cursul ei. Dau din mana siktiri si ma trantesc in scaun. La fel face si pixul meu izibndu-se de masa si aruncandu-se zvarcolindu-se pe jos pe care a trebuit sa il ridic si sa il asez pentru a doua oara civilizat de data asta paralel cu cotorul caietului manjit cu noroi pentru ca l-am scapat pe jos cand am iesit din masina. Dar vezi vaca o doare in pula pe ea de faptul ca mie mi-e imposibil sa ma prezint la orice cursuri sau scursuri la ora 8:30AM indiferent despre ce se vorbeste acolo. Asa ca dupa ce mai fac cateva comentarii pe care le-am crezut deosebit de potrivite in context, femelu imi arunca niste ranjete cu intins de gat, ceva foarte feroce in stilul in care o facea, problema care m-a speriat insa a fost ca in loc sa mi se faca parul maciucka toate astea ma amuzau inocent, prostu de mine, pina pe la ora 10 cand animala vine pe langa desku meu si cum statea de-ampicioarelea ridica fratele meu un picior si il pune direct pe masa de langa masa mea, gest vadit orientat catre mine avand in vedere ca m-am gandit ca daca isi da drumu la pisat direct in fata il iau.
Performanta e beton uita-te la desku tau si imagineaza-ti ca asa cum pasesti pe o bordura, asa si-a pus ea piciorangu pe biroul ala si mainile in san privindu-ma fix. Recunosc ca de data asta mi-a fost teama, am vazut destule filme sa ma gandesc ca urmatoarea chestie ar fi sa imi aplice un sut prin rotatie care sa imi scoata tot ce e dinte de prin gura insa nu am zis nimic, am ramas inmarmurit ca o statue cu ea privind dominant catre mine. Totul chestie de 3-5 secunde, mesajul destul de clar, trebuia sa ma scol si sa imi incercuiesc biroul cu pisat prin colturi si delimitat teritoriul insa ma stii, m-am abtinut. La pranz am simtit ca ma ia cu lesin si nu am rezistat tentatiei de a-i spune ca mie juma de ora de lunch break nu o sa imi ajunga ca am un appointment. Tipa fara sa se uite la mine si miscandu-si barbia in cerc lasand mandibula puternica sa isi arate toate formele si coltii ososi (ce ziceam?) a, da tipa zice ca nu o intereseaza, ca pot sa vin cand vreau eu ca ea oricum nu o sa isi decaleze cursul pentru ca asa vreau eu. Cu senzatia ca ne-am inteles i-am intors curul si am disparut.
M-am gandit cu bucurie ca sunt mai meserias ca barbaxu macar nu trebuie sa fut asa ceva si m-am bucurat de un lunch bogat in shawarma si ketchup impreuna cu cola si castraveti murati.
Dupa ce m-am intors ea explica stropind in jur despre nu stiu ce pula mea. La vreo ora distanta ne-a dat un test scris cu 50 de intrebari la care era obligatoriu sa raspunzi corect la 35, cand mi-a aruncat foaia de test m-am bucurat ca nu e din folie de aluminiu, sigur mi-ar fi sectionat gatleju de imi inghetza pe veci zambetu tamp la care pina si ea a avut o clipa de ezitare. Dar ma apuca de basina de test si dat fiind ca era grila iar eu ma stiu norocos, am obtinut 39 din 50 ceea ce a provocat o usoara strangere a buzelor si un usor scrasnit de mandibule plus mazilare din partea ei. Ulterior partea a doua a testului a constat din 10 episoade de simulari, 5 in care eu eram victima si 5 in care eu eram salvatoru. Se pare ca in postura de victima m-am simtit in elementul meu asa ca nu m-a scuipat si nici avut parte de priviri in sila insa recunosc ca cand a trebuit sa fiu salvatoru am auzit niste oftaturi siktirite prin spate. Tot timpul asta am stat cu frica in san ca daca ma musca jigodia era clar ca ma alegeam cu vreo rabie ceva si cica iti fac astia injectii in burta, imagineaza-ti te rog deci ca eram stresat.
Si pe la ora 3PM cand totul era supposed sa se termine noi inca ne jucam de-a doctorul, asa ca am facut si ultima greseala: i-am zis cat e ceasu. Dar fara rautate in pula mea ca ma stii ca nu tin suparare, tipa deja nu mai raspundea la niciun stimul pe care il incercasem, o gluma, o guma, o maslina; nimic! Doar ii vedeam venele pulsand si oasele fetei miscandu-se salbatic pregatindu-se parca de atac. Dupa ce exercitiile imbecile s-au terminat eram gata sa scap pe oricine de heart atack, choke cu Heimleich maneuvre, CPR pentru unconciuous victim, salvat oameni cu coloana verticala rupta si (am crezut eu) salvat infants care s-au inecat. Se pare ca primele 4 taskuri au fost ok, in ordinea care ti le-am descris exceptand partea cu infantu. Stai sa iti zic. Se termina cacatu de test si primul la care vine asezandu-se paralel cu mine, stateam in picioare, sunt eu. Din pozitia pe care si-a ales-o putea sa efectueze o serie de miscari ca de examplu: sa imi fute un cap in gura, un genunchi in coaie, o flegma intre ochi sau un pumn in plex. Am avut noroc, tot ce a facut a fost sa imi zica zambind ca nu ma trece.
Nu stiu daca mi-a picat fatza, cand mi-am luat caietu si pixu de pe masa, nu era pe acolo insa stiu ca m-am sutit fara comentarii de acolo. Dupa ce am stat pe afara si m-am dezmeticit m-am intors sa o intreb ce pula mea vrea. Mi-a explicat ca CPR pentru infant l-am facut cu 4 degete in loc sa il fac cu 2 degete insa e normal la mine pentru ca am lipsit cand ea a explicat. Asta e pentru ce m-a picat. Singurul gand inteligent care mi-a venit este ca tipa ar putea sa isi inflict injuries si sa cheme politia asa ca am disparut de acolo de nu m-am vazut. Asta e experienta mea cu CPR man si se pare ca sunt singurul din seria de vreo 100 de insi care a picat examenul.
Sunt mandru intr-un fel ca sunt inca in stare sa declansez sentimente din astea violente in femei, ca am inca acel „je ne sais que” care le face sa isi piarda ratiunea, capul si simta ca explodeaza in prezenta mea. Sincer cred ca certificatul ala de CPR merita la schimb aceasta confirmare.

Categorii:obsesii Etichete:, ,

munca care tampeste

Noiembrie 24, 2008 1 comentariu

ziceai ca iti place cioran
„Oamenii muncesc în general prea mult pentru a mai putea fi ei însisi. Munca este un blestem. Iar omul a fãcut din acest blestem o voluptate. A munci din toate fortele numai pentru muncã, a gãsi o bucurie într-un efort care nu duce decît la realizãri irelevante, a concepe cã te poti realiza numai printr-o muncã obiectivã si neîncetatã, iatã ceea ce este revoltãtor si ininteligibil.  Munca sustinutã si neîncetatã tampeste, trivializeazã si impersonalizeaza !”

Nu-mi mai spune. de ceva vreme incoace ma simt prost, inadecvat. cum puii mei e posibil ca cineva sa vina la servici si sa munceasca de cand vine pana pleaca? m-am gandit serios la asta si m-am jenat. eu nu pot. nu pot sa vreau asa ceva zic. ma uit la chinezul de langa mine cu consternare si respect. vine dimineata si pana pleaca seara scrie cod, compileaza, testeaza. iti spun ca asta face tot timpul pentru ca nu pot sa-mi iau okii de pe el. cum face? care gena face diferenta? sa fie mioritza de care spuneai? probabil ca la ei ciobanul chinezesc i-a rupt in stilul mioritic pe ciobanii vranceni si ungureni. a legat doua oi de cozi si si-a facut nunceac. problema a fost rezolvata atunci, acolo, pe loc. cu miscarea buzelor defazata de linia sonorului, le-a spus: I’m gonna teach you a lesson. dupa care a pornit la caftit baci. Oricum, sa revin. Daca cioran a zis asa ceva, pai sa ma scuze. nu cred ca cineva munceste din toate puterile numai pentru munca. suna a idiotenie. de obicei oamenii muncesc pentru
niste rezultate, nu pentru munca in sine (astept contraexemple). toti muncim pentru niste realizari in mod cert relevante pentru noi insine. in concluzie, e abureala. munca nu e un blestem, ci un mijloc necesar de a atinge un scop. daca n-ai nici un scop si vezi doamne ai posibilitatea de a supravietui fara sa muncesti, atunci nu e musai sa muncesti. hai ca mi se pare ca ma invart intr-o simplitate alaturi de filozofia sacrosanta a ganditorului. probabil gresesc pe undeva, da’ de fiecare data cand iei o generalitate si incerci sa o brodesti peste realitate, vezi ca nu merge, tata. aforismele sa ma scuze. forma deformeaza fondul. inutil

nu ma pot abtine sa nu observ o usoara invidie din partea ta pentru capacitatea chinezului de a se face ca munceste pe toata perioada cat sta la servici. Si iti zic in cunostiinta de cauza ca am avut si eu cativa chinezi din astia pe unde am lucrat care cand ajungeau la servici nici nu salutau de nerabdare sa se aseze la locul lor si sa inceapa uitatul pe monitor. Mi-au trebuit ceva luni sa imi dau seama ca de fapt eficienta lor era insa undeva la nivelul junioratului, insa punctau bine la capitolul impresie: seriosi, dedicati pina la sacrificiu.
Dar nu asta era tinta cioranului, despre care tu stii cati bani dau la modul general, ci ideea de munca asidua, si nu te face ca nu stii, cu 10 zile vacanta pe saptamana, sustinuta, zice poetul, si neincetata. Trezitul ritualic la 8 si tarat cu ochii umflati catre locul unde esti condamnat sa petreci urmatoarele 8 ore din viata ta. Idiferent ca ai chef sau nu, ca esti in forma sau nu, ca e luni sau joi, marti sau vineri. Tu trebuie sa fii acolo, prezent fizic ca altfel te dau astia afara si nu mai ai cu ce sa platesti lifestyleul. Aici nu e vorba de lene, de miortze sau de gene, e vorba de demnitatea si viata ta privata la care ar trebui sa ai acces nu numai in orele de permisie. As vrea sa iti dau exemple de activitati care ar fi infinit mai profitabile (desi urasc cuvantul) nu numai dpdv personal dar si social vorbind, aportul si eficienta ta ar putea fi mult mai mare decat activitatea monotona si abrutizanta a serviciului zilnic.
Hai sa nu luam cazurile noastre particulare, poate tu nu te plictisesti la servici, ba chiar sezi pe scaunul de la biroul tau cu o nespusa placere zi de zi si fiecare clipa contribuie la implinirea ta dincolo de profesionalism si cariera ci transcede catre implinirea ca fiinta in sens existentialist. Sa nu ne referim la asta ci la ceilalti 99.9% care simt ca ar putea da si beneficia intr-o mai mare masura in cazul in care orarul muncii lor ar deveni mai flexibil, mai variat si ne-concentrat pe marginea unei condici.
Avand in vedere cele de mai sus, zisele cioranului capata un inteles in sensul ca aplicand aceiasi norma tuturor, depersonalizarea e usor de preconizat, munca devine o activitate triviala iar indivizii sunt fortati a se incadra in tipic si a se uniformiza.
Chinezul de care ziceai e exemplul tragic extrem de alienare si de unde poate ajunge cu un individ, pun pariu ca ceea ce face e irelevant.
Bai daca as avea la indemana vreun alt model ti l-as zice, sunt sigur ca pentru chinez modelul existent e perfect si ca el intruchipeaza un tip de adaptabilitate dar evident chinezul nu poate fi un model general, nu vad in el calea catre mai bine sau mai eficient. Imi pare rau ca trebuie sa fiu de acord cu Cioran, munca trebuie sa fie ceva variat, placut, o sansa a creatiei nu un drum catre tembelizare, pe cand noi suntem fortati a ne alege drumul unic incepand de la 15-16 ani, in ce scoala intri, ce facultate urmezi si gata: medic scrie pe tine sau inginer sau programator sau mecanic, contabil, profesor de …, lacatus etc. Iti dai seama ca e aberant? Stiu ca poti gasi usor hibe in teoria asta, dar e numai din vina mea ca nu stiu cum sa o exprim mai clar.

Daca nu scot acu ciorapu si dau cu el de perete, ma si enervez. „munca tre sa fie ceva placut, variat, o sansa a creatiei”. fleacuri. de unde pana unde. imi pare rau sa-l contrazic si sa ma repet, da’ munca tre sa fie mijlocul de a-ti atinge scopul, oricare ar fi ala. idealul este sa gasesti ceea ce vrei sa faci si sa urmaresti obectu pana cand ceva se schimba in configuratie, incercand sa transformi activitatea intr-una lucrativa (daca nu esti bogat deja). cei de care vorbeste ciolan sunt cei care nu si-au gasit inca scopul, si nu fac un efort in a-l afla. sa ma intorc la citat, oricat de ciudat ti s-ar parea, exista oameni care nu sunt interesati de creatie, de efortul intelectual, de tot ce crede ciocan ca ar fi interesant.
programul meu e relativ flexibil. pot sa vin oricand si sa plec asisderea, cu conditia sa intrunesc cele 8 ore pe zi. pot sa-mi iau zile libere, fara plata, pana in momentul in care astia se prind ca ar duce-o la fel de bine si fara mine. din pacate, recunosc ca sunt productiv probabil o ora, rareori 8. de asemenea recunosc ca in mod cert cel mai productiv sunt in orele din afara serviciului. pur si simplu venitul la servici imi taie cheful de munca, chiar cand printr-un miracol sau la negru dobandesc asa ceva.
raspunsul la toate astea e schimbatul modalitatii de munca. tai-o cu programul fix si devino contractor/consultant. program flexibil, locatia aleasa, singurul cusur e ceva mai mult de munca la organizare si probabil o nesiguranta a viitorului. poate merita. oricum, nu’s daca pe vremea lui cioban era asa ceva, acu’ e.
te rupi in existentialism si te cobori la nivelul lui. nu e cazul. intotdeauna m-am indoit de necesitatea filozofiei, mai ales pusa in termeni teoretici, generalizatori. „aplicand aceiasi norma tuturor, depersonalizarea e usor de preconizat, munca devine o activitate triviala iar indivizii sunt fortati a se incadra in tipic si a se uniformiza”? de unde pana unde? noi doi suntem la fel sau „uniformi? din cauza ca amandoi lucram 8 ore pe zi? sau din cauza ca ne intalnim pe site-ul asta? ce muncesti e trivial? o discutie asemanatoare am avut-o la bere cu unu’ din fostii colegi, pe afirmatia lui ca noi oamenii suntem la fel. cand l-am intrebat de un exemplu de punct de vedere prin care am fi la fel, n-a stiut ce sa-mi zica. el simtea ca suntem la fel. ma scot din pepeni generalizarile, mai ales cand orice exemplu demonstreaza contrariul. e totusi ceva interesant in toata filozofia asta cu halba’n nas, o fascinatie a poeziei chele, o joaca literara cu propozitii si aforisme scurte, care prind la guvizi. ca si cu comunismul, care suna bine, pana sa-l pui in practica. ce s-o dam invartita. caci ce poate fi mai misterios, mai enigmatic, mai inspirat, decat:
Mai bine o noapte eterna decat o zi fada, mai bine obscuritatea decat o lumina stearsa.(Cioran)
Nimic n-a fost niciodata este soapta care ne mangaie in amurguri.(Cioran)
Ce este prezentul aceasta jumatate a timpului pentru cel impatimit de viitor? (Cioran)
 
da-mi un exemplu pentru care sa merite sa-mi schimb parerea despre filozofie (fara s-o reduci la matematica/logica)

iti pun o frina si o sa iti dau de exemplu cu filosofia insa o sa ne intrecem la aruncatul cu ciorapu pe pereti.
Imi place cum o pi-cotesti particularizand cu munca vazuta ca pe un mijloc de a-ti atinge scopul. Dupa aia imi povestesti de tine, total irelevant, unless crezi ca coran vorbea despre tine. Nici macar eu nu ma refeream la tine. Esti mic ba, si neinsemnat, imi pare rau sa iti zic.

Cred ca despre munca se poate discuta in trei feluri:
ca desfasurare (de mod),
ca activitate (de loc) si
cacale de a implini ceva, de a atinge un obiectiv (de scop).

inainte de a porni a plezni din bice si a bate din picior, vorbeai cumva in cadrul larg al celei de-a treia abordari (de scop), penduland focos focusul intre muncaca implinire a propriilor idei, idealuri etc, si muncaca efect concret si anume de a te imbogati.
Apropo de asta e clar ca daca nu muncesti deloc nu vei avea mari sanse sa te imbogatesti, dar e deja deplasat sa crezi ca daca muncesti mai mult, sansele tale sa te imbogatesti cresc.
Inapoi la cele trei abordari, vezi, eu vorbeam de muncaca mod de desfasurare iar tu ca scop. Deci suntem in doua frameuri diferite. Nu stiu ce sa zic, apropo de ce zici tu, cred ca ai dreptate dar tre sa mai citesc, cu creonu in mana ba, ai uitat ce ti-a zis Buta. Altfel ma tem de talibanism.
Legat de filosofiile astea, nush ce sa zic, imi trebuie o bere.
Pai in afara de fascinatia lor bahica, cred ca oamenii fac recurs la filosofie pentru ca asa simte omu ca pe de o parte, oranduiala lumii are la baza (intr-o larga acceptiune) niste modele filosofice si inevitabil aluneca in filosofie cand vrea sa vorbeasca despre ele.
Pe de alta parte apelam la filosofeala pentru ca e cel mai simplu mod de a ne abera cu alura de serios. Noi am facut siteul asta ca sa ne aberam, sper sa nu incepi sa imi explici filosofic de ce.

Apropo de oranduirea lumii, exista si alte modalitati de analiza mai putin flexibile (unii le zic stiinte) dar mai greu de manipulat decat filosofia. Pentru noi vorbitorii pe forum filosofeala e mult mai facila.
Carevasazica filosofeala filosofica e importanta pentru ca e singura pe care credem ca o stim.

Ia de reciteste ce am scris avand in minte cele trei borcane. Si vezi daca poti sa scoti vreo teoria generala a borcanelor, pardon a muncii.
Eu nu m-am priceput dar baga mare man ca te vad in forma. Fara mishteaux nu o lua personal chiar ai zis unele chestii pe care vreau sa ma mai uit.

baaaa, ma aburesti acu’ la finele zilei de munca.

-Cred ca despre munca se poate discuta in trei feluri:
-ca desfasurare (de mod),
-ca activitate (de loc) si
-cacale de a implini ceva, de a atinge un obiectiv (de scop).

despre orice tre spus in primul rand ce este. dupa aia cum este si cand si unde este. de-aia n-am intrat in detaliile de mod si de loc, ci am stat pe definitie. celelalte? detalii chioare. de-aia nu sunt de acord cu ciomag, se concentreaza pe detalii ignorand princip(i)alul, si sustine ca munca (modul) ne dezumanizeaza, desi scopul muncii (sustin eu) ne umanizeaza.

munka haidi baa vax, ce sustii tu e varianta oficiala, impinsa in fata, din ciclul munca l-a facut pe om, l-a umanizat, l-a maieutizat, innobilizat. Ia orice poezie din abecedar si o sa vezi ca nu zici mai mult.
detalii si definitii, cuprins si incheiere, razboi si pace. pai nu zici nimic nou, lasa-le, uita de ele; pai daca aveam nevoie de definitia muncii ma uitam in jur pe aici, luam un wikitionary, tocmai de detalii e nevoie, de detalii care sa nu se mai fi auzitara, aberante si socante, aiureli si balbaieli, ba suspectez ca unu din noi incepe sa abordeze tema cu max(seriozitate), tu chiar vrei sa iti demonstrez ce zic? ai innebunit, pai daca as fi in stare sa demonstrez ceva n-as mai pierde vremea pe aici. hai ca m-ai scos din chef de scris ba si ce marfa de topic s-ar fi starnit daca prindeai frecventa aberatiei

ma iei la mistol
n-am zis ca munca l-a facut pe om, ci ca scopul muncii (ma rog, e posibil sa, nu vorbesc de hitler acum, care si el a muncit din greu, din pacate) sa ne umanizeze. nu muncesc ca sa muncesc ci muncesc ca sa altceva. nu ma pune sa explic mai mult ca nu stiu cum, mi se pare banal si evident. aberatia e a lu ciolan, si a jumatate din poetii lu’ peste prajit, care fiind atenti la rime si la intorsatura de condei nu-si mai dau seama ce zic. si intr-adevar, am luat-o in serios ca nu mai rezist, m-am saturat de cantitatea nedreapta de idioti ascultati cu sfintenie si smerenie.

oricum, n-am alta inspiratie in momentul asta, si chiar tre sa lucrez la ceva. ma intorc cand imi trec dracii

nu te iau la misto
Lasa referirile la coran, cioran, ciolan si restul de intelepci. Hai sa discutam in actualitate la nivel de prostime.
Si ramane perfect valabil ce zici, munca ar trebui sa umanizeze si asta mi-e topicul si problema dar tocmai aici vad un mare issue, ca modul (subliniez: modul) in care se desfasoara aceasta munca e primitiv si departe de a umaniza. Tu chiar crezi ca asta se intampla? Ca felul in care se munceste ii umanizeaza pe oameni? Ca eu nu, ba mi se pare ca intre ce ar trebui sa fie (aproximativ ceea ce ziceai si tu) si realitate e un mare haaaaau.

Ba eu nu te iau la misto, asta e un topic in care nu imi arde de gluma.
In general discutiile intre oameni sunt alterate de interventia ego-ului, respectiv fiecare se viseaza un terminator pe taramul logicii. Nu ma pune sa dau exemple ca ar insemna sa vorbesc despre ultima sedinta in plen cu astia pe aici unde s-au muscat intre ei la modul cel mai penibil si inutil.

nu mai accept dialoguri generale fara exemple concrete
ori afirmatiile lu’ cioran sau ale tale cum ca munca (modul de a munci) dezumanizeaza mi se par gratuite. si nu pot sa ma refer la prostime – si eu si tu si CEO lu’ MS sau BrainBench, si spalatorul de vase de la restaurant, toti venim/vin la munca de la 8 pana la 5. nu prea cunosc pe nimeni care n-o face (decat pe aia care lucreaza in tura de noapte si cioran).
oricum. ma tot zbat sa ma prind de un punct de vedere prin care stilul asta de munca mi-ar stirbi factura umana si nu ma prind. de ce? pentru ca mi se pare ca factura umana nu e definita in nici un fel de stilul in care muncesti. ce anume defineste factura asta? nu stiu, asa ca scriu repede tot ce imi trece prin cap: ratiune si creativitate dincolo de nivelele animale (chit ca pasarile isi fac cuib din te miri ce si folosesc unelte cum nu te gandesti ca e posibil), capacitatea de a abstractiza, capacitatea de a preconiza si actiona in sensul respectiv, capacitatea de sacrificiu pentru un presupus bine general (mai baga si tu daca ai alte idei, adevarul e ca tre ca pe undeva prin filozofie cineva s-a gandit la asta). care din astea e influentata de orarul serviciului? sau de sedinte? am senzatia ca cioran simte ca un contopist nu mai are timp sa se gandeasca la umanitate 24×7, si asta il face mai putin uman. asa e, n-are timp, da’ asta nu inseamna ca n-o face deloc. iar ca asta l-ar face mai putin uman, e discutabil (printre altele presupune ca umanitatea depinde cantitativ de timpul pe care-l oferi filozofiei, ceea ce devine ridicol).

pe partea cealalta, sa presupunem ca ai avea mijloacele de a-ti trai traiul fara sa fii nevoit sa ai un serviciu. ce ai face toata ziua, toata viata? daca nu ceva care seamana cu o munca (acte caritabile, participari in sedinte, politica, etc) atunci ar insemna ca ai citi carti de placere (fara a incerca sa le critici, sa discuti cu altcineva, ca orice pus intr-o structura devine munca), ai vedea filme, ai avea vacante nesfarsite in locuri noi. asta te-ar face mai uman?

nu, pe partea cealalta nu trebuie mers cu presupunerea ca ai avea mijloacele sa traiesti fara sa muncesti, asta ziceai tu, dar nu asta e punctul meu de vedere, sa nu mai muncesti. Umanizarea, calitatea vietii nu e proportionala cu timpul pe care il acorzi filosofiei, e ridicol evident, dar e la fel de ridicol sa zicem ca e proportionala cu orele pe care le petreci la servici. Probabil ca „mai binele” (denumit de noi umanizare, cred ca la asta te refereai si tu) depinde de timpul pe care oamenii il aloca pentru a se gandi la acest „mai bine”. Si sa ai posibilitatea de a face si altceva in afara muncii pe care altfel se presupune sa o faci pina la pensie, neincetat (sa excludem cele cateva zile de concediu).
De exemplu, ca tot vrei exemple, sa poti sa desfasori o munca pentru comunitatea in care locuiesti, doua saptamani pe an, unu poate sa aibe un curs intr-o scoala despre o tema la care se pricepe. Altul poate isi alege sa lucreze intr-un spital, la muzeu, intr-o institutie de ingrijit batranii, sau sa organizeze o excursie cu puradeii, sau sa le explice despre muzica sau pictura. Iar cei care nu au nici o inspiratie macar pot asista la randul lor la un curs despre calculatoare, global warming, how stuff works, sau pot fi angrenati in alte proiecte unde pot ajuta.

Evident nu toti oamenii sunt in stare sa faca ceva in plus de ceea ce au fost pregatiti sa faca dar pe partea cealalta sunt foarte multi oameni ale caror resurse se duc pe apa sambetei, irosita aiurea. Si exista o preconceptie cum ca cineva nu ar fi in stare sa faca altceva decat ceea ce a fost pregatit. Sa fim seriosi, in lume nu exista numai neurochirurgi, programatori, fizicieni sau alte super-specializari.

Oamenii sunt automat limitati prin faptul ca li se lipeste o eticheta pe care le sta scrisa profesia si timpul pe care il au la dispozitie e petrecut in exercitarea acelei profesii intr-o proportie covarsitoare.
Inca o data, nu e vorba de Cioran sau alte filozofii, e pur si simplu ce cred eu, anume ca s-ar castiga enorm daca ar exista aceasta deschidere si nu s-ar insista pina la exasperare pe a-ti exercita munca in modul in care se face la ora asta. Nu stiu ce e uman in a avea 3 saptamani concediu pe saptamana. Nu vorbesc de tine, de mine, de CEO lu’ MS sau BrainBench dar sunt enorm de multi in acest caz. Exista munca si concediu. Eh ce zic eu e ca ar trebui sa existe munca, concediu + timp dedicat altor activitati. Te rog eu sa nu ma enervezi cu variante gen weekend sau after-works.

Concluzie: eu cred ca prin modul acaparator de desfasurare a muncii (prin asta inteleg servici, job, slujba pentru care esti platit), se taie din potential, din sansele unei imbunatatiri a calitatii vietii sau cum o numeam „mai binele” ori umanism.

o singura obiectie – n-as zice ca umanizare=calitatea vietii
prin umanism nu ma refeream deloc la „mai binele” nostru, ci la ceea ce ne defineste ca oameni si nu ca animale care se invart musai intre mancare, somn si femele/masculi. incercam de fapt sa ma prind pe care „umanism” il pierdem din cauza muncii, vizavi de citatul lui ciortan.
conceptia cum ca cineva nu poa’ sa faca altceva decat a studiat pe undeva e de inteles. stiinta a progresat exponential, daca pe vremea lui da vinci iti mai permiteai sa stii si medicina de atunci si astronomia de atunci, acum mi se pare mai greu de crezut. sigur, poti sa stii din ele, da’ nu la un nivel foarte suparat. au existat cazuri care au demonstrat contrariul, da’ le-am considerat exceptii.
ce e uman in a avea 3 saptamani concediu pe an? pai faptul ca ai fi putut avea 2, sau niciuna.
cu munca, concediul, timpul dedicat altor activitati se pare ca te-ai potrivi pe schema lui google, in care o zi pe saptamana esti platit sa lucrezi la un proiect din ce-ti vrea muschiu. de programare probabil, da’ poate ca nu numai. teoretic nu e nici o opreliste in calea pe care ti-o doresti. practic, problema devine daca iti poti permite sa ai timpul respectiv. daca esti platit suficient sa lucrezi doua zile pe saptamana, de ce nu faci altceva in restul? nu mi se pare un cusur al sistemului, sistemul nu te blocheaza de la asa ceva in mod intentionat.

Sunt golit de inspiratie nici nu mai stiu ce titlu sa pun.

Vorbesti serios? Evident ca poti face si altceva in afara de ceea ce faci acum. Stiinta si super-specializarile sunt alta poveste, am vorbit despre asta in mesajul precedent (unu din ele). Doar nu daca esti contabil o sa vrei sa faci operatii pe cord in timpul liber.
Sunt insa alte lucruri unde ai putea excela, ti-am dat exemple, nu stiu tie personal ce ti-ar place sa faci, probabil ca nu te-ai gandit inca dar sigur trebuie sa fie ceva. Se exclud jocurile pe calculator sau mersul in bar.

Am mers cu copilul la cursuri de desen si am urmarit programul indeaproape. Eu l-as fi facut altfel, sunt convins ca mult mai folositor, si ma jur ca nu iti trebuie nici o facultate pentru asta. Tipa care preda era studenta (probabil ca la ceva arte) dar sa nu crezi ca in final chestia asta s-a vazut.
Ti-aduci aminte cand am fost in Bucegi la strans gunoaie, pai aia a fost o activitate de mare folos. Si o poate face oricine.
Chiar citeam azi ca google e in topul „best employer” in lume.
Normal ca ala e un motiv. In general sistemul nu te blocheaza de la avea astfel de initiative,insa ele nu sunt incurajate. Trebuie sa le faci in timpul care ti se da liber pe cand chestiile astea ar trebui promovate mult mai serios.

Categorii:baliverne, forme diforme Etichete: